Creativitatea, inovarea și cosmetica financiară
Creativitate – inovare – dezvoltare
În ultimii ani, oriunde am merge, auzim despre importanța creativității și despre rolul primordial al liderilor în a o descătușa. Se vorbește mult despre importanța echilibrului între rutină și experiment, între predictibilitate și risc, eșec și succes etc., dar prea puțin despre un alt aspect care stă la baza celor mai înainte enunțate: relația dintre dorința de a maximiza rapid eficiența utilizării capitalului, pe de o parte, și dezvoltarea durabilă prin creativitate și inovare, pe de altă parte.
Creativitatea nu este importantă în sine, ci ca resort al inovării. Ea contribuie la observarea oportunităților și la exploatarea lor, în scopul dezvoltării de produse și proiecte noi, cerute de piață.
Nu toate tipurile de inovare duc la creștere
Nu toate tipurile de inovații sunt la fel de importante pentru dezvoltarea durabilă și pentru bunăstarea companiilor și a națiunilor. În 2014, la Peter Drucker Forum, Clayton Christensen, părintele conceptului de inovare disruptivă, a atras atenția asupra faptului că dezvoltarea nu poate avea loc fără un anumit tip de inovare: inovare de creare și dezvoltare a piețelor, care impune investiții pe termen lung.
Christensen a clasificat inovațiile în trei categorii care, dacă se află în echilibru, fac economia să funcționeze corespunzător.
Inovațiile de creare sau dezvoltare a piețelor, numite și disruptive, fac accesibile, pentru mult mai mulți consumatori, produse care erau în trecut scumpe și complicat de folosit. Crescând cererea, sunt necesari mai mulți oameni care să realizeze, să distribuie și să vândă produsele sau serviciile respective. De aceea, astfel de inovații contribuie la creșterea corporațiilor și a bunăstării. Să ne gândim, de exemplu, la computere, care se fabricau anevoie și costau la început milioane de dolari, funcționând doar în mari companii sau universități, iar acum pot fi cumpărate cu mii sau chiar câteva sute de dolari, de către miliarde de utilizatori.
Inovațiile de perfecționare conduc la creșterea competitivității piețelor, ca urmare a apariției
unor produse sau servicii mai performante. Ele nu sunt însă urmate de creștere, pentru că apariția noilor produse îi determină pe cumpărători să renunțe la cele vechi. De exemplu, telefoanele inteligente, care, atunci când au apărut, au înlocuit în cea mai mare parte celelalte tipuri de telefoane mobile.
Inovațiile de eficientizare sunt menite să maximizeze rezultatele obținute cu un anumit consum de resurse sau chiar cu unul mai mic. Acest tip de inovații, tot mai prezente, elimină slujbe, în schimb eliberează cash. Dacă acesta ar fi investit în inovații disruptive, ar putea apărea produse sau servicii noi, cerute de piață, în consecință s-ar crea locuri de muncă suplimentare. Veniturile suplimentare ale oamenilor ar conduce la o cerere mai mare. Numai că aceste lucruri nu se întâmplă, cash-ul apărut ca urmare a unei inovări de eficientizare, fiind utilizat, de cele mai multe ori, într-o altă inovare de eficientizare. Este mai ușor și mai rapid să economisești decât să creezi lucruri noi. Iar noua ordine financiară, impusă de investitori în ultimele decenii, favorizează inovațiile de eficientizare, în detrimentul celor disruptive.
Cosmetica financiară sufocă inovarea
La ora actuală, una dintre temele viu dezbătute în rândul cercetătorilor, consultanților, profesorilor, specialiștilor este impactul pe care-l au bursa și alte tipuri de investitori asupra dezvoltării durabile și a bunăstării.
Până pe la sfârșitul anilor ‘80, succesul companiilor se măsura prin creșteri în valori absolute – tone, bucăți, unități monetare etc. În ultimele decenii însă, s-a trecut la valori relative, sub forma indicatorilor de eficiență a capitalului utilizat – rata internă de returnare, randamentul activelor nete, randamentul capitalului investit etc.
Fiind rezultatul unor rapoarte de tipul efect pe efort, acești indicatori de eficiență devin mai atractivi prin creșterea numărătorului – a efectului, sau/și prin reducerea numitorului – a efortului. Creșterea efectelor de la numărătorul raportului (venit, profit etc.) presupune reușita unor inovații disruptive, demers anevoios, cu rezultate ce apar târziu (în cinci-zece ani). Mai mult: inovarea destinată creării sau creșterii piețelor eșuează adesea.
De aceea, pentru a mări eficiența capitalului într-un termen cât mai scurt, managerii renunță la demersurile de creștere a numărătorului, adică a efectelor, și aleg să acționeze asupra numitorului, prin reducerea efortului – de exemplu, reducerea numărului de angajați, a activelor și materialelor utilizate etc.
Acțiunile de reducere a eforturilor companiei presupun și ele inovare, dar de un alt tip: inovare de eficientizare, mai puțin complicată și riscantă decât inovarea disruptivă. Rezultatele apar mult mai rapid – în șase luni până la doi ani – și arată bine, pentru că indicatorii de eficiență au valori ridicate și tendințe de creștere, așa cum își doresc investitorii.
Există lideri care știu și ar dori să aibă abordări pe termen lung și să investească în inovații destinate creării și dezvoltării de piețe. Nu își asumă însă riscurile, fiind conștienți că vor fi înlocuiți dacă vor strica estetica financiară: dacă rata internă de returnare, randamentul activelor nete, randamentul capitalului investit etc. vor scădea, chiar și pe termen scurt, în urma inițiativelor lor de inovare. Nici antreprenorii nu sunt mai relaxați din acest punct de vedere, atunci când au recurs sau doresc să recurgă la surse externe de finanțare.
Există speranțe de viitor
Atunci când se întâlnesc să dezbată, specialiștii pledează pentru crearea unui cadru care să încurajeze inovațiile de creare și dezvoltare a piețelor. Ei se referă la un alt sistem de impozitare a tranzacțiilor și investițiilor, care să stimuleze abordările pe termen lung, la necesitatea unui discurs de mare anvergură referitor la importanța pe care o are echilibrul dintre cele trei categorii de inovații, pentru buna funcționare a economiei. De asemenea, ei arată că este necesară o mai bună expertiză a liderilor care sunt chemați să utilizeze potențialul creator și de inovare al oamenilor.
Cum ar putea contribui școlile de afaceri?
Se discută despre importanța organizării mai multor cursuri de inovare, de bună calitate, care să-i deprindă pe manageri să găsească soluții disruptive de creștere pentru companiile lor. De asemenea, despre necesitatea imperioasă a unei abordări integrate a cursurilor de strategie și de finanțe care, la ora actuală, sunt tratate separat. Și, evident, despre schimbarea mentalității generale, în spiritul celor discutate mai sus, pentru că, până la urmă, chiar atunci când conceptele și modelele sunt clare, depinde cum sunt folosite.
Articol preluat din numărul 244/februarie 2018 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.
