Cum să controlezi riscurile când iei o decizie importantă pentru cariera ta

Oare ar trebui să faci pasul sau nu?

Orice ofertă de job este o oportunitate, dar odată cu oportunitatea vin şi riscurile. Pentru a decide dacă să accepţi noul rol sau să rămâi unde eşti va trebui să faci o alegere grea. Ce faci dacă nu iese bine?

Aceste riscuri sunt inerente oricărei decizii pe care o iei în carieră şi, în special, în cazul deciziilor care îţi afectează siguranţa financiară şi viaţa personală. Gândeşte-te la riscurile implicate de lansarea propriei tale firme. Asta este exact ceea ce a făcut un antreprenor pe care o să-l numesc în acest articol Brian. La 38 de ani, şi-a lăsat jobul sigur şi bine plătit şi a trăit din propriile economii până a înfiinţat o companie ce producea alimente organice gustoase, dar cu un conţinut scăzut de calorii, care să le îmbunătăţească oamenilor alimentaţia în curele de slăbire.

Brian a luat iniţial în considerare, pentru scurt timp, varianta de a-şi înfiinţa compania şi a demara business-ul ocupându-se de toate în timpul nopţilor şi în weekenduri, fără să renunţe la venitul regulat pe care i-l asigura jobul. Se gândea că va putea să “testeze apa” înainte de a plonja. Era ceva fără riscuri, dar el a simţit că nu va merge aşa.

“A trebuit să fac pasul final”, spune el. “Ştiam că îmi doream ca investitorii pe care urma să-i atrag să îşi ia un angajament ferm. Dacă vroiam ca ei să-mi semneze cecul prin care investeau în capitalul firmei mele, trebuia să merg până la capăt. Nu aveam cum să aduc angajaţi în firma mea dacă nu eram complet dedicat. Iar atunci când urma să-mi prezint produsele către directorii de achiziţii ai magazinelor, ei urmau, la rândul lor, să mi le accepte “pe încredere”, deci aveam nevoie ca ei să simtă că sunt complet dedicat”.

Marele pariu al lui Brian s-a dovedit a fi o alegere înţeleaptă. A construit o companie de succes şi a vândut-o la un preţ atractiv.

Dar mizele mari nu sunt pentru oricine. La 37 de ani, James, ce deţinea poziţia de vice-preşedinte senior într-o mare corporaţie, finaliza un proiect de reducere a costurilor ce durase doi ani şi urma să elimine rolul pe care-l îndeplinea el în companie. Şi-a dat seama că nu avea cum să le facă pe amândouă: să conducă noua filosofie bazată pe reducerea costurilor şi să îşi protejeze poziţia atunci când nu mai era necesară în companie.

James s-a gândit la opţiunile pe care le avea la îndemână. A discutat cu consultanţii în management şi cu reprezentanţi ai firmelor de investiţii – oameni din domeniile în care lucrase cu un deceniu în urmă. A vorbit şi cu reprezentanţi ai altor companii din industria în care lucra. În cele din urmă, a decis să îşi asume un rol mai puţin important în compania sa.

James a avut trei motive pentru “pasul în jos” pe care l-a făcut, toate aliniate la ideea de a-şi reduce riscurile. S-a întrebat dacă, într-adevăr, o să reuşească odată “întors în tranşee”, ştiind ce însemnau intensitatea la care se lucra zilnic şi călătoriile de afaceri dese pe care le impuneau munca într-o firmă de investiţii sau de consultanţă. S-a întrebat dacă va lucra bine cu oamenii din alte companii ce activau în industria lui. “E vorba despre oameni”, a spus el, adăugând: “de faptul că aici lucram cu oameni care mă susţineau”.

În cele din urmă, toate aceste variante de joburi îi impuneau să facă o mişcare. Divorţase cu un an în urmă, iar cei doi copii ai lui locuiau cu mama lor, în acelaşi oraş. Nu era sigur cum ar fi urmat să evolueze relaţia cu copiii săi dacă s-ar fi mutat din oraş din cauza serviciului. “E mai sigur să rămân”, a concluzionat James. “Chiar dacă nu-mi doream asta, ştiam că o să îmi fie mai bine dacă îmi concep noul mesaj de aici”. El a amânat luarea unui angajament major şi a decis să-şi rezerve un timp pentru a reflecta. S-a gândit că e posibil ca lucrurile să se schimbe. Era posibil să avanseze chiar în compania în care lucra. Urma să-şi dezvolte relaţia cu copiii lui. La un moment dat, putea să-şi treacă din nou în revistă strategia.

Există unele ocazii în care are rost să “joci cu o miză mare” şi altele în care nu trebuie să o faci. Iar, la urma urmei, oamenii au atitudini foarte diferite faţă de risc. Dacă urmează să iei o decizie importantă, pune-ţi aceste trei întrebări:

1. Oare oportunitatea care mi se oferă îmi impune să îmi iau un angajament ferm?

Mizele mari îţi pot crea mentalitatea de care ai nevoie ca să ai succes. Situaţiile de tipul “te arunci pur şi simplu în apă şi înoţi, altfel te îneci” sunt energizante. Când ai aspiraţii înalte, precauţia poate fi chiar mai riscantă decât “saltul în gol”.

Brian ştia că perspectivele lui erau mult mai bune dacă “ardea podurile în urma lui” şi se implica total. Spera să-şi modeleze viitorul aşa cum dorea el, iar pentru aceasta era nevoie să se dedice complet. Dacă şi-ar fi înfiinţat firma şi ar fi demarat business-ul lucrând part-time, lucrurile nu ar fi mers bine, iar eforturile depuse i-ar fi luat din energia de care avea nevoie în cursul zilei pentru job.

2. Poţi să accepţi riscul implicat de decizie?

Atât James, cât şi Brian, aveau în faţă probabilitatea de a rata, precum şi riscuri personale, dar au reacţionat diferit. James se temea că va eşua în noi poziţii. I s-a părut că e mai sigur să rămână în compania lui într-un rol cu responsabilităţi mai restrânse; urma să fie vice preşedinte, cu salariul şi prestigiul asociate poziţiei. La stadiul în care se afla în viaţa lui, a luat în considerare şi relaţia cu copiii lui.

Brian ştia că majoritatea firmelor nou-înfiinţate nu rezistă, dar nu a stat să se gândească la asta. Jobul lui actual era bun, dar nu atât de bun încât să se îngrijoreze gândindu-se la ce va pierde dacă va renunţa la job.

3. Ai un plan de rezervă, în caz că au loc evenimente neprevăzute?

Dacă business-ul lui nu mergea, Brian s-a gândit că va fi în stare să-şi găsească un alt job bun. Întotdeauna a fost capabil să-şi găsească joburi bune. James ştia că deocamdată situaţia lui era sigură şi că putea să reevalueze mai târziu ceea ce vroia să facă, odată ce ştia mai bine cum progresau viaţa lui personală şi cea profesională.

Angajamentele mari şi greu-de-schimbat pe care ţi le iei îţi pot modela mediul şi îţi pot creşte perspectivele de a avea succes. Dar aceste mari angajamente aduc cu ele şi probabilitatea eşecului. Nu lăsa, pur şi simplu, ca lucrurile să îşi urmeze cursul de la sine, sperând că totul va fi bine. Controlează acest risc evaluând oportunitatea, situaţia în care te afli şi ce poţi face dacă lucrurile nu ies aşa cum te aştepţi.

Bill Barnett a condus biroul de strategie al firmei de consultanţă McKinsey & Company şi a predat strategii de carieră studenţilor absolvenţi ai universităţilor Yale şi Rice.