Unele dintre cele mai invalidante afecțiuni pe plan social

Astfel, scleroza multiplă, epilepsia, Alzheimer, Parkinson și AVC reprezintă principalele afecțiuni invalidante, care impiedică oamenii să își desfășoare activitatea profesională și să-și îndeplinească rolul în familie și societate. De asemenea, au un impact indirect și asupra membrilor de familie apropiați, care oferă îngrijire fizică și materială bolnavului. Scleroza multiplă, o afecțiune autoimună ce duce la distrugerea mielinei de la nivelul celulelor nervoase, se află pe locul doi ca afecțiune invalidantă, după traumatismele craniocerebrale, în rândul adulților tineri.

Epilepsia, o afecțiune neurologică cronică, frecvent întâlnită și în rândul copiilor, este una dintre cele mai invalidante afecțiuni pe plan social, pentru că nu este doar dificilă prin manifestările sale ci și stigmatizată din cauza percepției eronate că ar fi o afecțiune psihiatrică. “De altfel, multe din afecțiunile psihiatrice împiedică indivizii să-și desfășoare viață normală, tocmai din cauza stigmatizării pe piață muncii și în societate. Chiar și statisticile oficiale privind incidența acestor afecțiuni neurologice în România sunt incomplete, tocmai din cauza percepției negative și neînțelegerii asociate cu acestea. Spre deosebire de tulburările cronice, accidentul vascular cerebral provoacă, în scurt timp, daune cerebrale de multe ori ireversibile. Prevenția este esențială în cazul AVC, la fel că și intervenția medicală promptă, atunci când are loc, pentru a minimiza pierderile și pentru o recuperare în grad cât mai mare”, potrivit Biancăi Nițu (foto), medic neurolog specializat în tulburări de mișcare la Neuroaxis, Clinică integrată de neurologie.
Principalele moduri prin care bolile neurologice afectează viață pacienților pe plan socio-economic includ: impedimente fizice, deficiențe cognitive și de comunicare, probleme de comportament, deficiențe psihosociale.

Tot Organizația Mondială a Sănătății subliniază importanța majoră a strategiilor de prevenție la nivel public, ce pot avea un impact deosebit asupra caracterului invalidant pe plan socio-economic al afecțiunilor neurologice. De asemenea, OMS precizează că prevenția primară se referă la împiedicarea instalării acestor boli și include strategii de informare, de control al nivelului colesterolului și al tensiunii, de stopare a fumatului și de îmbunătățire a stilului de viață. Prevenția secundară include diagnosticarea corectă și tratamentul adecvat. Prevenția terțiară privește terapiile de recuperare, la care cât mai mulți bolnavi ar trebui să aibă acces, dar și campanii la nivel public pentru reducerea stigmatizării, discriminării și pentru facilitarea reintegrării pe piață muncii a persoanelor afectate de tulburări neurologice.