Artista care poate face o lume din praf de stele

În 2009 a fost prima dată când și-a făcut publică pasiunea de a desena în pulberi sau alte materiale. Mariana Pachis era captivată de această idee încă din 1980, când a văzut filmele de animație ale lui Ion Popescu Gopo.

Cu timpul, Mariana Pachis a reușit să creeze o lume. O lume a ei în lumea tuturor. Mixând unitar scenariul, scenografia și regia într-o pictură a percepțiilor în timp real, artista a clădit o regie arhitecturală cu lumină în nisip și culoare. A realizat trofee pentru Festivalul Callatis, Castel Film, Antena1, Duminica în familie, TVR, Danutz srl, Școala Vedetelor, Academia de muzică, „Gheorghe Dima“, Dakino, Gala Femeia Anului, Umberto Eco. De asemenea, a luat medalia de aur la Salonul de inventică din Bruxelles și marele premiu la Nüremberg pentru o lucrare modulară din cristal, a pus în scenă Ice Cube – spectacol realizat pentru National Geographic, a conceput decoruri elogiate de revista Opera din Londra, articole vestimentare speciale, vitralii, colaje. A realizat filme artistice de scurt metraj, filme documentare pentru proiectul Natura 2000, filme publicitare, modelând în cacao, cafea sau alte pulberi. Și filme de animație în tehnica modelării nisipului. Un film special, apreciat de Institutul Cultural Român, a fost cel despre Constantin Brâncuși, film prezentat la ICR din Praga, în februarie 2016.

Prin tehnica animației, din portretul sculptorului a reușit să recompună toate operele lui, din desen în desen. În 2013 a intrat în Cartea Recordurilor – în noaptea de Revelion a desenat încontinuu în nisip, timp de 9 ore, la 6 grade. O scenografie „sand art“ în timp real.

Mariana Pachis a susținut în decembrie 2017 și 2018 spectacole vizuale „sand art“, în cadrul Galelor Premiilor Revistei CARIERE.

Povești aparent efemere

Încă din copilărie îi plăcea să facă așa ceva. Pe la vârsta de doi ani zicea că face portrete: „Mătuşi, pisici şi mâini. Faceam păpuşi din ghinde, castane, dopuri, iar apoi îmi deschideam propriul teatru de păpuşi. Transformam ceracolorul în pastă pentru a desena pe coli de hârtie. Sculptam creta şi sacâzul, coloram guma de mestecat și făceam picturi cu ele. Studiam vioara şi încercam să fac compoziţii. Îmi doream să devin dirijoare. Şi lista e lungă! Toate acestea sau transformat în cele mai frumoase amintiri“.

Îndrăznesc să o întreb dacă face praf de stele… metaforic vorbind. Fiindcă face minuni din nisip. „Îmi place cum mi-ai botezat nisipul – «praf de stele». Da, este un praf fin, văzut sau nevăzut. Care se materializează în poveşti aparent efemere. Ele rămân înregistrate pe un card şi pot să aibă un trup în filme de animaţie. Mentorul meu a fost Ion Popescu Gopo. El făcea filme de animație cu fire de tutun sau fire de păr, ace de gămălie. Eu am început să fac aceste filme întro zi când nu aveam soluție în a rezolva o situație. Trebuia să fac o improvizaţie ca să umplu un spaţiu de emisie întro grilă TV. Găleata cu nisip de la pompieri, o masă cu blat de sticlă şi imaginaţia mânată de presiunea momentului au fost începutul acestui joc în nisip. Roata tot aşa sa descoperit. Acoperirea unei necesităţi în condiţii de mare presiune de timp dă naştere la invenții sau inovaţii“.

Între timp, pasiunea a devenit o patimă tactilă – după cum frumos spune chiar ea. Se gândește mereu cum poate să transforme mişcarea nisipului în imagine, iar imaginea să cuprindă toată rostogolirea firelor de nisip întro poveste. Care se transformă ritmic în altă poveste, pentru că tot timpul lucrează având o coloană sonoră dată sau compusă de ea.

Portrete de cariere strălucite

În spatele acestor zile pline de lumina jocului în nisip au fost căutări multiple pentru a exprima pe limba inventată de ea o nouă formă creativă. „Cu ajutorul ultimelor descoperiri ale cercetării ştiinţifice mi-am crescut idei şi le-am văzut cu ochii minţii. Cândva. Pentru o perioadă scurtă, eram economistul care citea şi aviza lucrările ştiințifice coordonate de Ministerul Cercetării. Aşa am descoperit materiale şi tehnologii noi“, spune Mariana. Mai târziu făcea expoziţii – spectacol cu lichide magnetice, obiecte, trofee din sticlă, artă cinetică, scenografii de operă, teatru, TV folosind şi combinând tot ce era proaspăt inventat. De ce în 2013 a desenat timp de nouă ore, la 6 grade? Pentru că a vrut să se autodepăşească şi să își încerce rezistenţa fizică. Pe 1 decembrie 2018 a repetat în acelaşi loc (foişorul din parcul Alexandru Ioan Cuza, Bucureşti) povestea în imagini desenate în nisip doar pentru o oră la 14 grade (ilustrând spectacolul Maria Tănase Simfonic).

Sunt momente remarcabile, la fel ca cel de la Gala CARIERE 2018, când a văzut cât de emoționat era domnul Patzaichin în timp ce ea îi făcea portretul din nisip: „Dana Cristescu, manager Prom’ Art Creative, a găsit un numitor comun de prezentare a celor care erau cîştigători prin inserturile susţinute de cântăreaţa Lilly Drumeva şi revărsate în imagini de film de animație în tehnica modelării nisipului în timp real. Portretele erau ale câştigătorilor galei, persoane cu cariere strălucite. Mâinile mele desenau scenariile în nisip ale câştigătorilor. Mare emoţie am avut să-l descopăr pe domnul Ivan Patzaichin! Moment unic“.

Multă lume o întreabă cum de reușește să facă așa ceva. Alţii nu îşi închipuie cum poate să termine repede lucrări grele. Spre exemplu, la un moment dat, la Opera din Cluj trebuia să termine scenografia la Idomeneo, Re di Creta în 30 de zile. Decor greu, costume grele și foarte multe, 8 solişti, 100 corişti. Alerga de la atelierele de pictură la atelierele de croitorie şi stătea nopțile ca să poată fi gata la timp. „Se făceau pariuri şi asta mă făcea să fiu şi mai activă. Cred că arta este stăpâna celor dependenţi de ea! Am avut cinci zile şi cinci nopți lucrate continuu, fără somn și fară o pauză planificată. Nu cred că acum aș mai putea! Acum nu mai trebuie să demonstrez cât sunt de artistă. Trebuie doar să am timp să fiu, pentru a face măcar o parte din milioanele de idei care mă inundă.“

Profesiile viitorului vor fi Creative

Poate fi ceea ce face ea o meserie a viitorului? Căci se spune în ultima vreme că viitorul va fi al creativilor. Adică al ei! Răspunde afirmativ: “Da!”. A făcut combinaţii şi aranjamente artistice, amestecând, în diferite proporţii, scenografia cu regia, şi i-a rezultat în laboratorul ei o nouă substanţă, care a devenit efervescentă şi bază a unei noi îndeletniciri pe care ea o numește Scenografie activă. Tocmai de aceea ne invită la Opera Comică pentru Copii să vedem această scenografie activă cu nisip şi umbre în spectacolul care se joaca de doi ani, „Petrică şi lupul“.

Artistul adevărat trebuie să ardă în fiecare clipă. Așa spune Mariana Pachis. „Da, așa rămânem vii.“ Ea se simte din ce în ce mai vie, pentru că încă mai caută să inventeze şi să se reinventeze. Acum lucrează întro tehnică nouă: picturi-basorelief în nisip colorat și alte materiale. Vernisajul va fi pe 22 martie, la Galeriile Sabion din Bucureşti. „Fiecare pictură va fi o fereastră şi toate vor compune Expoziţia Ferestre, acele treceri de priviri din interiorul meu spre lume.“

Plimbare prin mintea artistului

La final revin și o întreb ce ar face din praf de stele. Nu știu de ce, îmi vine să dau eu răspunsul la această întrebare: Lumea. „Răspuns corect şi la obiect! Mulţumesc că m-ai plimbat prin mintea mea ca să îţi arăt toate jucăriile noi şi vechi pe care le înghesui în castelele mele din nisip colorat!“.

Credit foto: Daniel Tolea

Revista CARIERE (nr. 254/februarie 2019) se găsește în rețeaua InMedio și în aeroporturi. Pentru detalii legate de abonare, click AICI!