Au şi workaholicii dreptul la viaţă în orice organizaţie. Uneori sunt ţinta ironiilor colegilor, dar atâta timp cât nu dăunează nimănui, nici chiar lor înşile, îşi pot vedea liniştiţi de muntele de treabă pe care şi-l pun pe umeri. Problema este atunci când managerii lucrează prea mult şi se aşteaptă ca şi membrii echipelor lor să facă la fel. Te sună şeful la 11 seara pentru că are ceva de vorbit cu tine? Te simţi dator să stai până la ora 9 seara la birou, pentru că şi şeful stă? Sunt situaţii delicate, pe care am încercat să o descâlcim pentru tine cerând sfatul experţilor în coaching. Aşadar, ce faci când şeful munceşte prea mult?

În ultimii ani şi în România se vorbeşte tot mai des de un nou tip de adicţie: dependenţa de muncă. Astfel, odată cu importul practicilor de muncă din Vest, apare şi un nou tip de angajat, workaholic-ul, pentru care munca este cel mai important lucru în viaţă.

Habar n-am dac-o fi flagelul principal al deceniului. Știu sigur că este unul dintre cele mai insidioase. Văd simptomatologia aproape zilnic într-o grămadă de organizații. La început am fost doar speriat. Acum am mai îmbătrânit și sunt terifiat de-a dreptul. Și de-a stângul, dacă mă gândesc bine. Bat în lemn, scuip în sân, sunt la un pas de contractarea masivă a Adevăratei Asociații A Adevăratelor Urmașe Ale Mamei Omida, pentru descântec, rupere de farmece și izbăvire. M-am gândit să-i dau un nume, să fie mai simplu. I-aș spune " N.A.I." (și e bine să n-o ai)- "Năuceală Acută Încrâncenată" sau "S.H.I.T." – "Sminteala Horror Intens Traumatizantă" - caracterizată prin "suspendarea temporară (sper eu) a oricăror acțiuni cerebrale dedicate farmecului vieții în general". Pericolul stă în cronicizarea maladiei. Iar eu cred că văd deja cazuri iremediabil naufragiate. E timpul vaccinului și al profilaxiei. Cât s-o mai putea. De s-o mai putea.

©  2013 Harvard Business School Publishing Corp.

De ce e toată lumea aşa de preocupată de echilibrul muncă-viaţă personală?

Înţelepciunea tradiţională spune că workaholicii sunt oameni lacomi şi egoişti, care mai devreme sau mai târziu vor muri din cauza unui infarct. Dar, aşa cum spunea marele om de advertising David Ogilvy: “oamenii mor din cauza plictiselii, conflictului psihologic şi a bolilor; ei nu mor din cauză că muncesc din greu”. Această constatare este adevărată în special dacă munca pe care o depui are un sens pentru tine.

Atunci când munca devine singurul motiv care te ţine în viaţă, când este mai importantă decât toate celelalte lucruri, precum familia, sau prietenii, e semn că te confrunţi cu o dependenţă. Iar revenirea la normal nu este deloc ușoară.

Tot mai multi angajati din companiile private romanesti devin workaholici. Cel putin asa arata un studiu recent realizat de HR-Romania. Problema cresterii foarte mari a numarului workaholicilor in randul angajatilor ar trebui sa devina principala preocupare a departamentelor de resurse umane din cadrul companiilor. A fi workaholic inseamna sa fii dependent de munca pe care o prestezi. Un workaholic nu constientizeaza stresul la locul de munca pentru ca el considera ca munceste de placere. Despre cum se implica companiile in echilibrarea vietii personale si profesionale a angajatilor si ce obligatii au angajatorii in abordarea stresului aflam de la specialistii HR din diferite companii.