Ca să-i conduci trebuie să-i seduci

Editura Humanitas a publicat recent, în Colecția Practic, cea mai recentă cercetare a lui Mucchielli: „Influență, persuasiune, motivare.“ Aici, profesorul expune cele mai noi tehnici de a-ți seduce interlocutorii, de a transmite o idee și de a-ți mobiliza echipa.

Ceea ce și-a dorit să realizeze prin acest volum este să poată schița coordonatele de bază a ceea ce voi numi psihoatitudine, altfel spus, atitudinea de deschidere și de înțelegere care ne ajută să gestionăm mai bine situațiile mai mult sau mai puțin problematice cu care ne confruntăm toți, zi de zi.“

Și ce să fie, de fapt, psihoatitudinea? Profesorul o definește scurt și simplu pentru că una dintre „armele“ sale este însăși simplitatea, cu limpezimea la pachet. Spune, deci, că psihoatitudinea este atitudinea care va asigura, până la urmă, reușita intervențiilor noastre de influență.“

Câteva metode n-ar strica să enumerăm: deschiderea față de lume și față de ceilalți, atitudinea calmă și amabilă față de interlocutori – da, inclusiv sau mai ales când suntem într-un plenar dezacord –, să-i asculți cu adevărat pe ceilalți, nu doar să-i auzi, să faci un efort și să vorbești limba celuilalt – asta-nsemnând să cunoști lumea lui, modul de a vedea lucrurile și să-i afli preocupările cele mai importante, nu limba lui maternă –, să ai reacții emoționale potrivite cu situația – adică să fii în stare să evaluezi rapid cum te conformezi sensibil unui moment, cum te adecvezi unui context dat.

Să vă mai spun că e o carte obligatorie, fiind una de creștere, ca să nu folosim străbătutul cuvânt „dezvoltare“?