Calitatea principală a unui adevărat lider: știe să dea replici memorabile chiar și când e jignit. Afirmațiile care au intrat în istorie

Lideri jigniți. În astfel de situații limită au ajuns unii dintre cei mai mari lideri din istorie. Chiar dacă schimburile de replici au depășit, de multe ori, limitele bunului simț, marii lideri ai lumii au găsit cuvintele potrivite pentru a ieși învingători din situații care păreau fără scăpare.

Lideri jigniți. Paginile cărților de istorie au consemnat, de-a lungul timpului, replici memorabile ce pot deveni, în orice moment, adevărate principii după care trebuie să ne ghidăm în viața personală, dar și în cea profesională. Jurnaliștii de la historia.ro au realizat un top al celor mai tari replici spuse de personaje care au marcat istoria.

Abraham Lincoln, după ce a fost acuzat că ar avea două fețe:
”Dacă aș mai avea o față, credeți că aș purta-o pe aceasta?”

Winston Churchill (1874 – 1965) vs. Lady Astor (1879 – 1964), prima femeie din Parlamentul britanic.

Churchill: ”Ce deghizare îmi recomandați să port la balul mascat?”
Lady Astor: ”De ce nu veniți treaz, domnule prim-ministru?”
Lady Astor: ”Dacă ați fi soțul meu, v-aș otrăvi ceaiul”.
Churchill: ”Doamnă, dacă ați fi soția mea, l-aș bea.”
Lady Astor: ”Domnule Churchill, sunteți beat!”
Churchill: ”Da, doamnă, și dumneavoastră sunteți urată, dar mâine eu voi fi treaz și dumneavoastră veți fi în continuare urâtă”.

George Bernard Shaw (1856 – 1950) i-a trimis o telegramă lui Winston Churchill, prin care îl invita la premiera piesei sale, ”Major Barbara”:
”V-am rezervat două bilete la premieră, veniți și aduceți un prieten, dacă aveți”.
Răspunsul lui Churchill a fost pe măsură:
”Imposibil să ajung la premieră, vin seara următoare, dacă mai aveți reprezentație”.

John Montagu (1718 – 1792), al patrulea conte de Sandwich, către John Wilkes (1727 – 1797), om politic şi ziarist britanic:
”Dumneavoastră, domnule, veți muri cu siguranță fie în ștreang, fie din cauza sifilisului”.
”Asta depinde, domnule, dacă vă îmbrățișez principiile sau amanta”.

Lideri jigniți. Dramaturgul englez Noel Coward (1899 – 1973), către scriitoarea americană Edna Ferber (1885 – 1968):
”Edna, aproape că arăți ca un bărbat”.
”Și tu la fel”.

Militarii francezi prezenți la o recepție, care a avut loc la Viena, s-au întors cu spatele când a intrat generalul englez Arthur Wellesley, primul duce de Wellington (1769 – 1852). Gazda a încercat să îi prezinte scuze ducelui Wellesley, însă acesta a avut o replică pe măsura insultei:

”Le-am mai văzut spatele și înainte, doamnă.”

William Faulkner (1897 – 1962), despre Ernest Hemingway (1899– 1961):
”Nu a folosit niciodată un cuvânt care ar putea trimite un cititor la dicționar”.
”Bietul Faulkner. El chiar crede că emoțiile mari vin de la cuvinte mari?”

Filip al II-lea al Macedoniei (382 î.Hr. – 336 î.Hr.), mesaj către Sparta: ”Vă sfătuiesc să vă predați fără întârziere. Dacă îmi aduc armata pe pământurile voastre, vă distrug gospodăriile, vă ucid oamenii și rad orașul de pe fața pământului”. Spartanii au răspuns cu un singur cuvânt: ”Dacă”.

Efectul Coolidge

Acest concept a fost definit de endocrinologul american Frank A. Beach, în 1955. Termenul provine de la o anecdotă atribuită președintelui american Calvin Coolidge (1872 – 1933, în funcție: 1923 – 1929).
În timpul unei vizite întreprinse într-o fermă experimentală, soția președintelui Coolidge a observat că fiecare cocoș se împerechează frecvent și l-a întrebat pe cel care o însoțea cât de des se întâmplă acest lucru.

”De zeci de ori, în fiecare zi”, a răspuns acesta.

”Să îi spui asta domnului președinte”, a spus doamna Coolidge.

Însoțitorul i-a spus președintelui remarca soției sale, iar aceasta a întrebat:

”Cu aceeași găină de fiecare dată?”

Bărbatul a spus că de fiecare dată este vorba de o altă găină. Președintele a dat ușor din cap, zicând:
”Să îi spui asta doamnei Coolidge”.