O lume ieșită din minți. Revoluția creativă a educației

O lume ieșită din minți. Revoluția creativă a educației este o carte despre creativitate – cum o descoperi, cum o crești, cum o folosești și cu ce rămâi de pe urma ei. M-a provocat să îmi pun întrebări, să privesc mai atentă în jur și să cântăresc altfel ceea ce unii numesc creativitate, alții inspirație, alții talent. Pe plaiuri mioritice, a fi creativ înseamnă, de multe ori, a te descurca rezonabil cu resurse foarte apropiate de zero, de exemplu.

Dar cartea aceasta vorbește despre creativitate ca factor al schimbării culturale, ca bază a unei revoluții în educația generației tinere și ca motor al progresului pentru cei maturi.

Probabil fiecare dintre noi a realizat că anii de descoperiri, de explorări, de conexiuni de dinaintea școlii sunt extraordinari. Eu am auzit de multe ori părinți spunând „Nu știu ce e cu copilul meu, când era mai mic era mai creativ, își imagina tot felul de chestii interesante, dar de când e la școală….“. Asta spune și Ken Robinson: sistemul de educație sufocă progresiv creativitatea; poți să intri geniu și să ieși un mediocru penibil. „Copiii intră în viața preșcolară cu încredere în creativitate, iar când părăsesc sistemul de învățământ superior, își pierd în întregime această încredere (…) Mulți oameni sunt abătuți în viață de la drumul lor firesc de către un sistem de educație preocupat de inteligența academică și de ierarhizarea disciplinelor“. Acum gândiți-vă la rezultatele dezastruoase de la bacalaureat și la discuțiile inerte care apar după: e vina profesorilor, e vina părinților, copiii nu mai vor să învețe.

Adevărul e că îi forțăm pe copii să învețe niște tâmpenii sterile, după o programă care, la 23 de ani de la schimbarea regimului, e aproape neschimbată. Nu ținem cont de progresul social, nu ținem cont de schimbările demografice, nu ținem cont de evoluția consumului și condițiile economice, dar ne încăpățânăm să credem că sistemul care a fost bun pentru noi și părinții noștri va fi la fel de eficient și pentru urmași. Nimic mai fals și mai ipocrit!

Aplicată sistemului de învățământ românesc, cartea lui Ken Robinson ne conduce la următoarea concluzie: vreți performanță reală, copii care să iasă din școală cu niște cunoștințe care să îi ajute să stea pe propriile picioare, atunci revoluționați sistemul de educație. Oferiți-le copiilor informații legate de viața reală, aplicabile în mediul în care ei se dezvoltă, nu teorii și conspecte și teste care să flateze rigiditatea pedagogică și niște minți stăpânite de clișee.

Vă recomand din toată inima cartea aceasta. Eu aș transforma-o în manifestul părinților și profesorilor tinerelor generații. Din cele zece capitole ale sale pot fi extrase o mulțime de informații utile.

Recenzia este scrisă de Virginia Costeschi, bookmag.eu, și face parte din inițiativa Descoperim Cărți.