Ce te face mai fericit decât fericirea?

Și Emily Esfahani Smith (jurnalistă și scriitoare) credea că scopul vieții este fericirea. Și credea că ești fericit dacă ai succes. Așa că a căutat slujba ideală, iubitul perfect și cel mai frumos apartament. Dar odată ce le-a avut s-a simțit nu atât fericită, cât neliniștită. Nu-și găsea rostul. Și a constatat că așa se simțeau și prietenii ei.

Așa că a studiat psihologia pozitivă, ca să înțeleagă ce-i face pe oameni fericiți cu adevărat. Spre surprinderea ei, a constatat că goana după fericire îi poate face pe oameni nefericiți. Deși calitatea vieții este din ce în ce mai ridicată, oamenii se luptă cu un vid interior, pe care nu-l simt doar cei care suferă de depresie.

Cercetările arată că nu lipsa fericirii cauzează vidul interior, ci senzația că viața este lipsită de sens. Așadar, există ceva care te face mai fericit decât fericirea? Și care-i diferența dintre fericire și sensul vieții?

Psihologii definesc fericirea ca fiind o stare de confort, relaxare și stare de bine. Sensul vieții, însă, este mai profund. Renumitul psiholog Martin Seligman spune că simți că viața ta are sens atunci când simți că aparții și contribui la ceva mai mare decât tine și atunci când dai ce-i mai bun din tine. Deși cultura noastră este obsedată de fericire, se pare că sensul vieții este calea către împlinire. În plus, studiile demonstrează că oamenii care simt că au un rost în viață sunt mai rezilienți, performează mai bine la școală și în munca lor și au viață mai lungă.

Așadar, cum facem să dăm sens vieții noastre? Pentru a afla răspunsuri la aceastră întrebare, timp de cinci Emily Esfahani Smith a intervievat sut de oameni și a studiat mii de pagini de psihologie, neuroștiințe și filosofie. Concluzia este că sensul vieții se sprijină pe patru piloni și stă în puterea fiecăruia dintre noi să-i clădească în propria viață.

PILONUL 1 – APARTENENȚA

Sentimentul de apartenență vine din relațiile în care te simți prețuit pentru cine ești cu adevărat și în care, la rândul tău, îi prețuiești pe ceilalți. Dar unele grupuri oferă un sentiment de apartenență de mai slabă calitate, prețuindu-te pentru ce crezi, pentru ce-ți place, pentru ce nu-ți place, dar nu pentru cine ești. Apartenența reală vine din iubire, din afecțiune. Se găsește în momentele trăite cu ceilalți și este o alegere – oamenii pot alege să cultive sentimentul de apartenență împreună.

Iată un exemplu:
Imaginează-ți că, în drum spre serviciu, cumperi un croissant mereu de la aceeași cafenea. După o vreme, ajungi să schimbi câteva vorbe cu proprietarul cafenelei de fiecare dată când îți cumperi croissantul și, încet-încet, se leagă o amiciție între voi. Într-o dimineață nu ai mărunt, proprietarul cafenelei nu are să-ți dea rest și insistă să primești croissantul gratis. Dacă, în loc să accepți amabilitatea lui, tragi o fugă la chioșcul din colț și cumperi ceva ce nu ai nevoie ca să ai mărunt pentru croissant, proprietarul cafenelei se va simți respins și jignit.

Fiecare dintre noi, într-un fel sau altul, face mici gesturi de respingere față de ceilalți, chiar fără să-și dea seama – când trecem pe lângă oameni pe care-i cunoaștem și de-abia dacă le aruncăm o privire, când ne verificăm telefonul în timp ce stăm de vorbă cu cineva, etc. Toate aceste gensturi îi devalorizează pe oameni. Îi fac să se simtă invizibili și nedemni de atenția noastră. Dar atunci când acționăm din iubire, creăm o legătură care ne înnobilează pe toți și ne face să ne simțim mai bine.

Pentru unii oameni sentimentul de apartenență, legăturile cu familia și prietenii, sunt cea mai importantă sursă de sens în viață.

PILONUL 2 – SCOPUL

A-ți găsi scopul în viață nu este același lucru cu a-ți găsi slujba perfectă. Scopul vieții are mai mult de-a face cu ceea ce oferi, decât cu ce dorești. O asistentă spune că scopul ei este să-i ajute pe oamenii bolnavi, părinții spun că scopul lor în viață este să-și crească copii. Ai un scop în viață atunci când te pui în slujba celorlalți, cu ce ai tu mai bun. Desigur, mulți dintre noi fac asta prin munca lor. Așa ne aducem contribuția și așa știm că este nevoie de noi. Dar asta înseamnă și că probleme precum neimplicarea în muncă, șomajul, participarea redusă a forței de muncă nu sunt doar probleme economice, ci sunt și probleme existențiale. Dacă nu au ceva pertinent de făcut, oamenii se poticnesc. A avea scop în viață înseamnă să ai pentru ce trăi, să ai acel „de ce” care te inspiră și te stimulează.

PILONUL 3 – TRANSCENDENȚA

Transcendența înseamnă să treci dincolo de tine. Stările de transcendență sunt acele momente în care te ridici dincolo de agitația vieții de zi cu zi și te simți conectat la o realitate mai înaltă. Unii se simt așa când prvesc o operă de artă, alții când privesc un peisaj, alții când meditează sau se află într-un spațiu de cult. Scriitorul se simte așa când scrie, muzicianul când compune, țăranul când își privește lanul de grâu. În astfel de momente simți pierzi senzația de spațiu și timp. Experiențele transcendentale te pot schimba profund. În cadrul unuia dintre studiile realizate în acest sens, participanții au fost invitați să meargă lângă un copac foarte înalt și să privescă în sus, prin coroana lui, spre vârf, timp de un minut. La final, participanții s-au simțit mai puțin concentrați pe sine însuși și au devenit mai generoși în atitudinea față de ceilalți.

PILONUL 4 – POVESTEA TA

Acest al patrulea pilon îi surprinde pe oameni. Povestea ta se referă la povestea pe care ți-o spui ție însuți despre tine. Oamenii care își spun „am fost fericit, dar acum nu mai sunt”, „am avut asta, acum nu mai am” , „nu mai sunt ce-am fost” se condamnă singuri la anxietate și depresie. Dar îți poți schimba perspectiva și-ți poți spune povestea altfel. Poți constata în ce fel o întâmplare nefericită te-a făcut mai bun la suflet, mai înțelept, mai generos, mai răbdător, mai puternic, mai înțelegător. Datorită experiențelor tale de viață știi să trăiești mai bine, iar viața ta are mai mult sens și semnificație. În plus, poți împărtăși și altora din experiența și înțelepciunea nou dobândite, ceea ce dă și mai mult rost vieții tale.

Prin povestea ta te poți salva sau te poți condamna. Așa că spune-ți o poveste care să te definească prin iubire, prin felul în care ai crescut și te-ai dezvoltat. Cum îți schimbi povestea? O poți face cu ajutorul unui terapeut, dar o poți face și singur, reflectând asupra vieții tale și gândindu-te la ce ai câștigat prin ce ai pierdut. Cu toții avem și de suferit și fiecare dintre noi are și o luptă de dus. Dar înțelegând sensul acestora, sau măcar știind că au un sens, vom înțelege mai bine viața și vom găsi binele care să ne susțină.

În numărul 249 al Revistei CARIERE puteți citi:

„Povestea ta este aceea care te construiește, care te inspiră, care te afirmă, care te susține, care te încurajează. Care îți arată câte ai simțit, câte ai înțeles, cum te-ai transformat. Povestea ta este cea care îți deschide inima și îți dă încredere în tine. Care te face să te simți în largul tău. Care te lasă să iubești.

Acum, gândește-te: este adevărată povestea pe care ți-o spui despre tine?

Pot fi adevărate numai poveștile iubitoare, pentru că iubirea nu e oarbă, ci clarificatoare. Privește-te cu inima deschisă și vei vedea poate aceleași lucruri, dar le vei înțelege altfel. Îți va fi clar că fiecare treaptă de pe scara vieții tale te-a ridicat, te-a susținut, te-a echipat. Totul e bine așa cum devine, pentru că tot ce trăiești te conduce către tine. Privește-te cu suflet bun. Rescrie-ți povestea.”

Fericirea vine și trece, dar sensul vieții te susține la bine și la greu.
Îți dă speranță, liniște și inspirație. Îți dă curajul de a merge mai departe, cu încredere.