Echilibru, nu uniformitate. Hiperpersonalizarea este cuvântul-cheie | HR Wellbeing – Maria Zoicaș, Head of Human Resources ING Bank
În 2025, ideea de echilibru între viaţa profesionalǎ și cea personalǎ nu mai are o definiţie fixǎ – și nici nu ar trebui. „Hiperpersonalizarea este cuvântul-cheie acum“, spune Maria Zoicaș, Head of Human Resources la ING Bank România. Nu mai vorbim doar de work-life balance sau work-life integration, ci de adaptarea realǎ la diversitatea de nevoi ale indivizilor și echipelor.
ING a adoptat o abordare flexibilǎși responsabilǎ: o singurǎ zi obligatorie de lucru de la birou, iar restul zilelor – lǎsate la alegerea echipelor. Este una dintre cele mai permisive politici din sistemul bancar din România, susţinutǎ de o investiţie solidǎ în tehnologie, dar și de încredere realǎ în oameni și în capacitatea lor de autoreglare. Aceastǎ flexibilitate nu a dus la izolare – din contrǎ, peste 40% dintre angajaţi vin la birou cel puţin patru zile pe sǎptǎmânǎ, alegând voluntar apropierea fizicǎ de restul echipei.
Una dintre cele mai apreciate mǎsuri implementate de ING este programul FlexWork, care permite redistribuirea celor 40 de ore de muncǎ sǎptǎmânal: angajaţii pot lucra mai mult de luni pânǎ joi și pot beneficia de jumǎtate de zi liberǎ vinerea. Este o iniţiativǎ cu impact direct în modul în care oamenii își gestioneazǎ energia și timpul – iar libertatea realǎ de alegere devine, astfel, un pilon al culturii organizaționale.
Totodatǎ, compania a lansat programul „Together We Grow“, menit sǎ sprijine angajaţii în adoptarea de obiceiuri sǎnǎtoase în toate planurile vieţii. Programul include și sesiuni pentru manageri și echipe, centrate pe siguranţǎ psihologicǎ, ascultare activǎ și comunicare deschisǎ.
„Leadershipul autentic este o prioritate, iar dezvoltarea continuǎ a liderilor noștri este parte esenţialǎ a acestui proces“, explicǎ Maria Zoicaș.
Responsabilitate împărţită și contract psihologic activ
Întrebarea „cui aparţine responsabilitatea echilibrului dintre muncǎ și viaţa personalǎ?“ nu are un singur rǎspuns.
„Este și responsabilitatea organizaţiei, și a individului. Rolul nostru ca HR este sǎ identificǎm cauzele dezechilibrelor și sǎ propunem soluţii realiste și aplicabile“, subliniazǎ Maria Zoicaș.
Din acest motiv, în organizaţie sunt implementate practici clare: eficientizarea întâlnirilor, prioritizarea proiectelor, decizii rapide și obiective comune. În același timp, fiecare angajat este încurajat sǎ foloseascǎ spațiul de comunicare deschis pentru a gǎsi împreunǎ cu managerul cele mai potrivite forme de lucru. Este un cadru care permite, de fapt, existenţa unui „contract psihologic“ funcţional: reciprocitate, încredere și sprijin personalizat. ING nu doar vorbește despre el – îl practicǎ.
„Vom primi cu braţele deschise orice reglementǎri suplimentare legate de wellbeing și deconectare, dar considerǎm cǎ acest contract deja existǎ în organizaţiile care își respectǎ oamenii.“
Cultura performanţei nu trebuie sǎ implice automat cultura burnoutului: „Flexibilitatea și grija pentru oameni sunt factori-cheie ai stǎrii de bine organizaţionale“, subliniazǎ Zoicaș.
În același timp, organizaţia este conștientǎ cǎ presiunea performanței nu dispare, iar prevenţia devine esenţialǎ. În acest sens, ING dezvoltǎ un nou „burnout toolkit“, menit sǎ ajute angajaţii sǎ identifice semnele timpurii ale epuizǎrii și sǎ intervinǎ eficient.
HR-ul – motorul unei culturi organizaţionale sustenabile
Sustenabilitatea în muncǎ nu se referǎ doar la orele lucrate sau la echilibrul dintre viaţa profesionalǎ și cea personalǎ. Este vorba despre crearea unui ecosistem sǎnǎtos și rezilient, în care oamenii pot performa fǎrǎ a se epuiza, pot evolua profesional fǎrǎ a sacrifica bunǎstarea personalǎ și pot gǎsi sens în munca lor. Iar acest cadru nu se naște întâmplǎtor – el trebuie proiectat, testat și susţinut continuu de echipele de HR.
Flexibilitatea, autonomia, prevenţia epuizǎrii, cultura feedbackului real, leadershipul empatic și dezvoltarea competenţelor viitorului sunt doar câţiva dintre pilonii pe care HR-ul îi construiește și rafineazǎ constant. În același timp, HR-ul joacǎ un rol crucial în traducerea nevoilor umane în politici clare, care sǎ reglementeze, sǎ protejeze și sǎ ofere direcţie fǎrǎ a constrânge.
Așadar, când vine vorba despre munca sustenabilǎ, HR-ul devine designerul ei și facilitatorul care înţelege atât oamenii, cât și businessul, și are curajul sǎ punǎ pe masǎ întrebǎri dificile, sǎ propunǎ soluţii curajoase și sǎ susţinǎ schimbarea pe termen lung.
Foto: Maria Zoicaș
Acest articol este preluat din ediția print a Revistei HR Manager nr. 81