Un nou mod de a munci sau un trend trecător?

Deși nu este un fenomen deloc nou, „quiet quitting“ a revenit în atenția noastră în contextul pandemiei, care a rescris relația noastră cu munca. Însă ce înseamnă pentru angajatori? Dar pentru angajați? Și ce este de făcut?

„Quiet quitting“ este un termen care se referă la a face strictul necesar la job, angajatul renunțând astfel la atitudinea de „a da tot ce e mai bun“ la locul de muncă, fără sarcini și ore suplimentare, fără a se implica mai mult decât e cazul și fără a investi extra timp și (aproape) întreaga energie.

Înseamnă să faci doar ce ține de munca ta, să te ții de programul convenit și apoi să îți vezi în liniște de viața ta personală. Pentru unii mai înseamnă a impune niște limite și a se concentra mai mult pe viața personală, în timp ce pentru alții este un semn de scădere a nivelului de engagement. Își dau seama că la jobul respectiv nu merită ca beneficiile să fie mai mici decât costurile.

Există și cazuri în care reprezintă celălalt capăt al unei perioade lungi de burnout și stres continuu. Sau că munca nu este suficient de bine recompensată și/sau suficient de mult apreciată. Fenomenul poate fi privit din două perspective: ca o problemă (atunci când angajatul nu mai urmărește performanţa) sau ca o renegociere a modului de a munci (pentru a prioritiza și viața personală, nu doar jobul).

Așadar, „quiet quitting“ nu este sinonim cu lenevia, ci mai degrabă reprezintă un simptom al unei organizații disfuncționale. Iar angajații aflați în „quiet quitting“ nu își permit (sau nu vor încă) să plece de la jobul respectiv, prin urmare adoptă această cale de mijloc, dacă i-am putea spune așa.

Aflați 4 lucruri despre „quiet quitting“ din materialul postat în site-ul Revistei HR Manager.

*Acest material a fost preluat din numărul 72 al Revistei HR Manager.