Bleeding Gold la Galateca
Artă contemporană şi design găsim întotdeauna în spaţiile situate pe strada C.A. Rosetti nr. 2–4 din capitală, anume la Galateca. Expoziţia Irinei Sisea s-a vernisat de curând şi o puteţi vizita şi… experimenta până pe 21 februarie.
Artista reia tema construcţiei şi deconstrucţiei fiinţei, vulnerabilitatea fiind esenţialul mojar care face şi desface portrete şi autoportrete: „Orice întâmplare importantă lasă o urmă pe corpul uman. Vizibile sau nu, semnele provocate de diverse interacțiuni alcătuiesc o hartă a istoriei personale. Plecând de la o serie de mulaje după torsul feminin, o parte vulnerabilă și expusă a corpului, carcasa care protejează inima, centru al simțirii, platoșele de porțelan poartă urmele unor «răni»…”
Toţi ne fabricăm platoșe pentru a ne ascunde rănile, fiindcă ele ne fac vizibil vulnerabili, iar vulnerabilitatea este tratată cu dezinteres într-o societate care practică criteriul succesului personal, așadar defilăm cu scuturi. Este jugul pe care ni-l confecționăm cu ham cu tot, pentru că e mai ușor să pari ceva ce nu ești, decât să fii, dezgolit, în fața mulțimii celorlalți – supus reacției și judecării. A te expune este un risc pe care artista și-l asumă.
Ioana Sisea a absolvit secția Grafică a Universității de Artă București, urmând în prezent un al doilea master de ceramică. Dubla ei specializare se regăsește în preocuparea pentru tema autoportretului. Primele expoziții sunt un discurs al portretului interior în creion și acrilic, iar de doi ani încoace lucrează în porțelan. În prezent pregătește alte două vernisaje care se regăsesc în același discurs despre corporalitate, senzualitate și vulnerabilitate.
Citeşte şi „Păpuşile” – romanul care spulberă prejudecăţi
„Ce îmi place la acest proiect este că reprezintă la o scară foarte mică ciclul vieții, nimic nu rămâne veșnic neschimbat, nu poți să te agăți de nimic, nu poți să păstrezi nimic, natura tuturor lucrurilor este casantă într-un fel sau într-altul. Asta îmi place și la porțelan, investești enorm în procesul de a produce ceva, dar trebuie mereu sa rămâi detașat de rezultat, acceptând cât de fragil este obiectul final. Natura acestui material are ceva din fragilitatea noastră și exprimă prin însăși consistența sa vulnerabilul” – afirmă Ioana Sisea.
Sânge şi aur poate fi citit şi altfel: sânge de aur. Decantarea. Nu neapărat ultimă pentru că, din fericire, înţelesurile au legătură cu momentele şi etapele, cu sinusoidele propriilor noastre vieţi. Totul e să facem diferenţa între om şi platoşă. Mai dificil de făcut decât aceea dintre sine şi mască.
Curatorul expoziţiei, Ilina Schileru, ne dă o „cheie de lectură” vizuală şi senzitivă revelatoare: „Proiectul Bleeding Gold continuă demersul în serialități al artistei pe tema propriei demitizări, prin deconstrucția imaginii ei sociale. Pornind de la învelișul metaforic căruia îi dă o formă palpabilă prin materialitatea fragilă a porțelanului – mască, scut –, îl încarcă pe acesta cu semnificații prin intervenții fizice, sau prin manipulări care modifică integralitatea formei-cadru. Artista creează o reprezentare fizică a metamorfozei ei sufletești pe măsura acumulării experiențelor formatoare. Proiectul platoșei este un monolog al eliberării și un proces autoreferențial. La nivel de imagine, ea își construiește tablele legii ca apoi să le distrugă demonstrativ, în mod terapeutic.”