Cu Dragoș Cîrneci prin labirintul minții umane (II)
Oricât de greu ne-ar fi, ar trebui să gustăm cu lingurița din toate schimbările ce apar în lumea din jur și să încercăm să le asimilăm
Sub ochii noștri, lumea se schimbă cu o viteză uluitoare. Și, recunoaștem sau nu, înțelegem sau nu, acceptăm sau nu, și noi ne schimbăm odată cu ea.
Transformările acestea ne redefinesc existența. Trăim, gândim, lucrăm, interacționăm altfel, ne raportăm altfel la lumea din jur. Una complet altfel față de acum 20 de ani, când tehnologia a început să ne invadeze viața cu o intensitate fără precedent.
O explozie de inovații, cu o amploare ce a depășit orice așteptare anterioară, un flux continuu de schimbare, ce încă ne provoacă și ne copleșește, ne întărește și ne vulnerabilizează în egală măsură.
Generațiile tinere cresc într-o realitate care nu seamănă deloc cu a noastră, cu atât mai puțin cu cea a bunicilor lor. Schimbările culturale, sociale și economice au creat un decalaj imens între generații, pe care reușim să-l gestionăm destul de greu. Și asta deoarece, niciodată în istoria omenirii nu am asistat la o transformare atât de rapidă și extinsă. Nu avem o cale deja bătătorită pentru a naviga prin aceste transformări, nu avem un precedent pentru gestionarea acestor schimbări.
Omenirea nu a mai experimentat niciodată ceva similar.
În ediția trecută, împreună cu Dragoș Cîrneci, v-am provocat la o călătorie prin fascinanta și totodată delicata lume a creierului uman. V-am purtat prin multe zone sensibile ori pe poteci alunecoase, în căutarea legăturii profunde dintre creier și comportament, acel cod unic ce ne orchestrează viața și ne definește ca indivizi. Acel cod care oferă consistență relațiilor noastre, emoțiilor și modului în care ne manifestăm în diverse contexte, dar, mai ales care ne ghidează prin labirintul intern și extern, mărginit de moșteniri, cultură, experiențe ori valori.
Astăzi continuăm călătoria prin labirintul minții umane pentru că, spune Dragoș, este esențial să găsim modalități de a gestiona aceste schimbări într-un mod responsabil și sănătos, învățând să ne adaptăm continuu la noile realități și priorități ale vieții.
Vă reamintesc, Dragoș Cîrneci este doctor în psihologie, specialist în neuroștiințe și aplicațiile acesteia în sănătate și afaceri. Este conferențiar universitar doctor la Universitatea Spiru Haret și cadru asociat la Universitatea din București. Este, de asemenea, autorul mai multor volume, dintre care menționez: “Creierul de Homo Sapiens – ghid de utilizare”, ”Demascarea secolului: Ce face din noi creierul. Introducere în neuroștiințele dezvoltării”, ”Stresul din mintea noastră și războiul din lumea celulelor”.
În conversația anterioară, am descifrat parte din acel cod unic ce determină consistența relațiilor noastre, a emoțiilor și a modului în care ne manifestăm în diferite contexte. Contextul pe care l-am analizat data trecută a fost relația dintre femei și bărbați. Astăzi, aș dori să ne concentrăm asupra unei alte relații deosebit de importante: cea dintre părinți și copii. Și aș vrea să încep cu una dintre cele mai mari provocări ale momentului – interacțiunea copiilor cu ecranele. În multe familii, aceasta devine o preocupare majoră, cu implicații profunde asupra relațiilor.
Da, reprezintă unul dintre cele mai discutate subiecte în zilele noastre, deoarece tehnologia digitală a devenit o parte omniprezentă a vieții cotidiene. Există preocupări serioase cu privire la modul în care această interacțiune poate afecta dezvoltarea copiilor și relațiile din familie. Există însă și o serie de idei preconcepute pe această temă și asupra lor aș vrea să mă aplec. Recent (chiar lunile trecute), s-a demonstrat că problema privind folosirea ecranelor seara și efectele negative ale luminii albastre nu este întotdeauna valabilă. De asemenea, conceptul conform căruia petrecerea unui timp îndelungat în mediul online afectează creierul nu a fost susținut de studii. Nu există dovezi clare nici că jocurile violente ar afecta creierul copiilor într-un mod semnificativ. Studiile nu au arătat așa ceva și, credeți-mă, s-au făcut multe studii în pandemie, când mulți copii au petrecut mult timp în online. Unul dintre cele mai importante studii, de exemplu, efectuat pe un număr mare de adolescenți din Marea Britanie în perioada 2020-2021 și publicat în 2022, a arătat că statul mult în online, indiferent că e laptop sau telefon, afectează comportamentul doar celor care oricum erau afectați. De exemplu, influențele au fost evidente la fetele care aveau deja probleme de integrare, se simțeau cumva neglijate, respinse, probleme de anxietate sau depresie. Pe ele, statul mult în online le-a afectat și mai tare. La copiii echilibrați, nu a avut un impact semnificativ.
Să înțelegem, deci, că doar a sporit afecțiunea preexistentă?
Da, așa e, orice dezechilibru care exista la adolescenți a fost amplificat și a devenit mult mai vizibil. La adolescenții echilibrați, studiile au arătat că timpul petrecut în mediul virtual nu a avut acest efect.
Spuneai mai sus și de jocurile violente…
În ianuarie anul acesta, a fost publicat un alt studiu ce a avut ca subiecți adolescenții care jucau jocuri violente. După ore de joc, erau evaluati dacă le scade empatia sau dacă au tendințe agresive. Și nu s-a dovedit așa ceva.
Asta înseamnă că…
Asta înseamnă că, dacă ești predispus să fii mai agresiv și mai puțin empatic în mod natural, probabil că vei fi atras de acest gen de jocuri, iar participarea la ele ar putea să amplifice aceste trăsături ale personalității tale. Totuși, dacă nu ești deja înclinat către acest comportament, nu este nevoie să-ți faci griji, un joc nu îți va schimba în mod fundamental personalitatea. Este important să înțelegem că jocurile violente sau alte activități online nu sunt singurul factor care influențează personalitatea sau comportamentul unui adolescent. Există o multitudine de alte influențe, cum ar fi mediul familial, educația și interacțiunile sociale, care au un impact semnificativ asupra dezvoltării și formării personalității. E o combinație complexă de factori, iar un singur aspect, cum ar fi jocurile violente, nu va determina în mod direct schimbări majore în stilul de viață sau în personalitatea lor.
Vezi tu, noi tindem în general să atragem din mediul din jur lucruri care sunt congruente cu felul în care suntem noi, fie biologic, fie cultural construiți. Pentru că acolo ne regăsim, ne sunt familiare și ne motivează să petrecem timp în preajma lor. Ceva complet opus față de ceea ce suntem construiți să fim, nu ne atrage în mod natural. Le abordăm doar când suntem obligați de circumstanțe sau forțați de împrejurări. Nu punem pasiune, pentru că ele nu rezonează cu identitatea noastră, nu sunt parte din noi.
Îi criticăm și atenționăm deseori pe copii și adolescenți că timpul acesta petrecut în exces în mediul virtual le afectează viața. Nu sunt sociabili, comunică puțin, relațiile dintre ei, inclusiv dintre fete și băieți, sunt complet altfel decât știm noi și credem că e bine. Acesta ar fi motiv de îngrijorare?
E greu de spus. Aceste diferențe de relaționare între sexe sunt tot mai evidente, și foarte evidente în special în țările foarte dezvoltate tehnologic, cum e Japonia, de exemplu. Mai nou și în Europa Occidentală. La noi, nu cred că s-au făcut studii, cel puțin eu nu am văzut.
Probabil că modalitatea și canalul de comunicare pentru întâlniri romantice (dating) au fost puternic influențate de mediul online. În prezent, o mare parte dintre interacțiunile de acest gen au loc în mediul virtual. Pe vremea noastră, dacă calculatoarele existau, le foloseam pentru jocuri simpluțe și prostuțe, nu pentru a ne întâlni cu potențiali parteneri. Ideea este că astăzi mare parte din ceea ce implică relațiile și comunicarea a fost transferat în mediul online. Acest mediu virtual are propriile sale reguli și, într-adevăr, schimbă semnificativ comportamentul oamenilor, în acest context al tinerilor și adolescenților.
De ce? Unu: pentru că nu există intimitate fizică, comunicarea aceea subtilă, bazată pe feromoni, care există în interacțiunile directe dintre sexe, în online nu există. Ei nu mai simt chestia asta, și atunci mare parte din ”atractivitatea” celuilalt dispare. Pentru că nu e lângă ei, e pe un ecran, uneori nici nu e live. E doar o poză și câteva fraze care apar la un moment dat. Faptul că nu e proximitate fizică e o piedică.
Apoi încă o chestie importantă, în mediul online intri când vrei, poți să ieși când vrei. Într-o întâlnire live, nu faci așa ceva. De fapt, toată comunicarea în mediul online este foarte limitată ca timp. Și atunci ritmul în care ei își reglează creierul că ar fi o comunicare e cu totul altul.
S-a schimbat inclusiv modul în care ei petrec timpul. De exemplu, când merg cu toții împreună în oraș, ce fac? Stau pe telefon. Și în club stau pe telefon. Ei în cluburi nu merg să danseze, stau pe loc și dau din mâini. Și au pierdut ceva important, pentru că dansul crește atractivitatea. Atunci când dansezi, corpul tău devine activ, ritmul muzicii îți accelerează bătăile inimii și creează o serie de reacții chimice în corp. Aceste modificări chimice includ eliberarea de endorfine și alte substanțe chimice asociate cu starea de bine și euforie. Ca rezultat, te simți mai relaxat, mai fericit și mai conectat la corpul tău. Iar în această stare de bine, când e o altă persoană lângă tine care face la fel, se transferă această stare bună și asupra ei și te simți mai bine cu omul de lângă tine. Acest transfer este susținut de conceptul de neuroni oglindă, care reacționează la comportamentul și starea emoțională a celor din jurul nostru. Astfel, atunci când te simți bine și ești fericit, acei neuroni oglindă transmit această stare de bine și celorlalți, ceea ce duce la o conexiune între tine și partenerul tău de dans. Este o conexiune profundă, care poate întări legăturile emoționale și sentimentale. Deci, dacă doar stai pe loc și ridici o mână și dai din ea, nu mai apare chestia asta.
Sunt foarte multe lucruri altfel care au apărut în ultimii 10, 15 ani și care afectează felul în care ei percep lumea socială. Și pe cea de același sex, și pe cea de sex opus. Și care defavorizează comunicarea și între cei de același sex și de sex opus. Chiar și faptul că nu știi exact cum arată omul cu care vorbești, te afectează! Pentru că pe rețele pozele sunt retușate, luate din unghiuri diferite, cât mai aproape de perfecțiune… în realitate de multe ori arată altfel. Și tu nu mai știi ce este atractiv, de fapt, pentru că vezi că nu se mai potrivește nivelul de atractivitate al omului pe care îl vezi pe stradă cu al omului din online – sunt mai frumoși cei care apar în online.
Și atunci, întreb din nou: e motiv de îngrijorare? Să intervenim sau vor reuși să se descurce singuri?
Nu știu. Tot ce înseamnă asta, mediu virtual, social media, tehnologie a dat efectiv buzna peste noi în ultimii 15 – 20 de ani. Nici noi nu știm cum să gestionăm, pentru că n-am mai întâlnit așa ceva niciodată. Și nu cred că cineva poate controla asta. Lumea în care cresc copiii noștri acum nu seamănă deloc cu cea în care am crescut noi. Nu mai vorbesc de părinții ori bunicii noștri.
Începând cu anii 70 – 80, mai întâi în Occident și apoi și la noi s-a schimbat aproape totul. Niciodată în istoria omenirii nu a avut loc o schimbare atât de repede. Cumva, înainte, purtătorii de bune practici erau oamenii în vârstă. Ei erau consultați într-o situație și dădeau sfaturile cele mai bune, pentru că trecuseră de multe ori prin viață prin chestii similare. Or ei acum nu mai înțeleg pe lume trăiesc. Nu poți să mergi să le ceri un sfat despre ce să faci în lumea de astăzi, pentru că ei nu înțeleg lumea de astăzi. Mai mult, se simt marginalizați și le e greu să-și mai găsească locul. Asta nu s-a mai întâmplat niciodată până acum. Acum, dacă ai nevoie de un sfat, întrebi ChatGPT, cauți pe Google…. ca să facem haz de necaz! Iar asta afectează foarte mult relația între generații și creează o mare bulversare și o inversare a valorilor sociale.
Deci, cumva tot împreună trebuie să ieșim din asta. Ai un sfat?
De la felul în care comunicăm unii cu alții și până la felul în care ne trăim viața, sfatul meu este ca oamenii – în general, nu vârstnici, nu adolescenți, toți – să încerce să învețe. Când simțim nevoia să fugim de tot ceea ce este în jurul nostru, să ne oprim. Nu e de ajutor să fugim de provocări, de probleme. Asta ne-ar împinge spre un stres cronic, chiar depresie. Să învățăm, inclusiv din greșeli, pentru că asta ne favorizează în a înțelege și a ne descurca în viitor. De aceea, oricât de greu ne-ar fi, ar trebui să gustăm cu lingurița din lumea din jur, din toate schimbările care apar și să încercăm să le asimilăm. Să învățăm, să ne dăm seama că există, nu să le ignorăm!
De aceea se spune: adolescenții sunt groaznici, așa sunt bărbații, așa sunt femeile, așa sunt liderii… toate sunt stereotipuri culturale care nu ne fac bine. Sunt expresii de comportament defensiv, în care ne apărăm și răspundem într-o manieră pasiv agresivă față de mediul din jur. Trebuie să explorăm și să înțelegem mediul din jur. Această capacitate de a explora prin învățare, în ritmul special al fiecăruia, este esențială ca să trăim mai departe pe lumea asta. O lume care se va schimba tot timpul… tot timpul vor apărea chestii imprevizibile! Și cu cât încerci mai mult să faci parte din ea, să-i prinzi jocul, vei fi adaptat și vei merge mai departe. Dacă nu, vei intra în stres și depresie. Te vei rupe de lumea din jur și orice fenomen major, că e război, că e pandemie, pe tine te va afecta primul. În relații personale sau de muncă, cu cât vei încerca să preiei mai multe perspective, vei și înțelege mai bine, vei și preîntâmpina conflictele și te vei dezvolta personal. E important să înveți cât mai mult și din cât mai multe lucruri!
