Cariera și stilul de lucru prin prisma tipurilor de personalitate
Probabil că uneori ți-ai pus întrebări de genul: De ce eu sunt așa, atât de diferit de el/ea? De ce mie îmi pasă de oameni, sunt sensibilă la problemele și conflictele lor, iar el este preocupat doar de afaceri, mașini, prosperitate, și nu îi pasă pe cine rănește în atingerea obiectivelor sale? De ce eu visez mult și am o groază de idei minunate, dintre care puține văd lumina zilei, iar fratele meu este atât de practic, ancorat în concret și realizează atâtea lucruri mărunte, dar foarte utile? De ce el simte deseori nevoia de singurătate, de reflecție individuală, de retragere în lumea sa interioară, iar prietena lui dorește mereu contactul cu ceilalți și este atât de energizată de acesta? De ce eu am atâtea probleme în a mă organiza, în a finaliza lucrurile la timp, în a-mi stabili ierahii și priorități, iar colega mea se planifică cu succes, îi place să își facă liste cu structurarea activităților și reușește să se încadreze în deadline-uri sau chiar să finalizeze mai curând?
Cu siguranță te-ai întrebat cândva care-i profesia potrivită pentru tine și ce carieră să urmezi.
Răspunsul la aceste întrebări îl poți găsi în teoria tipurilor de personalitate a lui C.G. Jung, dezvoltată ulterior de Myers-Briggs, care a realizat testul MBTI. Acesta este folosit foarte mult în procesul de selecție a resurselor umane, împreună cu CPI, și în orientarea profesională. Dar pentru a-ți cunoaște tipul nu e musai să faci acest test, poate fi suficient să ai niște cunoștințe de bază a acestei teorii și o bună capacitate de auto-observare.
Jung descrie personalitatea în funcție de predispoziții naturale, concretizate în două tipuri de atitudini: extraverta, introverta, și de gradul de dezvoltare a celor patru funcții de cunoaștere: funcția senzorială și cea intuitivă – ce arată stilul de procesare a informațiilor, funcția logică (reflexivă) și cea afectivă – ce reflectă maniera în care se iau deciziile. La aceste dimensiuni Myers –Briggs adaugă atitudinea perceptivă și cea judicativă, care reflectă stilul de viață derivat din extravertirea sau introvertirea funcției preferențiale.
Extravesia și introversia descriu atitudinea noastră față de lume și focalizarea energiei psihice. Extraverţii sunt stimulați de ceea ce se întâmplă în jurul lor, simt nevoia să experiementeze realitatea pentru a o înțelege, sunt activi și tind să-și focalizeze energia către mediu. Introverţii sunt stimulați și incitați de ceea ce se întâmplă în lumea lor interioară și tind să-și direcționeze energia în special către aceasta. Ei preferă să înțeleagă realitatea înainte de a o experiementa de aceea sunt mai meditativi și pot părea chiar pasivi.
Dacă în cazul tău predomină extraversia atunci trăiești într-o lume socială, plină de contacte și evenimente, ești foarte deschis, vorbăreț, expansiv, volubil, preferi grupurile numeroase. Ești mai impulsiv, îți clarifici gândurile și ideile pe măsură ce le expui, pe când introverţii realizează asta în urmă cugetărilor solitare.
Dacă predomină introversia ești mai rezervat, reflexiv, detașat, răbdător, îți exteriorizezi mai rar emoțiile. Acționezi mai încet decât extraverţii, preferând să te gândești temeinic înainte la ce vei face, în singurătate. Extraverţii își pierd răbdarea în fața pasivității acționale și lipsei tale de promptitudine în comunicare, iar tu te simți copleșit de ritmul și expansivitatea extraverţilor.
Citește articolul integral pe Revista Psychologies
Foto: www.shutterstock.com