La primul ei job avea șef direct un om bine-cotat profesional dar cu toane. Nu era deloc un reper moral pentru angajați pentru că uneori ajungea la serviciu cam șifonat și cu capsa pusă și oricât de bine și-ar fi făcut treaba un angajat, niciodată nu era bine, pentru că de fapt niciodată nu știa ce vroia. Cele mai frumoase zile erau când șeful nu era la serviciu. Prefera să muncească noaptea târziu decât să dea nas în nas cu șeful horor. A rezistat așa un an până când și-a dat demisia...