QUIET QUITTING – de la cauze la soluții

Piața forței de muncă se confruntă cu un fenomen care pare să capete tot mai multă amploare, respectiv să necesite o mai mare atenție din perspectivă de HR și de business. Ne referim la conceptul cunoscut sub numele de „quiet quitting“, care în esență implică o abordare din partea salariatului prin care acesta face doar strictul necesar în îndeplinirea atribuțiilor, fără a depune vreun efort pentru a depăși cerințele minime sau a manifesta entuziasm în gestionarea sarcinilor care nu sunt absolut necesare. Spre exemplu, salariatul bifează doar ce i se solicită în mod expres, amână pe cât posibil orice acțiune, nu dă dovadă de proactivitate, ci, dimpotrivă, încearcă să evite orice activitate care nu face parte din gama celor obligatorii.

Principalele cauze care generează astfel de situații (quiet quitting) sunt, în general, lipsa de comunicare și, mai ales, lipsa de motivare a salariatului, astfel încât acesta se simte deconectat de la locul de muncă și de angajator. Dar care ar putea fi soluțiile, inclusiv juridice, pentru a evita sau gestiona astfel de situații? Un prim aspect ține de managementul performanței.

În acest sens, orice angajator ar trebui să adopte, ca parte a reglementărilor interne, o procedură de evaluare a performanței. Din acest punct de vedere, legislația nu vine cu toate detaliile, astfel încât într-o oarecare măsură angajatorii își pot defi- ni procesul aplicabil. În acest sens, este importantă stabilirea unor obiective la începutul perioadei de evaluare, prin care angajatorul să obțină rezultatele dorite de la rolul respectiv, respectiv salariatul să fie astfel direcționat către dorința de a atinge acele rezultate.

Totodată, modul în care se desfășoară evaluarea periodică a performanței trebuie să aibă în vedere oferirea de feedback constant din partea managerului, dar și posibilitatea ca salariatul să își exprime punctul de vedere, pentru a exista o conlucrare și o conectare continuă cu scopul comun de a avea performanțe. Firește, însă, că motivarea „nanciară a salariatului este cheia pentru a stimula interesul acestuia de a performa la cele mai înalte standarde. În acest sens, pot fi avute în vedere diverse mecanisme de recompensare.

Un exemplu ar fi…

Continuarea materialului o găsiți în site-ul Revistei HR Manager.