Teatrul Metropolis a împlinit patru ani

Nu e lucru puţin să fii contemporan cu naşterea unui teatru, cum nu este lucru puţin să-l vezi cum creşte. Proiectul lui George Ivaşcu a rupt puţin crusta acestei scene teatrale care, de la Nicolae Ceauşescu, nu s-a mai schimbat. Metropolis a fost primul proiect care a mirosit puţin a nou. Nu poate decât să bucure repeziciunea cu care un actor român a preluat o idee care l-ar fi putut întoarce complet peste cap. Această repeziciune se numeşte talent.

Primii ani de viaţă ai Teatrului Metropolis au fost cei în care publicul iubitor de teatru l-au ajutat să păşească în siguranţă. Fără acest public, fără actorii şi fără regizorii care au creat momente magice, drumul teatrului nu ar fi fost atât de bogat. Conform unui studiu psihologic, la vârsta aceasta, copilul este cel mai adesea voios, autoritar şi expansiv. Foarte vorbăreţ, are un vocabular larg, îmbogăţit. Este vârsta când îi place să vorbească mult. Mândru de inventivitatea sa, se exprimă în diverse jocuri. Îi plac foarte mult jocurile de cuvinte, absurdul, umorul. Astfel, Metropolis a ajuns la vârsta jocului fără de care Teatrul nu ar fi posibil şi are câteva cadouri pe care le împărtăşeşte cu iubitorii de teatru: Love storie, Doi pe o bancă, Lautrec la bordel, Vocea umană şi dipticul Îngeri în America; platforma online, care va aduna toate informaţiile culturale din Capitală şi mult aşteptata sală 2 a Teatrului Metropolis.