Anne Pleșuvescu: muncind la vârste înaintate poți fi de folos în societate în feluri unice, în care nu o poți face atunci când ești tânăr.

„MINTEA NOASTRĂ ESTE CEA CARE POATE GĂSI UN SENS ÎN CEEA CE FACEM. NU CEEA CE FACEM SAU CEEA CE ÎNTÂLNIM DĂ UN SENS VIEȚII NOASTRE”

Anne Pleșuvescu, coach&senior trainer

Din păcate, în majoritatea cazurilor, oamenii nu fac ceea ce le place, nu au ca hobby propria lor muncă. Muncesc pentru a face rost de bani, pentru a-și susține familiile. La asta se adaugă proasta calitate a mediului organizațional de la locul de muncă. Aceste două aspecte îi fac pe oameni să se simtă la locul de muncă la fel ca într-o închisoare socială. În aceste condiții, nu este de mirare că orice fel de prelungire a vârstei de pensionare are un impact negativ asupra sănătății individului.
Dacă suntem în permanență stresați, furioși, anxioși înseamnă că trăim cu niveluri mari de adrenalină, noradrenalină și cortizol. Acești hormoni vor genera schimbări în corpul nostru care, susținute pe termen lung, determină apariția bolilor cardiovasculare, gastrointestinale și a diverselor tipuri de cancer. Patologia este extrem de largă. Astăzi medicina începe să accepte din ce în ce mai mult faptul că la baza oricărei boli stă o tulburare emoțională.

ANXIETATEA LEGATĂ DE VÂRSTA PENSIONĂRII

Ieșirea la pensie în sine poate să genereze anxietate, pentru că îi semnalează indirect minții noastre apropierea morții. Dacă ești pensionar înseamnă că nu mai ești tânăr, este un semn sigur al trecerii către bătrânețe. Pensionarea ne poate aminti că moartea nu mai este la fel de departe cum credeam până acum că e. În plus, lipsa unui rol în societate poate fi un motiv de depresie.
Cum poți preveni sau atenua temerile legate de faptul că nu vei mai putea munci până la vârsta pensionării, că nu vei mai fi util pe piața muncii, că nu vei ține pasul cu tehnologia și cu un stil de viață dinamic?
Felul în care ne raportăm la probleme poate deveni, în sine, o problemă sau o soluție. Dacă reușesc să îmi setez mintea în așa fel încât aceasta să se așeze într-o stare de autodeterminare, de flux, de creștere, orice problemă va fi văzută ca o nouă provocare peste care am de trecut. Din păcate, cel mai adesea mintea noastră alege să se autovictimizeze sau să se revolte în fața problemelor cu care se confruntă. E important să înțelegem că mintea noastră este cea care poate găsi un sens în ceea ce facem și nu ceea ce facem sau ceea ce întâlnim să dea un sens vieții noastre. Schimbarea de direcție în activitatea noastră poate fi văzută ca o grozăvie care ne va obosi, enerva și stresa sau ca o poartă deschisă spre noi orizonturi de învățare și autodescoperire. Putem transforma furia în răbdare, lenea în curiozitate sau încăpățânarea în flexibilitate. Oricât de simplu ar suna în cuvinte, trecerea de la una la cealaltă înseamnă salturi uriașe în conștiința noastră. În același timp, aceste schimbări din mintea noastră ne pot ajuta să ne adaptăm la schimbările majore de carieră – din ce în ce mai dese și mai necesare în viața noastră din această epocă. De asemenea, acest gen de minte ne poate ajuta să acceptăm și pensionarea în sine, și o vârstă de pensionare mai înaintată, și transformarea activității cotidiene într-un hobby.

CUM PUTEM DERULA PROCESUL DE ÎNVĂȚARE CONTINUĂ ȘI DUPĂ PENSIONARE?

Dacă mintea noastră vede că, odată cu pensionarea, dispare și sensul vieții, că pensionarea înseamnă bătrânețe și stat degeaba, pentru că suntem prea ruginiți și obosiți, atunci, în această imagine, procesul de învățare nu își mai are sensul. În cazul în care ne antrenăm mintea pentru a înțelege că pensionarea nu este sfârșitul lumii, ci doar o etapă, o trecere într-o nouă dimensiune a vieții, plină de lucruri noi de descoperit și de oferit celorlalți, atunci sensul utilității individuale nu dispare și, o dată cu el, vine și nevoia de dezvoltare și învățare. Ce poate face medicina pentru a prelungi speranța de viață și, implicit, de muncă? Medicina face multe lucruri în acest sens – de la medicamente la nanoroboți. Una dintre procupările sale cele mai importante este calitatea vieții. Ce este mai valoros – să dăm ani vieții sau viață anilor? Probabil că amândouă, ar fi răspunsul pe care ni-l dorim. Medicina poate prelungi viața, dar calitatea vieții vine adesea din felul în care funcționează mintea noastră, iar în această zonă cei care pot interveni direct suntem doar noi.

Articol preluat din numărul 261 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.