Vinul, între consum şi rafinament

În epoca modernă, vinul este sinonim cu bunul gust, cu gastronomia rafinată şi cultura. O persoană care se pricepe la vinuri în mod cert este un om sofisticat. Un astfel de exemplu a fost şi scriitorul american Ernest Hemingway, care spunea că „vinul este unul dintre cele mai civilizate lucruri din lume şi unul dintre cele mai naturale, adus la cea mai mare perfecţiune“. O altă replică interesantă rămasă în istorie îi aparţine cardinalului Richelieu, care s-a întrebat retoric: „Dacă Dumnezeu ar fi interzis alcoolul, ar mai fi făcut el oare vinul atât de bun?“ Deşi e greu de spus dacă, asemeni vinului, românii tind şi ei spre perfecţiune, nu greşim prea mult dacă afirmăm că tind mai ales spre consumul de vin, cel puţin în ultima perioadă. Acest lucru este indicat de studiul „Vinosfera clasei de mijloc – Un studiu despre cultură“, realizat de The Short Cut Research. Consumul de vin pare reglat de calitatea vieţii. „Conform datelor Institutului Naţional de Statistică, consumul mediu anual pe cap de locuitor a crescut de la 16,4 litri pe an în 2005 la 24,6 l în 2008“, spune Alina Floroi Chief Research Scientist la shortCUT research. După aceea s-a înregistrat o scădere până la 18,5 l, în 2010. Consumul s-a reluat în 2011 şi a ajuns la 24,5 l. „Pasionaţii consumă cel puţin o sticlă de vin pe săptămână, deci consumul lor e dublu faţă de medie“, explică Floroi.

Piaţa de vinuri

Autorii studiului au făcut o monitorizare a producătorilor interni şi au găsit că numărul lor este de peste 50. Fiecare are o paletă mare de produse, la care, dacă adăugăm importurile, s-ar putea să rezulte, fără exagerare, o piaţă de 1000 de produse. Deşi nu s-au centralizat datele cu privire la importuri, se ştie totuşi că şi acestea au crescut. O simplă vizită la hipermarket şi e suficient să ne dăm seama de acest lucru. Cele mai multe vinuri importate provin din Spania, Italia, Franţa, Bulgaria şi Republica Moldova, însă există multe vinuri din Argentina, Chile, Australia sau Africa de Sud. „Nu putem spune că ne bazăm pe importuri – e ca şi cum ar reieşi că e o problemă de ofertă. Oferta de vinuri româneşti există şi este covârşitoare şi bătălia se dă la preţ“, spun autorii studiului.

Profilul consumatorului frecvent de vin, analizat în studiul The Short Cut Research, locuieşte în Bucureşti şi în oraşele mari ale ţării. În principiu, sunt oameni cu studii superioare şi meserii în care contează afirmarea. Au peste 2000 de lei salariul şi un stil de viaţă care îndeamnă la hedonism ca recompensă a muncii. Vorbim de toate profesiile, de la arhitecţi, avocaţi, manageri, medici şi specialişti în comunicare. Cei care au crescut consumul fac parte din clasa medie, aflată în consolidare în România, alcătuită din oameni care ţin la cultivarea şi afirmarea individuală în afara jobului.

Cum se alege vinul

Este adevărat că tot mai mulţi tineri din clasa medie românească încep să consume mai mult vin, dar aceasta nu înseamnă automat că ştiu foarte multe despre vinuri. Alegerea unei sticle de vin în schimbul a trei sticle de bere s-ar putea să fie şi o opţiune de variaţie sau chiar o dorinţă de a consuma ceva mai rafinat.

„Există un interes activ tot mai mare faţă de vinuri, pe care l-am putut observa în mediul urban, în ceea ce preferă să consume oamenii, în special după vârsta de 30 de ani“ spune Floroi. „Nivelul de cunoştinţe al oamenilor este variabil, dar destul de redus.“ Mulţi oameni sunt interesaţi să asocieze vinul cu mâncarea. Ambele au atribute aspiraţionale şi sunt elemente esenţiale ale celor care, pur şi simplu, îşi doresc să trăiască bine. În ceea ce priveşte nivelul de cunoştinţe în materie de vinuri, acesta este determinat de educatori, adică acei factori din piaţă care le introduc oamenilor vinuri noi şi cunoştinţe despre ele. Aici intră cei care organizează degustări informale (de exemplu Institute, The Café sau Société Gourmet, care fac cursuri de gastronomie), dar şi magazinele specializate, barurile şi restaurantele. Vorbind cu autorii studiului The Short Cut Research, am aflat că există o categorie mai specială de consumatori de vin. Ei sunt numiţi „hedonişii cultivaţi“ şi sunt acei oameni care doresc să ducă o viaţă ca afară, să se bucure de confort material, de cultură şi de echilibru. Informarea în ceea ce priveşte vinurile are un pilon în jurul căruia gravitează, şi anume: găsirea calităţii. Într-o vastitate de produse, aşa cum e ea percepută de consumator, calitatea se ghidează după repere aşa cum, atunci când mergi într-un teritoriu necunoscut, te ghidezi după o hartă. Reperele sunt toate acele bucăţele de informaţie, întâmplări, experienţe şi poveşti cu vinul care îi ajută pe oameni să aleagă o sticlă pe care să o bea cu plăcere.

„Aceşti oameni pe care i-am denumit generic «hedoniştii cultivaţi», care prefigurează vârful piramidei clasei de mijloc din România, caută întotdeauna calitatea produselor pe care le consumă, iar vinul nu face excepţie. Cu toate acestea, oferta devine din ce în ce mai variată şi, odată ajunşi la raft, se confruntă cu dificultatea de a face alegerea potrivită din punct de vedere calitativ“ spune Floroi.
Potrivit estimărilor Patronatului Naţional al Viei şi Vinurilor (PNVV), românii cheltuiau înainte de criză aproape 450 de milioane de euro pe vinuri. Îmediat după, piaţa a scăzut cu aproape 100 de milioane, deci la 350 de milioane de euro, iar acum se înregistrează o revenire.

Consumatorul de vin

Mircea Niculescu, director de vânzări WineRo, spune că sunt mai multe tipuri de consumatori de vin.

Cei cu venituri mici-medii, care deţin un nivel mai mic de informaţii şi sunt mai degrabă orientaţi către volum, consumă vinuri cu preţul de 10 -15 lei pentru o sticlă. Consumatorii cu venituri medii sunt foarte interesaţi de achiziţia unui produs cu un raport calitate preţ bun şi nu îşi permit să achiziţioneze un vin mai scump. Ei cumpără vinuri între 25 şi 50 de lei sticla. „Tot în această categorie pot fi găsiţi şi consumatorii avizaţi care optează pentru un vin de calitate, dar lejer“, explică Niculescu.

În această categorie sunt două tipuri de consumatori: cei neavizaţi, dar cu venituri relativ mari, care doresc să evite vinurile criticate şi consumatorii avizaţi, cu nivel de venituri peste medie, care doresc să consume un vin de calitate. Şi categoria celor care plătesc peste 50 de lei pentru o sticlă de vin se împarte în două. Primii sunt cei care vor să epateze prin valoarea vinului şi ceilalţi sunt cei care au venituri mari şi sunt avizaţi. Aceştia din urmă pur şi simplu îşi doresc vinuri cu ediţie limitată pentru că vor neapărat să consume calitate superpremium. Niculescu afirmă că există o creştere a consumului de vin, însă doar pe un singur segment şi anume cel premium. Explicaţiile ar fi mai multe.

„În primul rând, acest consumator are un nivel de trai peste medie şi nu a fost afectat de criză la fel de mult ca ceilalţi consumatori, apoi au apărut mai multe surse de informare, ceea ce a dus la creşerea interesului pentru vin şi, nu în ultimul rând, a apărut pe piaţă o varietate de vinuri premium care a încurajat consumul de vin de calitate.“

La acest nivel, selecţia se face pe preţ şi pe sursele de informare. Un pasionat de vinuri poate să afle despre vinuri nu doar accesând site-uri din străinătate, ci are posibilitatea să răsfoiască reviste de vinuri în limba română, să acceseze bloguri sau, pur şi simplu, să meargă la un magazin de vinuri şi să stea de vorbă cu cei de acolo.

Viţa-de-vie, în forma pe care o ştim astăzi, datează abia din anul 3000 înainte de Hristos, potrivit lui John Fandango, autorul cărţii 50 de idei geniale care au schimbat omenirea. Grecii şi romanii au fost marii maeştri ai vinului în lumea antică şi, din ce ştim de la şcoală, nici dacii nu erau tocmai străini de el. Cert este că vinul a fost primit cu braţele deschise în toată lumea şi viţa-de-vie s-a răspândit în diferite soiuri în Europa, Australia, Chile, California, Africa de Sud şi Noua Zeelandă. Desigur, au apărut nenumărate soiuri, s-a diversificat tehnologia de prelucrare şi s-a dezvoltat viticultura.

Articol preluat din Revista Cariere de august. Pentru detalii legate de abonare, click aici