Din primii ani de școală, ni se spune că vocabularul limbii române ne dă un motiv de mândrie, pentru că găsim acolo un cuvânt greu de tradus către alte popoare. Se poate spune că „dorul” românesc ne dezvăluie o latură sentimentală, dar trebuie s-o recunoaștem: ritmul alert al vieții moderne lasă tot mai puțin timp pentru genul acesta de expresie și, în plus, distanțele cauzatoare de dor dispar – datorită noilor modele de comunicare. Timpul nostru se comprimă, petrecem tot mai mult timp muncind, pentru angajator, pentru noi, acasă, și eventual, printre picături, mai facem și ceva voluntariat – pentru că ne place.