Care sunt nevoile copilului tău în funcție de vârstă
Dar, dacă înțelegem cu ce probleme se luptă și care sunt obiectivele de dezvoltare către care se îndreaptă copiii noștri, vom reuși să îi înțelegem mai bine și să reducem din frustrări (atât la noi, cât și la ei). Dezvoltarea lor va fi optimă dacă le putem da spațiul și sprijinul de care au nevoie, pentru orice vor să facă. Desigur, acest lucru nu înseamnă permisivitate și renunțare la limite.
Ce "pretenții" au copiii de 0-12 luni?
La această vârstă, orice lucru va intra în gură: mâini, picioare, mâncare, jucării sau pantofi. Dacă un sugar sau un bebeluș plânge, înseamnă că există o nevoie: somn, o îmbrățișare, mâncare sau să fie schimbați. Cu toate că nu pot comunica încă prin cuvinte, plânsul este un mod incredibil de eficient pentru micuți să-i convingă pe adulți să mute și munții din loc pentru ei. Unul dintre cele mai frumoase lucruri la bebeluși este faptul că nu vor cere niciodată mai mult decât au nevoie. Aceștia sunt precauți cu străinii și s-ar putea să îi neliniștească absența persoanelor cunoscute. Bebelușii se vor uita insistent, pentru că iubesc fețele, fie ele din viața reală, din cărți sau din oglinzi. Este vârsta la care este acceptabil din punct de vedere social să te holbezi la alte persoane.
Cum trebuie să ne comportăm cu ei
Când vine vorba de sprijinul de care au nevoie, bebelușii au o sarcină importantă. Ei trebuie să afle dacă pot avea încredere în lume și oameni. La rândul lor, vor munci din greu pentru a-ți oferi oportunitatea de a le demonstra că se află în siguranță. Nu au încă vocabular, însă sunt experți în comunicare atunci când este vorba de lucrurile care nu le convin și de modalitățile prin care ne pot face atenți la acestea. Trebuie să fii atent în mod constant la nevoile lor, pentru ca cei mici să simtă că lumea este sigură pentru ei. Hrănește-i atunci când le este foame, oferă-le mângâiere și empatie când sunt speriați, alintă-i când au nevoie. Aceste acțiuni vor forma baza viitoare pentru explorarea lumii, obținerea independenței, încrederii și stimei de sine în relații.
Care sunt nevoile copiilor de 3 ani?
La această vârstă, copiii vor începe să experimenteze independența. De asemenea, vor dori să aibă un control sporit, lucru care va duce la tantrumuri, dezamăgirea fiind transformată în frustrare. La trei ani, nu vei avea cum să nu observi o creștere a numărului de tantrumuri. Cei mici vor oscila între dorința de a fi independenți („Fac eu singur asta!” sau „doar eu”) și dorința de a fi tratați încă precum niște copii („Ia-mă în brațe!” sau „Fă tu asta!”). Vor dezvolta un atașament special pentru cuvântul „nu” și îl vor folosi ori de câte ori pot. Chiar și atunci când acesta ar putea însemna „da”. Din fericire, arată ca niște mici îngerași atunci când dorm. Acest detaliu este important mai ales atunci când vă confruntați cu “evenimente catastrofale”, cum ar fi atunci când faci sandvich-uri în formă de triunghiuri, în loc de mici pătrate, așa cum ți se ceruse. Dacă se întâmplă acest lucru, sfatul nostru este să nu îți risipești energia pentru vei avea nevoie de ea pentru momentul când îți dai seama că nu ai cumpărat pasta de dinți cu Elsa din „Frozen” pe ambalaj.
La vârsta aceasta, cei mici vor începe să preia controlul asupra mediului și își vor dori să planifice activități, să facă lucruri singuri și să încerce activități noi. S-ar putea să te strige după ce îi bagi în pat, la culcare. Ar putea dezvolta diferite temeri și fobii. S-ar putea să confunde realitatea cu imaginația, așa că s-ar putea să își facă prieteni imaginari. Cu toate acestea, nu vor înțelege încă de ce ar trebui să împartă ceea ce au cu alții și își vor afirma dreptul de proprietate adesea: „e al meu!”. Când vei oferi atenție altor copii, s-ar putea să fie geloși.
Care este sprijinul de care au nevoie?
Scrie „Nu va fi așa pentru totdeauna” pe un post-it și lipește-l pe oglindă, pentru a-l vedea în fiecare zi. Apreciază-i atunci când fac ceva bine. Ei își doresc să știe că ești fericită cu ceea ce fac, dar fii blândă atunci când greșesc. Cei mici vor să facă ceea ce trebuie, dar au multe lucruri de parcurs și de învățat. Nu insistă atât de mult pe greșeli, însă încearcă să-și dea seama ce este și ce nu este bine. Tratează greșelile ca pe ocazii în care pot învăța ceva. Încearcă să nu le impui prea multe reguli, însă aplică-le bine pe cele deja stabilite. Prea multe reguli îi vor induce în eroare. Spune „nu” ușor și cu moderație, pentru că vrei să încurajezi spiritul lor explorator. Ghidează-i, dar nu le lua inițiativa. Dă-le libertatea și spațiul necesar pentru a se juca și încurajează atât joaca fizică, precum și cea creativă. Sprijină-le eforturile de a iniția ei jocul, astfel încât să poată simți că au control asupra mediului în care trăiesc. Încurajează luarea deciziilor: „Ți-ar plăcea mai întâi să faci baie sau să-ți alegi pijamalele? sau „Vrei să porți tricoul roșu sau tricoul galben azi?” Nu te simți vinovată pentru că îți reîncarci și tu bateriile din când în când! Stabiliți ritualuri înainte de culcare. Aceastea nu fac minuni, dar, dacă aveți un ritual, mersul la nani poate fi mai ușor și pentru părinți, și pentru copii: o poveste, un pupic, o îmbrățișare, „Noapte bună! Te iubesc!” sau ce se potrivește cel mai bine cu caracterul celor mici.
Ce vor copiii de patru ani și cum trebuie să fie sprijiniți
Copiii vor începe să fie critici la această vârstă și să definească lumea în termeni simpli. Lucrurile și oamenii vor fi buni sau răi, situațiile corecte sau greșite, frumoase sau urâte. Vor începe să-și dea seama de puterea cuvintelor și le vor folosi uneori pentru a obține ceea ce vor sau pentru a controla alte persoane. Limbajul nu este încă bine stăpânit, așa că vor acompania de multe ori ceea ce spun cu acțiuni (lovit, împins, tras) sau comunicare non-verbală (intonație, volumul vocii, expresii faciale, postură).
Este vârsta la care cei mici încep să devină competitivi. Încă vor estompa realitatea și vor visa cu ochii deschiși uneori. S-ar putea să spună minciuni, povești extravagante sau să aibă prieteni imaginari. În continuare își doresc independență, deci s-ar putea să fie încăpățânați, sfidători și autoritari. Vor încerca să te păcălească pentru a evita ora de culcare. S-ar putea să aibă coșmaruri, să dezvolte o frică de întuneric sau să devină neliniștiți atunci când sunt separați de părinți sau de cine are grijă de ei.
Atunci când stabilești reguli, vorbește cu cei mici de importanța acestora. Ei sunt curioși și își dezvoltă ideile lor despre cum funcționează lumea. Asta nu înseamnă că vor înțelege imediat sau că se vor supune regulilor. Nu te certa cu copiii de patru ani. Te vor pune în încurcătură în fiecare zi, iar dacă nu au argumente valide sau cuvintele potrivite la îndemână, vor continua să te întrebe „de ce? „. Atunci când au un comportament dificil, întreabă-i ce s-a întâmplat, nu motivul pentru care au făcut-o. Întrebându-i „De ce ai făcut asta? ” îi vei încuraja să inventeze o minciună, pentru că granița dintre fantezie și realitate este destul de neclară pentru un copil de patru ani. Atunci când fac ceva greșit, explică de ce nu e “ok” ce au făcut și asigură-i că știi că pot face mai bine data viitoare. Cei mici au nevoie să știe că ai încredere în ei. Fii consecventă! Dacă nu crezi că e întotdeauna important să aplici o regulă, copilul tău va crede că nu e întotdeauna important să o urmeze. Încurajează-le independența, dar adu-ți aminte că încă sunt mici. Lasă-i să fie copii atunci când sunt stresați sau obosiți. Ia-i în brațe și pupă-i în continuare, chiar dacă sunt „oameni mari” acum.
Comportamentul copiilor de 5 ani
Începând cu această vârstă, copiii vor înțelege importanța regulilor, dar s-ar putea să le ignore atunci când se joacă. Altfel spus, regulile tind să fie flexibile, cel puțin pentru ei. S-ar putea să-i acuze pe ceilalți că trișează dacă nu câștigă ei un joc. Vor începe să arate empatie și să înțeleagă că alți oameni pot avea puncte de vedere diferite de ale lor. Vor fi capabili să împartă, dar li se va părea în continuare destul de dificil, mai ales când vine vorba de lucrurile lor speciale. S-ar putea să le fie frică de eșec, critici și lucruri înfricoșătoare, precum fantome și monștri. Vor începe să fie mai atenți, ceea ce va avea un impact semnificativ asupra tipului de discuții pe care le poți avea cu ei. S-ar putea să aibă impresia că au devenit experți în tot ce-i înconjoară. Le place să glumească și vor începe să dezvolte un umor copilăresc. Vor încerca să ia propriile decizii, în special când vine vorba de mâncare și vestimentație. În cazul în care încep să meargă la clasa pregătitoare, s-ar putea să fie mai sensibili sau mai obosiți decât de obicei. Este obositor să trebuiască să stea liniștiți și să se concentreze pentru perioade lungi de timp.
Cum trebuie să relaționăm cu ei
Încurajează orice lucru care-i face pe cei mici să se mobilizeze, mai ales în cazul în care sunt într-un grup sau o echipă cu alți copii. Acest lucru va ajuta copiii să dezvolte aptitudini importante, cum ar fi înțelegerea cu ceilalți, negocierea, compromisurile, abilitatea de a lucra într-o echipă, reacțiile potrivite pentru momentele când câștigă sau pierd. Alocă-ți timp în fiecare zi să te joci cu cei mici. Acest lucru le va da copiilor posibilitatea de a te lăsa în lumea lor, care este întotdeauna unul dintre cele mai frumoase și magice locuri. În acest fel, îți poți da seama în mare măsură ce se întâmplă în mintea lor. Poți începe să extinzi educația emoțională a celor mici prin denumirea și discutarea sentimentelor. De asemenea, asigură-te că au responsabilități – „Ce-ar fi să mă ajuți să strâng masa?” Continuă să păstrezi un set de reguli simple, reduse ca număr.
Care sunt nevoile copiilor de 6 ani?
Este destul de probabil să știe mai multe decât tine la această vârstă. Doar întreabă-i. Poate începe din nou o perioadă cu accese de furie. Copiii vor testa limitele, dar vor dori în continuare să te ajute și să îți facă pe plac. Vor să fie apeciați pentru efortul pe care îl depun la școală și pentru toate lucrurile bune pe care le fac. Vor încerca să-și descopere noi aptitudini și să se simtă competenți. Încă s-ar putea să se îngrijoreze atunci când sunt departe de tine.
Care este sprijinul de care au nevoie?
Încurajează-le eforturile și arată-le recunoștință atunci când se străduiesc din greu. Încurajează-le și efortul asupra rezultatelor pentru a-i ajuta să definească dezvoltarea și încrederea în capacitatea lor de a-și atinge scopurile. Asigură-te că primesc sprijinul de care au nevoie în cazul în care fac eforturi la școală. Evită laudele exagerate sau lipsite de sens și fă-i să se simtă speciali, dar explică-le că așa sunt și ceilalți oameni.
Sursa: http://www.who.int/ceh/capacity/Children_are_not_little_adults.pdf
https://www.beststart.org/OnTrack_English/3-childrensdevelopment.html