Mediul de afaceri în 2016, comparativ cu 2008: Cinci diferențe majore, care ne fac mai vulnerabili

Poate singurele diferenţe notabile, în sens negativ, sunt datoria publică de două ori mai mare în PIB (deşi la un nivel sub jumătate faţă de media UE), o forţă de muncă mai redusă, diminuarea la jumătate a investiţiilor publice şi nivelul investiţiilor străine direste de aproximativ patru ori mai mici (reducerea capitalului şi forţei de muncă disponibile plafonând nivelul creşterii economice potenţiale).
Pe de altă parte, tabloul microeconomic ilustrează cinci diferenţe majore în mediul de afaceri în anul 2016 comparativ cu anul 2008, aşa cum este evidenţiat prin analiza companiilor în baza declaraţiilor financiare pentru cele două exerciţii financiare. Acestea sunt:

(1) O creştere a duratei medii de colectare a creanţelor companiilor, de la 60 zile (2008) la 105 zile (anul 2016) – ceea ce face că firmele să fie mai interdependente.

Astfel, întârzierea la plata a unei facturi din cauza problemelor temporare de lichiditate sau a insolvenţei clientului, va determina un şoc negativ de două ori mai mari către furnizorii creditori. Exprimând metaforic acest aspect, „o piatră aruncată în lac” (simbol al unei crize internaţionale) va genera „valuri de două ori mai înalte”. Din acest punct de vedere, sectoarele care înregistrează cea mai extinsă durata de colectare a creanţelor şi care vor fi cele mai afectate de acest fenomen sunt construcţiile (unde creşterea duratei de colectare a creanţelor este de la 131 zile (anul 2008) la 220 zile (anul 2016)), serviciile prestate companiilor (unde creşterea este de la 126 la 216 zile) şi agricultură (unde creşterea este de la 108 la 198 zile);

(2) O subţiere a păturii de mijloc şi un grad de concentrare mai mare în rândul companiilor de top din perspectiva veniturilor, profiturilor şi a lichidităţii.

Astfel, cele mai mari 1000 de companii generau o pondere de 35% în venitul total al mediului de afaceri în anul 2008, această pondere crescând la 50% în anul 2016. Din perspectiva trezoreriei (numerarul deţinut de companii în casă şi conturi la bănci), cele mai mari 1% dintre companiile active deţineau în anul 2008 o pondere de 43% din totalul acestora, această concentrare ajungând la 58% în anul 2016. De asemenea, profiturile obţinute de mediul de afaceri sunt mai concentrate că nicioadata în rândul firmelor mari. Astfel, cele mai mari 1% din companii deţin 46% din profiturile obţinute în anul 2016 de întreg mediu de afaceri, în timp ce această pondere este de 35% în anul 2008. Deloc întâmplător, pierderile sunt mult mai răspândite în rândul mediului de afaceri (gradul acestora de concentrare este mai redus), primele 1% dintre companii înregistrând o pondere de doar 26% din totalul pierderilor raportate de întreg mediul de afaceri;

(3) Companiile care activează în mediul de afaceri românesc prezintă un grad foarte redus de capitalizare, tendinţa acestuia fiind de scădere constanţa de la impactul crizei financiare până în prezent, respectiv de la 32,2% în anul 2008 la 28,7% la finalul anului 2016.

O scădere a capitalizării implică o creştere a gradului de îndatorare, deci, o vulnerabilitate mai mare a firmeor de finanţarea externă şi condiţiile aferente acesteia. Singurele sectoare care prezintă un grad de capitalizare de peste 40% la finalul anului 2016 sunt producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, apă şi gaze (43%), Intermedieri financiare (43%) şi IT (42%), în timp ce sectoarele care înregistrează un grad de capitalizare mai mic de 15% sunt cele cele reprezentate de activităţi recreative, culturale şi sportive (9%), construcţii (10%) şi sănătate şi asistenţă socială (15%).

Acest fenomen a fost amplificat în mod special în anul 2016, când dividendele distribuite aferente acestui exerciţiu au fost de 43 mld RON, reprezentând 85% din profiturile obţinute în anul respectiv, aproape cât toate dividendele distribuite de întreg mediul de afaceri în perioada 2009-2015, şi 10% din capitalurile proprii ale tuturor companiilor. Analizând contextul macroeconomic local şi internaţional, nu am identificat decât un singur factor decisiv care să inducă un asemenea comportament de distribuire accelerată a dividendelor către acţionari: reducerea impozitului pe dividend de la 16% la 5% începând cu 1 ianuarie 2016. Estimez că acest fenomen al decapitalizării firmelor active în România va continua în cazul în care se va elimina impozitul pe dividend începând cu anul următor, conform celor menţionate de actualul plan de guvernare.

Mai mult decât atât, în oblinda cu acest fenomen, devine din ce în ce mai des întâlnită o altă practică: finanţarea de la entităţile afiliate. Astfel, ponderea creditelor contractate de la firmele din grup / acţionari în totalul datoriilor a crescut de la 11% (anul 2008) la 20% (anul 2016). Aceste sume de bani pot fi retrase mai rapid de acţionari (comparativ cu situaţia în care erau injectate prin capitalul social), şi probabil sunt garantate de active fixe importante / esenţiale pentru activitatea de baza. Această însemna şi un rol mai important al acţionarilor creditori la masă credală, într-o eventuală intrare în insolvenţă a firmei respective;

(4) Capitalul de lucru consolidat la nivelul mediului de afaceri a devenit negativ.

Capitalul de lucru reprezintă diferenţa dintre activele circulante (cele mai lichide active deţinute de companii) şi datoriile pe termen scurt (care trebuiesc rambursate sub un an). Valorile pozitive ale capitalului de lucru indică o capacitate potenţială bună de autofinanţare a firmelor, în timp ce valorile negative indică presiuni asupra lichidităţii şi creşterea riscului de insolvenţă. Lichiditatea curentă (raportul dintre activele circulante şi datoriile pe termen scurt) înregistrată la nivelul întregului mediu de afaceri a scăzut de la 1,11 (anul 2008) la 0,96 (anul 2016), sectoarele cu cel mai scăzut nivel al acestui indicator la finalul anului 2016 fiind tranzacţiile imobiliare (0,56), hoteluri şi restaurante (0,72) şi industria de maşini şi echipamente (0,82);
(5)Mediul de afaceri este mai tânăr şi lipsit de experienţă. Numărul companiilor active în România care au intrat în insolvenţă în perioada 2008-2016 a fost de 166.000, la care se mai adaugă aproximativ 850.000 de companii radiate, dizolvate sau suspendate. Astfel, vorbim de aproape 1 milion de companii care şi-au întrerupt activitatea în acest interval. Enorm, având în vedere că doar 650.000 de companii au depus declaraţiile financiare pentru anul 2016 (din care aproape un sfert nu desfăşoară oricum activitate) şi durata medie de vârstă a unei firme active în România este uşor sub 10 ani.

Un mediu de afaceri mai tânăr şi neexperimentat în anul 2016, prin comparaţie cu anul 2008, este reflectat de următoarele:

• Ponderea companiilor cu o durata de viaţă sub 5 ani (de la momentul înfiinţării) în totalul firmelor active a crescut de la 25% (anul 2008) la 38% (anul 2016), sectoarele cu cele mai ridicate ponderi fiind activităţile recreative, culturale şi sportive (54%), intermedieri financiare (46%) şi transporturi (43%). Aceste sectoare enumarate sunt şi zonele unde s-au înfiinţat cele mai multe companii în perioada analizată, din cauza barierelor reduse de intrare;
• Ponderea companiilor care nu desfăşoară nici o activitate a crescut de la 20% (anul 2008) la 28% (anul 2016), sectoarele cu cele mai multe companii în această situaţie fiind tranzacţiile imobiliare (36%), industria extractivă (35%) şi construcţii (35%);
• Ponderea companiilor care înregistrează capitaluri proprii negative a crescut de la 40% (anul 2008) la 45% (anul 2016), sectoarele cu cele mai multe companii aflate în această situaţie fiind hotelurile şi restaurantele (58%), comerţul cu amănuntul (57%) şi industria alimentară şi a băuturilor (53%).

Structură puternic corelată

Eventuala reglementare a situaţiei acestora prin măsuri referioare la verificarea detaliată a motivelor pentru care companiile înregistrează pierderi pentru trei exerciţii financiare consecutive, nu desfăşoară nici o activitate, care sunt condiţiile privind finanţarea de la entităţile afiliate, precum şi obligativitatea de acoperire a capitalurilor proprii negative prin majorarea capitalului social şi completarea pierderilor neacoperite, ar permite clarificarea situaţiei şi creşterea gradului de capitalizare a companiilor.
Structura de finanţare şi eficientă companiilor active în România pare să fie puternic corelată cu experienţă acumulată în timp. Astfel, după cum se observă în cifrele ilustrate în tabelul următor, companiile înfiinţate înainte de anul 2000 reprezintă doar 21% din totalul firmelor active la finalul anului 2016, dar generează 44% din totalul activelor deţinute de companiile locale, 61% din capitalurile proprii, cel mai ridicat grad de capitalizare (aproximativ 40%) şi cel mai ridicat nivel al profiturilor nete (aproape 5%).

Graficul următor exprimă și mai clar această concluzie, unde observăm cele două variabile, gradul de capitalizare și rata profitului net, în funcție de anul înregistrării companiilor active la finalul lui 2016.

Tabel 1: Capitalizarea și eficiența companiilor în funcție de perioada înmatriculării

EAT% = Earnings After Tax = Rezultatul Net : Cifra de Afaceri
Grad Capitalizare = Capitaluri Proprii : Total Active
Sursa: MFP, ONRC, date prelucrate autor

Graficul următor exprimă şi mai clar această concluzie, unde observăm cele două variabile, gradul de capitalizare şi rata profitului net, în funcţie de anul înregistrării companiilor active la finalul lui 2016. Devine evident că experienţa acumulată în timp se reflectă asupra creşterii solvabilităţii şi performanţei companiilor active în România. Păcat că doar 20% din companiile active în momentul de faţă se regăsesc în această categorie …

Tabelul următor sintetizează cele cinci diferențe majore observate în mediul de afaceri, precum și implicațiile acestora în cee ace privește sustenabilitatea și riscul companiilor active în România.

„Deşi tabloul macroeconomic prezent este similar cu cel din anul 2008, mediul de afaceri local prezintă cinci diferenţe majore: o colectare mult mai lentă a facturilor, concentrarea mai ridicată a veniturilor, profiturilor şi lichidităţilor în rândul companiilor mari (deşi pierderile sunt mai răspândite în rândul tuturor companiilor), scăderea gradului de capitalizare, reducerea capitalului de lucru (care a devenit chiar uşor negativ la finalul anului 2016) şi un mediu de afaceri mai embrionar şi mai puţin activ (cu o experienţă mai scăzută). În esenţă, vorbim despre un mediu de afaceri mai slab capitalizat (mai îndatorat), polarizat, neexperimentat, vulnerabil (cu o capacitate de autofinanţare mai redusă) şi mai expus în faţă efectului de contagiune (domino) de propagare a riscului comercial (insolvenţă clienţilor). Nu văd cum un asemenea mediu de afaceri poate gestiona mai bine o eventuală criză internaţională, comparativ cu ceea ce s-a întâmplat în anul 2008 ” – Iancu Gudă (foto), Preşedinte AAFBR (Asociaţia Analiştilor Financiar-Bancari din România) şi Lector IBR (Institutul Bancar Român)

Autorul studiului
Iancu Guda, CFA, EMBA
Presedinte AAFBR
Lector IBR