Oameni celebri născuți în 25 aprilie

Vasile Nițulescu (n. 25 aprilie 1925 – d. 11 februarie 1991) a desfășurat o prestigioasă activitate teatrală la Teatrul Mic. În film, ca și în teatru, a compus personaje stranii, adesea maladive, care își asumă și rol de rezoneuri ale traumei. A jucat în adevărate opere, printre care în „Viața nu iartă” (1958, regizori Manole Marcus, Iulian Mihu), „Setea” (1960, r. Mircea Drăgan), „Soldați fără uniformă” (1960, r. Francisc Munteanu), „Poveste sentimentală” (1961, r. Iulian Mihu), „Printre colinele verzi” (1971, r. Nicolae Breban), „Sfânta Tereza și diavolii” (1972) și multe altele. A fost și este un model de urmat în domeniul teatrului și filmului românesc.

Lia Manoliu (n. 25 aprilie 1932, Chișinău – d. 9 ianuarie 1998, București) a fost o atletă română, laureată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din Mexico, 1968, și cu bronz la Jocurile Olimpice de vară din Roma, 1960, și Jocurile Olimpice de vară din Tokyo (1964) la proba de aruncare a discului. De asemenea, în legislatura 1990-1992, a fost aleasă ca senator în Municipiul București, pe listele partidului FSN. Între anii 1990-1998 a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român. A început sportul practicând atletismul la Atletic Club Român, tenisul de câmp, tenisul de masă, voleiul și baschetul, la ultima disciplină fiind componentă a echipei Știința București. Concomitent cu activitatea sportivă a absolvit Facultatea de Energetică din cadrul Institutului Politehnic București (1954).

Alfredo James "Al" Pacino (n. 25 aprilie 1940) este un actor italian american, considerat a fi unul dintre cei mai talentați din istoria cinematografiei. Al Pacino s-a născut în cartierul Bronx din New York, într-o familie italiano-americană. Când era tânăr, lui Al îi plăcea să imite actorii pe care îi vedea în filme, încerca diverse voci și stări emoționale. Chiar dacă orele de la școală nu îi erau pe plac, își găsea liniștea în piesele de teatru ale școlii. După ce a renunțat la școală, Al s-a hotărât să înceapă viața de actor, găsind roluri mici în producții de teatru. În prima perioadă a actoriei, Pacino nu făcea prea mulți bani și trăia în săracie. Totul s-a schimbat din 1966, când a fost acceptat la cursurile lui Lee Strasberg. Pacino a început să obțină roluri mai importante și a obținut un premiu Obie pentru rolul din „The Indian Wants the Bronx.” Curând a luat și un premiu Tony pentru rolul din „Does the Tiger Wear a Necktie?” A devenit cunoscut după ce a jucat în „Me, Natalie” (1969) și „The Panic in Needle Park” (1971).

Tot atunci se căutau protagoniști pentru ecranizarea romanului „Nașul” („The Godfather”) al lui Mario Puzzo. Al Pacino reușește să participe la preselecție și îl impresionează pe Francis Ford Coppola, regizorul, deși toți ceilalți participanți la acest proiect cereau un actor mai cunoscut decât „nimicul ăla de Pacino”. Francis l-a susținut însă în continuare pe Pacino și i-a oferit rolul foarte important al lui Michael Corleone. Din cauza aceasta, Francis a fost speriat că ar putea fi înlocuit cu un alt regizor, așa că a filmat foarte repede. Când filmul a fost lansat, a avut un succes imens, iar toată lumea a admirat rolul lui Al Pacino, care a fost chiar nominalizat la Oscar pentru "cel mai bun actor în rol secundar". Aproape peste noapte a devenit dintr-un "nimeni" un star internațional.