Ca să găsești fericirea, renunță la pasiune!

Acum câţiva ani, o prietenă de-a mea a hotărât să-şi urmeze pasiunea şi să facă exact ceea ce îi place mai mult, în domeniile ei preferate: artele liberale şi învăţătura. Era un excelent graphic designer, o foarte bună scriitoare şi totodată preşedintele unui club studenţesc.

Numai că ideea de a avea un job clasic, cu program de la 9 la 5, n-a interesat-o niciodată. La urma urmei, generaţia noastră – apărută la răscrucea dintre milenii – au crescut cu sloganul „urmează-ţi visul“. Prietena mea a studiat şapte ani ca să-şi obţină doctoratul, iar între timp a scris o teză care, în final, a fost premiată. A fost frumos cât a durat, iar ea se număra printre cei mai fericiţi oameni pe care-i cunoşteam la acel moment.

Apoi a venit lovitura dură a recesiunii. Fondurile alocate universităţilor au fost reduse dramatic. Foarte multe locuri de muncă din învăţământul superior şi din cercetare au fost desfiinţate. Iar prietena mea a fost nevoită să se mute înapoi cu familia ei, nu a mai putut să îşi plătească ratele la împrumutul pentru studii pe care îl făcuse cât a fost studentă şi a aşteptat doi ani până a obţinut un post mărunt într-un mic centru de cercetare. În tot acest timp, a trecut prin chinul şi suferinţa prin care trec toţi cei care au un viitor nesigur: a devenit o persoană retrasă şi s-a simţit trădată – de către societate şi de către mulţi dintre cei pe care îi cunoştea.

Ea este imaginea emblematică a timpurilor noastre. A meritat oare să îşi urmeze pasiunea? Generaţia celor care au acum în jur de 20 de ani – inclusiv eu şi prietena mea – a crescut cu ideea că lucrul cel mai important în viaţă este să descoperi care sunt visele tale cele mai dragi şi să le urmezi. Dar acum trăim într-o lume cu totul diferită.

Şi, pe măsură ce această generaţie intră de pe băncile şcolilor sau facultăţilor direct în şomaj ne dăm seama cu toţii cât de trădaţi am fost de către falşii idoli ai pasiunii. Filozofia asta nu ne mai ajută cu nimic sau, în cel mai bun caz, ni se pare acum incompletă. Şi atunci ce e de făcut? Eu propun să ne luăm un alt cadru de referinţă: să uităm de ideea de a ne urma pasiunea şi, în schimb, să ne concentrăm eforturile pe descifrarea marilor probleme cărora omenirea trebuie să le facă faţă.

Din momentul în care pui marile probleme în centrul propriului proces decizional, totul se schimbă. Nu mai e vorba doar despre tine, ci despre ceea ce poţi face pentru ceilalţi şi despre modul în care poţi să aduci o contribuţie valoroasă la binele comunităţii sau, dacă vrei, la binele întregii lumi. Oamenii care rezolvă cele mai mari probleme obţin şi cele mai mari câştiguri. Şi nu mă refer doar la partea financiară, ci la partea umană, în sensul cel mai profund al expresiei. Şi se întâmplă cel puţin un lucru: ţi se mută atenţia de la tine la ceilalţi şi către lumea din jurul tău. Încetezi să mai despici firul în patru gândindu-te la problemele tale. Eşti din ce în ce mai puţin absorbit de propria ta persoană.

Şi, surprinzător, devii mai fericit ,dacă te întrebi din ce în ce mai puţin ce anume te face pe tine fericit.
Sunt o grămadă de probleme la a căror rezolvare poţi contribui: legate de schimbarea climei şi încălzirea globală, de dezvoltarea durabilă, sărăcie, lipsa educaţiei, problemele de sănătate naţionale sau globale, impactul tehnologiei asupra mediului şi al oamenilor, precum şi efectele urbanizării în pieţele aflate în curs de dezvoltare. Ia gândeşte-te: ce mare problemă consideri că e prioritară şi, drept urmare, vrei să contribui la rezolvarea ei?

Dacă eşti un tânăr lider şi încă nu ţi-ai formulat clar răspunsul la această întrebare, iată câteva lucruri pe care le-ai putea face:

FII CONŞTIENT DE SITUAŢIILE DIN JURUL TĂU
Oamenii se concentrează prea mult pe cunoaşterea de sine. Compensează şi echilibrează lucrul acesta, străduindu-te să afli cât mai multe despre ce se întâmplă în lume. Fii mereu conectat şi informat. Fii sensibil la problemele prin care trec oamenii defavorizaţi de soartă şi marginalizaţi. Ieşi din birou şi oferă-te voluntar; sau, dacă încă înveţi, ieşi din sala de curs. Este un lucru pe care ni-l doream cu toţii de mult timp dar, în sfârşit, facultăţile cu profil de business instituie schimbări care pun lumea reală în centrul programei lor de studii.

CONCENTREAZĂ-TE PE PROBLEMELE CARE TE AFECTEAZĂ PERSONAL
Ideea e că este mult mai probabil să fim motivaţi de probleme prin care am trecut şi noi şi ne-au făcut să suferim cel mai mult. În cartea “Pasiune şi scop: Poveştile celor mai tineri şi mai străluciţi lideri de business”, la care sunt co-autor, Umaimah Mendhro povesteşte cum ea şi familia ei au reuşit să scape fugind dintr-o regiune lovită de violenţe din Pakistan, iar experienţa prin care a trecut în timp ce fugeau încercând să se ferească de gloanţe a ajutat-o să îşi adune toate resursele interioare pentru a găsi thedreamfly.org, o iniţiativă lansată pentru a crea legături între membrii comunităţilor în care au loc conflicte armate.

CONECTEAZĂ-TE CU OAMENII CARE SE OCUPĂ DE MARILE PROBLEME
Într-o lume în care problemele sunt, prin natura lor, interdisciplinare, simplul fapt că ajungi să cunoşti oameni pasionaţi de rezolvarea unei probleme duce, de la sine, la discuţii despre modul în care pot fi rezolvate alte probleme. Atunci când Jaime Augusto Zobel de Ayala a reinventat compania de utilităţi Manila Water, astfel încât să ofere capitalei Manila servicii de aprovizionare cu apă mai bune, a avut de-a face nu doar cu problemele tipice pentru o companie de utilităţi publice, ci şi cu probleme legate de schimbarea climei, de tehnologie şi de nevoile de dezvoltare ale comunităţii.

IA-ŢI TIMP LIBER, CA SĂ CĂLĂTOREŞTI
Nici să nu te gândeşti la ideea de a face turism. Concepe-ţi o călătorie care să nu te ducă pe “cărări bătătorite”. Du-te în locuri mai puţin vizitate. Dă-ţi voie să ajungi în locuri în care simţi că te-ai pierdut şi habar nu ai unde te afli. Vei trece prin experienţe care îţi vor lărgi orizonturile şi te vor îmbogăţi – iar din asta vei avea multe de câştigat mai târziu. Steve Jobs a descris perioada în care a trăit în India drept una dintre fazele din viaţa lui care l-au îmbogăţit cel mai mult şi i-au deschis cel mai mult mintea, iar lucrul acesta l-a ajutat, fără nici un dubiu, să îşi dezvolte intuiţia necesară pentru a rezolva marea problemă pe care şi-a pus-o: cea de a le face oamenilor viaţa mai simplă, prin tehnologie.

Nu ne găsim fericirea căutând înăuntrul nostru. Ne îndreptăm spre lumea din jurul nostru şi “ne scufundăm” în ea. Suntem chemaţi să îndeplinim un scop mai înalt, chiar de către circumstanţele inevitabile care ne sunt puse în cale. Luptele prin care trecem zilnic ne definesc şi scot tot ce e mai bun din noi, iar toate acestea pun baza de care avem nevoie pentru a găsi mereu împlinirea în ceea ce facem, chiar şi când trecem prin vremuri grele.

Fericirea provine din echilibrul pe care-l atingem între, pe de o parte, ceea ce ne place foarte mult să facem şi lucrurile la care suntem foarte buni şi, pe de altă parte, faptul că răspundem la nevoile celorlalţi şi ale lumii. Ni s-a tot spus, iar şi iar, să o căutăm pe prima – ceea ce ne place. Educaţia noastră şi experienţele prin care am trecut ne-au ajutat să o dezvoltăm pe a doua – abilităţile în care excelăm. A venit vremea să ne gândim mai mult la cea de a treia.

Oliver Segoviaeste co-autor al cărţii “Pasiune şi scop: Poveştile celor mai tineri şi mai străluciţi lideri de business”, este un tânăr întreprinzător cu afaceri în Filipine şi Singapore.