Nu cunosc pe nimeni care să fi învăţat să meargă pe bicicletă privind la eurosport. O fi existând, dar sigur n-a câştigat Turul Franţei. N-am întâlnit nicio femeie care să fi învăţat să se machieze ascultând rubrica de specialitate din revista de nespecialitate, în lectura prietenei celei mai bune prin telefon. Sau oi fi întâlnit, dar sigur n-am întors capul după ea.

Dragos Popescu, Managing Partner Diagma, ne propune astazi o noua poveste, prin care ne invita sa reflectam la modul cum putem gestiona, pe diferite paliere, asteptarile participantilor la o sesiune de training.

Dragos Popescu, Managing Partner Diagma, ne impartaseste unul din secretele invingerii temerii de a vorbi in public – un exercitiu de imaginatie care are in centrul sau o turma de oi.

Mi-am cumparat prima masina in vremea studentiei. Nu chiar un harb, dar era deja obosita. In plus, era o marca rara pentru care nu gaseai piese. Eram, asadar, nevoit sa improvizez. Asa s-a nascut trusa mea de scule. Mai intai o cheie de 13, un patent si un ciocan. Apoi, cheile s-au inmultit si diversificat: tubulare, inelare, cotite, inbus. Au aparut noi dispozitive: lere, chei de bujii, prelungitoare, chiar si presa de extras rulmenti.

Am imprumutat metafora din titlu din romanul SF al fratilor Strugatski „Picnic la marginea drumului”. Nu mi s-a parut doar spectaculoasa, dar constat zi de zi cat e de aplicabila in variile noastre indeletniciri.