Responsabilitatea include datoria de a-ți asuma o poziție morală față de ceva sau cineva sau în fața grupului. Există o nuanță dihotomică între răspundere și responsabilitate. Prima, extrinsecă (sunt tras la răspundere), a doua, intrinsecă (mă simt responsabil). Întrebarea care rămâne: cum îi faci pe oameni să fie responsabili?

Oameni suntem, greşeli facem, după cum sugerează şi proverbul: ”errare humanum est, persevere autem diabolicum”. Una este să faci greșeli, alta să persiști în ele și cu totul altă afacere este să îți corectezi greșelile sau să știi cum să gestionezi o situație de acest fel. Erorile pe care le facem zi de zi de la muncă sunt un capitol aparte al acestei probleme. O greșeală la muncă îi poate afecta și pe alții, nu doar pe tine. Poți periclita business-uri întregi, poți provoca pierderi însemnate pentru firma ta sau îndepărta iremediabil clienți vechi. 

© 2014 Harvard Business School Publishing Corp.

Priceperea de a pune întrebări pertinente este, fără niciun dubiu, o abilitate de leadership valoroasă. Faptul că ei pun întrebările potrivite îi poate ajuta pe liderii din mediul de afaceri să anticipeze schimbările, să sesizeze oportunităţile şi să profite de ele, precum şi să îşi îndrepte organizaţiile în noi direcţii. 

Am găsit undeva o scurtă poveste despre patru prieteni care se cunoșteau încă din copilărie, crescuseră împreună și aveau tot  împreună o afacere: Dl. Cineva, Dra. Toatălumea, Dna. Oricine și Dl. Nimeni.

S-a întâmplat că în compania pe care o înființaseră împreună și o conduceau, trebuia făcută o treabă importantă. Dacă nu o făceau, compania lor nu mai încasa bani.

© 2013 Harvard Business School Publishing Corp

Când întreb directorii executivi din mediul de afaceri despre strategia companiei lor – sau aparenta lipsă a vreunei strategii – îmi răspund adesea că nu pot sau nu vor „să facă strategie”, pentru că mediul în care operează se schimbă prea mult. Nu există suficientă certitudine ca să poţi stabili şi aplica o strategie în mod eficient, spun ei.

Într-o zi obişnuită, de câte ori gândiţi „El/ea e de vină”, „Tu eşti de vină”, „Eu sunt de vină”, „Fiecare avem vina noastră” ? Ce beneficii vă aduc întrebările acestea şi răspunsurile la ele? Şi ce suferinţe sau pierderi?