2014 Harvard Business School Publishing Corp.
Liderii sunt puşi sub o presiune imensă de a demonstra că sunt genul de oameni cărora subordonaţii le pot înţelege felul de a simţi şi gândi – deci pot crea o legătură cu ei – şi că sunt umani şi ... amabili. Mulţi lideri cedează acestui impuls; la urma urmei, puţini oameni vor să fie „tipul cel rău”. Numai că aşteptările faţă de lideri includ şi faptul că ei vor fi capabili să ia prompt unele decizii dure, care să fie în interesul companiei şi al echipei pe care o conduc. Dacă eşti prea amabil, poţi ajunge să fii leneş, ineficient şi iresponsabil – şi, în cele din urmă, să fii nociv atât pentru persoanele individuale, cât şi pentru organizaţie, în întregul ei.
Câteodată, o vacanță ca aceea care tocmai urmează este numai bună pentru a ne acorda nouă înșine clipe de răgaz, de relaxare sau chiar de introspecție. De ce? Pentru că mulți dintre noi ne mulțumim cu „binele” și încetăm să mai depunem efort în drumul către excelență! Dacă ești printre cei care răspund cu „Da” la următoarele întrebări, poate că e cazul să faci o schimbare:
Am revăzut de curând Inception și am găsit câteva paralele frapante între film, viață și acest început de an pentru mine. Principiul care se află la baza ideii filmului este de vis în interiorul altui vis. Deci un fel de vis la puterea a doua. Dacă nu te-am pierdut încă, esența este următoarea: pe măsură ce te afunzi mai mult în adâncul unui vis, cu atât se dilată mai mult timpul.
Ce au oamenii in comun? Ce ii diferentiaza? Cum gandesc rebelii, revolutionarii, creativii, originalii? Exista ceva ce avem cu totii in comun? Si cum se face ca, in goana dupa diferentiere, prea des ajungem sa fim toti asemanatori?
