Cinci greşeli extrem de grave pe care le comit directorii
1. Lipsa transparenţei
Reporterii sunt câinii de pază ai societăţii şi, în numele publicului lor, încearcă să aibă acces la informaţiile companiei. Dacă un CEO se exprimă criptic, asta poate dezlănţui curiozitatea presei, cauzând apariţia speculaţiilor în media şi căutarea încrâncenată a unor fapte care să susţină opiniile negative pe care jurnaliştii şi le-au format.
Directorii care înţeleg şi respectă nevoia ziariştilor de a obţine acces la informaţii tind să formeze relaţii mai simbiotice cu presa. Ei sunt mai deschişi să împărtăşească poveşti relevante şi autentice şi ştiu ce unghiuri pot fi exploatate pentru a transmite mesaje-cheie care îi fac bine companiei şi care suscită bunăvoinţa publicului.
2. Utilizarea jargonului
Cea mai bună metodă de a face media şi publicul să-şi piardă interesul este să vorbeşti într-o altă limbă. Li se întâmplă des multor CEO să folosească acronime sau termeni echivoci care sunt creaţi pentru şi în interiorul breslei lor. Dacă asta e eficient într-o întâlnire cu consiliul de administraţie, e o gafă când te confrunţi cu presa.
Ziariştii au nevoie să simplifice informaţia pentru a rezona cu publicul larg. Directorii versaţi în a spune anecdote sau în a utiliza un limbaj simplu pentru a explica termenii specifici breslei şi pentru a simplifica unele concepte au mai mult succes când trebuie să capteze atenţia presei şi a publicului.
3. Statul cu fundul în două luntrii
Încercând să facă un efort ca să evite controversele, mulţi CEO fac greşeala de a nu adopta o poziţie clară când sunt confruntaţi cu o problemă. Fac asta şi când au de-a face cu propria echipă de PR, şi când au de-a face cu presa. Statul cu fundul în două luntrii e ce te-ai aştepta să facă un director care nu vrea să jignească potenţiali investitori, parteneri sau clienţi. Dar poate avea şi efecte dezastruoase. De pildă, declaraţia directorului poate fi confuză şi irelevantă, deci eliminată de jurnalist din articol. Sau publicul larg nu mai înţelege care anume e poziţia directorului vizavi de conflict.
Cei mai eficienţi directori îşi comunică făţiş adevărata poziţie, înţelegând că e cel mai bun mod de a atrage parteneri care gândesc la fel şi de a câştiga respect şi influenţă în presă.
4. Un discurs bazat pe vânzări, nu pe poveşti
Directorii care abordează PR-ul la fel cum abordează vânzările sau marketingul nu reuşesc să capteze atenţia jurnaliştilor, care, în consecinţă, nu se sinchisesc să scrie prea mult despre ei. Presa nu e interesată de promoţii sau de pitch-uri pentru produse. Ei doresc să vadă gândirea inovatoare a unui lider aplicată la chestiuni de anvergură, care afectează publicul.
Jurnaliştii au nevoie de fapte şi informaţii care afectează publicul fără să capete şi idei părtinitoare pe deasupra. Vorbind prea mult despre vânzări sau despre un plan de marketing, un CEO nu reuşeşte să formeze o legătură cu instituţii media care i-ar putea oferi o platformă ca să-şi dea cu părerea despre ştiri sau evenimente din interiorul breslei.
5. Nerecunoaşterea greşelilor
Deşi consilierii lor le spun exact contrariul, lumea se aşteaptă ca directorii să facă greşeli. Publicul larg le poate ierta, ba, în anumite cazuri, CEO-ul în cauză poate deveni şi mai respectat, dacă acea greşeală este asumată ca atare cu onestitate şi integritate. Publicul e dispus să ierte eroarea unui om de afaceri dacă acesta şi-o asumă şi ia măsurile corecte pentru a-i remedia consecinţele.