Ce trebuie sa stim cand relocam un francez

Uneori, o fac singuri. Alteori, beneficiaza de servicii specializate. In ambele cazuri insa, apar probleme de relocare, dependente de o multime de factori culturali si nu numai.

Ii luam deocamdata in discutie pe francezi. De ce pe ei? Pentru ca, desi suntem latini, istoria ne-a rezervat destine atat de diferite incat doar gramatica si cateva trasaturi mai amintesc de originea comuna.

Ca sa relocam pe cineva nu e suficient sa stim in ce parte a orasului vrea sa stea, cate dormitoare doreste sa aiba sau care sunt cerintele legale de imigrare. In primul rand, trebuie sa aflam cine este. Nationalitatea este un indiciu general care ne ajuta sa raspundem la aceasta intrebare. Din perspectiva noastra, el este cel mai important pentru perioada relativ scurta in care vom interactiona cu acea persoana. De ce? Pentru ca ne spune din ce cultura face parte si astfel determinam trasaturile generale ale persoanei respective. Geert Hofstede defineste cultura ca pe "o programare colectiva a mintii care distinge pe membrii unei categorii de ceilalti". Nu ne place sa ne gandim ca suntem "programati", dar acest lucru se intampla chiar din prima zi de viata, cand parintii decid unde va dormi copilul. La japonezi, noul-nascut va locui in aceeasi camera cu mama sa, pe durata primilor ani de viata; la britanici si la americani, cei mici vor dormi, in genere, in camere separate de cea a parintilor, chiar din prima zi sau dupa cateva saptamani de la nastere.

Pentru a analiza francezii si cultura din care acestia provin, trebuie sa o pozitionam in raport cu celelalte culturi ale lumii. Acestea se impart in trei categorii:

• Culturi active liniar: planifica, programeaza, organizeaza, abordeaza sarcinile pe rand, una cate una. In aceasta categorie sunt germanii si suedezii.
• Culturi multi-active: oamenii sunt plini de viata, fac mai multe lucruri simultan, nu programeaza intalnirile in functie de timp si in functie de cat de interesante sau cat de importante sunt acestea. Italienii, latino-americanii si arabii intra in aceasta categorie.
• Culturi reactive: cele mai importante valori sunt curtoazia si respectul. Oamenii isi asculta cu atentie interlocutorii si reactioneaza cu atentie la propunerile celorlalti. Dupa cum probabil banuiti, vorbim despre chinezi, japonezi si finlandezi.

Cele trei tipuri sunt "prototipurile", celelalte culturi fiind o combinatie intre ele (vezi diagrama de la pagina urmatoare).

Pentru modul in care relationeaza culturile intre ele este esential unghiul din care privim aceasta interactiune (aici trebuie facuta o precizare: oficial, romanii si bulgarii nu au fost incadrati in diagrama prezentata. Nu pentru ca nu au fost studiati, cum v-ati fi putut gandi, ci pentru ca pur si simplu nu a putut fi determinata o combinatie-standard a categoriilor de mai sus. Personal, am avut confirmarea acestui fapt in urma testelor facute in cadrul companiei noastre).

Deci, cum ii vedem noi pe francezi? Cu totii stim ca francezii refuza sa vorbeasca alta limba straina, indiferent de tara in care se afla. Ei considera normal ca ceilalti sa vorbeasca frantuzeste. Cu toate acestea, limba franceza, ca limba internationala a diplomatiei, si-a pierdut din raspandire. Au apus de mult timpurile in care franceza era vorbita pe scara larga pe patru continente.

Francezilor le place sa fie independenti – atat in politica, cat si in afaceri. Traiesc in propria lume, al carei centru este Franta. Unul dintre motive este sistemul educativ francez, care ofera foarte putine informatii despre istoria si geografia tarilor mici sau a celor care nu au fost sub dominatia franceza. As vrea sa atrag atentia ca aceasta lipsa de interes nu trebuie interpretata ca egoism. Dupa cum stim, francezii lupta pentru Europa, in general, atat pe plan cultural, cat si politic. Chiar daca acest lucru ar putea fi interpretat ca o modalitatate de a-si mentine vocea pe scena europeana si mondiala, este in acelasi timp si o dovada ca francezilor le pasa de ceilalti. In sustinerea acestei ultime idei, aduc in atentie o calatorie personala pe care am facut-o la Paris, anul trecut. Am vazut atunci cel mai mare simbol francez – Turnul Eiffel – luminat in albastrul Uniunii Europene, cu cele 15 stele galbene care impodobeau baza turnului. Ce demonstratie mai evidenta ar fi putut face?!

In strainatate, francezii petrec timpul cu "ai lor". Exista doua categorii principale in care se impart expatii francezi: cei relocati cu familia si cei relocati singuri. Precizez ca aici ma refer la optiunea ca familia sa ii insoteasca sau nu, si la posibilitatea de a avea sau nu o familie in tara de origine. Francezii cu familie isi vor da copiii la Scoala Franceza, respectiv la Gradinita Franceza. Ideal ar fi ca locuinta sa se afle in apropierea scolilor pentru a putea sa ii duca pe copii personal la scoala inainte de serviciu. In Bucuresti, Scoala Franceza – gimnaziu – este in centrul orasului, iar francezii iubesc confortul in egala masura. In consecinta, vor locui intr-o zona de expati, dar vor avea grija ca cei mici sa aiba toata atentia pe perioada transportului la si de la scoala. De aceea, vor angaja soferi de incredere si chiar consultanti in relocari pentru aceasta importanta sarcina.

Familistii isi vor petrece majoritatea timpului cu cei dragi in confortul casei cu pardoseala in culoarea potrivita pe care au gasit-o sau care le-a fost gasita in cele din urma.

Cealalta categorie de francezi – cei relocati fara familie – vor avea ca principal criteriu de instalare zona de entertainment a orasului care ar fi ideal sa aiba un confort ridicat. Din fericire, Bucurestiul ofera aceasta posibilitate: Herastrau, Primaverii, Dorobanti, Soseaua Nordului. Nu vor inchiria doar spatiul necesar unei persoane, ci unul cat de mare ii permite bugetul alocat. Isi va petrece timpul liber in baruri si cluburi, profitand din plin de facilitatile oferite de stilul nostru latin de viata.

Atitudinea lor fata de straini este politicoasa, nici pozitiva, nici negativa.

Francezii vor incheia o afacere cu tine daca ai un produs bun sau daca vrei sa cumperi de la ei. Vor veni la intalnire imbracati formal, cum era de asteptat, doar vorbim de promotorii elegantei! Modul de adresare va fi, de asemenea, formal, folosindu-se numele de familie. Din punctul nostru de vedere, acesta este un comportament profesional. Nu incercati sa deveniti prietenosi, pentru ca acest lucru nu este privit cu ochi buni. Tonul formal si politicos trebuie mentinut pe toata durata discutiilor. Pregatiti-va pentru negocieri lungi, in care, de multe ori, se vor abate de la subiectul principal. Din acest punct de vedere, nu se deosebesc foarte mult de noi, romanii. Prin conversatii, ei incearca sa-si cunoasca interlocutorul mai bine si sa-i descopere slabiciunile. Foarte rar vor lua decizii in timpul discutiilor, ceea ce, pentru noi, poate fi frustrant.

Logica este cea care guverneaza argumentele francezilor. Nu vor fi dispusi la concesii decat daca aceasta logica este invinsa de contrargumente. In cazul in care discutiile ajung intr-un punct mort, isi vor reafirma pozitia politicos. Aceasta atitudine poate fi interpretata ca incapatanare. In realitate, ei stiu foarte bine ce vor si sunt determinati sa faca totul pentru ca lucrurile sa iasa foarte bine. Aceasta "incapatanare" poate fi deranjanta in procesul de relocare pentru ca vor renunta foarte greu daca nu obtin ce vor – apartamentul in cartierul pe care si-l doresc, la etajul pe care si-l doresc si cu pardoseala in culoarea pe care si-o doresc. Nici argumentul ca acest apartament nu exista pe piata nu ii va opri sa ceara sa fie cautat in continuare.

Mostenirea latina ii face sa-si exprime sentimentele, ca si romanii, de altfel. Chiar daca vor gesticula si poate vor ridica putin tonul, trebuie sa stiti ca francezii nu vor deveni niciodata irationali. De asemenea, sunt incantati sa vada partea umana a interlocutorului lor. Le plac discutiile si nu considera ca ar trebui sa fie scurte. Daca nu vorbiti destul, riscati sa fiti caracterizati ulterior ca fiind monosilabici.

Romanii sunt sensibili la intrebari considerate de ei personale. Din acest motiv, curiozitatea francezilor poate parea indiscreta. Limba franceza insa este atat de exacta, incat le este foarte dificil sa nu fie directi folosind-o. Sunt interesati de partenerul de dialog, dar intr-un mod politicos pe care, de cele mai multe ori nici noi, nici alte culturi nu il observam.

Francezii sunt vizionari. Prefera planurile si relatiile pe termen lung. Poate parea ciudat ca prefera ideile faptelor, dar ei considera ca faptele pot fi inselatoare uneori. Deci, de ce ar fi o problema sa analizeze cu atentie optiunile?

Revenind la procesul de relocare, trebuie spus ca acesta este un exercitiu extrem de emotional. Faptul ca se muta intr-o tara in care nu cunosc pe nimeni, nu stiu limba, lasa in urma familia, prietenii, spatiul de confort – amplifica atat caracteristicile culturale, cat si pe cele personale. In anii ’70, doi psihologi, Holmes si Rahe, au stabilit o scala pentru masurarea stresului cumulat. Conform scalei respective, nivelul de stres in cazul unui divort, al falimentului sau a decesului unui apropiat depaseste 200. Persoanele care sunt subiectul unei relocari au un nivel al stresului de 220. Bineinteles ca acest nivel depinde de factori cum ar fi: distanta fata de tara de origine, comunitatea de limba, distanta dintre culturi etc. Dar acest nivel crescut de stres intensifica reactiile si chiar modifica temporar comportamentul. Astfel, trasaturile "negative" sunt accentuate. Chiar daca angajatorii incearca sa reduca aceste reactii prin diverse programe personalizate (ex. training intercultural), depinde de noi, gazdele, sa intelegem aceste reactii si, in acelasi timp, sa ii ajutam pe verii nostri francezi sa se adapteze si sa se bucure de ospitalitatea romaneasca.

Rilvan Moving and Relocations