Cinci lucruri pe care nu le spun niciodată cei care se pricep să ţină discursuri

Modul în care cei care se pricep să comunice îşi aleg cuvintele e hotărâtor pentru activitatea lor de a convinge publicul şi de a-l determina să treacă la acţiune.

„Dacă vrei să fii bun la discursuri, bizuie-te pe anumite cuvinte şi expresii care facilitează construirea unei legături cu publicul. De pildă, dacă le mulţumeşti, asta arată că apreciezi faptul că îţi acordă atenţia şi timpul lor. Dacă începi cu «Scopul acestei prezentări este să…», publicul ştie la ce să se aştepte. Dacă spui «Imaginează-ţi că…», ajuţi publicul să vizualizeze mesajul sau soluţia oferită de tine. Astfel de cuvinte şi expresii captează atenţia publicului şi îi păstrează treaz interesul”, susţine Price.

Pe de altă parte, cuvintele greşite dăunează credibilităţii tale şi determină publicul să pună la îndoială ceea ce spui. Iată cinci expresii pe care cei care se pricep să ţină discursuri nu le spun niciodată:

Îmi pare rău

Public speakerii cu intenţii bune se discreditează adesea folosind această expresie fără să-i evalueze consecinţele. Dacă un spectator te roagă să vorbeşti mai tare sau să revii la slide-ul anterior, nu spune „Îmi pare rău”, este sfatul lui Price. „De ce să te scuzi? În loc să faci asta, dă o replică proactivă, de pildă «Desigur, mi-ar face plăcere să…».”

Cei care ţin discursuri tind să folosească sintagma şi când cred că au făcut o greşeală, pe care publicul, probabil, nici n-a observat-o. „De exemplu, vorbitorul spune «Îmi pare rău, mai devreme uitasem să spun că…». În loc să faceţi asta, spuneţi ce aveaţi de spus. Nu atrageţi atenţia asupra greşelii”. Păstraţi-vă scuzele pentru o eroare reală. Altfel, vă subminați autoritatea şi competenţa.

Nu sunt atât de bine pregătit pe cât mi-aş dori

Această expresie dăunează reputaţiei vorbitorului în mai multe feluri. Îi spune publicului că persoana care ţine discursul îşi găseşte scuze, că nu consideră ocazia de a i se adresa una importantă şi că e un începător, dacă mai şi anunţă un lucru care-l discreditează. „Dacă ai de ţinut un discurs, sigur că ştii că principala ta responsabilitate este să te pregăteşti din timp şi să repeţi suficient pentru a ţine un discurs fulminant – unul care să aibă valoare în ochii publicului şi să te pună într-o lumină bună”, explică Price. Dacă asta nu e posibil, măcar nu anunţa. Fă tot ce-ţi stă în puteri şi pregăteşte-te mai bine pentru următoarea prezentare.

Sunt obosit

Indiferent de motivul epuizării tale, nu o face publică. „Tu eşti starul show-ului şi show-ul trebuie să continue”, explică Price. Publicul vrea şi se aşteaptă să obţină ceva de valoare. Nu îl dezamăgi anunţând că nu eşti în cea mai bună formă. „Dacă eşti obosit din cauza unei răceli urâte, a unei insomnii sau a unei mahmureli, ţine-te de prezentarea ta şi fă tot ce îţi stă în putinţă ca să iasă bine”, accentuează Price.

Am vorbit deja despre asta. Nu erai atent?

Dacă cineva din public îţi pune o întrebare referitor la un subiect despre care ai vorbit înainte, răspunde politicos (chiar dacă acea persoană nu era atentă la ceea ce spuneai). „Nu porni de la prezumţia că nu te ascultau, nu critica persoana în cauză şi nu deveni defensiv”, spune Price. Să nu faci niciodată morală unui spectator şi să nu-l pui niciodată într-o situaţie jenantă.

Am emoţii

Nu-ţi mărturisi anxietatea ca pe un element negativ, foloseşte-o ca pe unul pozitiv, e de părere Price. „Fiecare public speaker bun are un gol în stomac înainte de a ţine un discurs. E un semn că-ţi pasă, că acel discurs reprezintă o miză pentru tine. Adrenalina e o energie magică care te ajută să dai o reprezentaţie în toată regula. De aceea, scopul e să-ţi gestionezi emoţiile, nu să le elimini.”