Cum sa scrii teatru original: un workshop semnat Roberta Levitow

De cati ani predati cursul de tehnici originale de scriere dramatica?

Am lucrat in directia de dezvoltare a teatrului nou din Statele Unite cea mai mare parte a carierei mele de 30 de ani in domeniu.

Am lucrat ca regizor si dramaturg cu multi dramaturgi americani celebri in viata, in perioadele in care au creat piese noi care urmau a fi montate pe scenele americane. Am inceput sa predau Dezvoltarea Teatrului Nou la Universitatea din California, Los Angeles, in 1990, unde am sustinut acel curs timp de 10 ani. Apoi, am inceput sa predau workshop-uri de Scriere Originala/Scriere Noua la Colegiul Bennington in anul 2000 si de atunci organizez aceste workshop-uri atat la Bennington, cat si in estul Africii, in Polonia si in China.

Care sunt strategiile de creatie utilizate in scrierea
dramatica din zilele noastre?

Artistii americani lucreaza in orice maniera imaginabila. Ei creeaza urmand modele clasice (instituite de Aristotel sau utilizate de Shakespeare), realizeaza lucrari cu tenta realista in stilul folosit de Ibsen, Cehov, O`Neill, Williams, piese de teatru care folosesc metode avangardiste (inspirate de Artaud si Grotowski si vizibile chiar si la Thornton Wilder). Ei se mai inspira si din tipul de dramaturgie instituit de Beckett si Bertholt Brecht si folosesc tehnici jurnalistice si documentare inventand un tip de teatru nou, “Teatrul Marturiei”. Utilizeaza arta interpretativa, commedia dell’arte, vodevilul, naratiunea, teatrul cu marionete, multimedia si poezia de tip rap. Americanii sunt in general foarte interesati in a aduce pe scena experienta si problemele de viata contemporana, atat sacre, cat si profane.

Cum ar trebui sa se pregateasca cineva
pentru a deveni dramaturg?

Pentru a deveni un dramaturg de succes, un artist ar trebui sa invete sustinut arta de a fi om, sa studieze in domenii diferite, sa calatoreasca, sa experimenteze si sa observe viata asiduu. Apoi, ei ar trebui sa se implice in procesul teatral in toate modurile posibile, ca audienta, si, cel mai important, in sala de repetitii. Teatrul este mai mult decat literatura, iar scrierea dramatica este mai mult decat crearea unui text. Ibsen, Cehov, Shakespeare, Moliere au fost cu totii oameni de teatru si au inteles care sunt elementele de constructie esentiale care fac ca piesele sa poata fi puse in scena, nu numai in pagina.

Ce le-ati predat studentilor romani?

Am folosit doua metode de predare. Prima este un curs la UNATC care consta in studierea modului in care unii dramaturgi americani contemporani trateaza politica americana contemporana: Anna Deavere Smith, Tony Kushner, Naomi Wallace, Suzan-Lori Parks si Guillermo Gomez-Pena. A doua metoda de predare este acest workshop de tehnici de scriere originala de la Teatrul Act, unde petrecem fiecare dintre cele 5 sesiuni facand diferite tipuri de exercitii, atat pe hartie, cat si pe scena, discutand in acelasi timp proiecte viitoare pentru feedback.

Care este structura workshop-ului de la Teatrul Act?

Asa cum am mentionat, exista cinci sesiuni, fiecare se desfasoara intre orele 10.00-14.00. Sunt zece participanti, selectati din peste 30 de aplicanti. Lucram sase ore cu o pauza de pranz de o jumatate de ora. Acest timp de-abia ne ajunge pentru a incepe sa exploram idei pentru proiect, sa discutam elemente esentiale pentru scrieri originale si sa incepem sa punem acele idei si tehnici in practica. Sa speram ca artistii vor construi pe viitor in jurul acestor lectii si vor face treaba buna. Acesta este un workshop pragmatic, nu unul teoretic, desi discutam si aspecte teoretice atunci cand acestea sunt esentiale in analizarea unei actiuni dramatice.

Ce credeti despre noua generatie de autori dramatici romani?

Cred ca exista o energie incitanta in interiorul noii generatii de dramaturgi romani. Ei par sa aiba multe de spus si o dorinta crescanda de a gasi modul in care sa spuna acele lucruri. Provin dintr-o traditie teatrala stralucita, dar vor sa-si gaseasca propriul continut si propriile forme de expresie. Cred ca pot sa gaseasca aceste lucruri si ma bucura sa vad sprijinul reciproc pe care si-l acorda in activitati cum ar fi proiectul DramAcum si workshop-ul de la Teatrul Act. Pentru ca aceasta miscare de a crea teatru original sa creasca, interactiunea cu regizori tineri, actori, producatori si critici este esentiala.

Poate fi considerata dramaturgia o profesie
aici in Romania? Dar in SUA?

In SUA, dramaturgia este o profesie pentru multi dramaturgi, dar majoritatea scriu si pentru film si televiziune, care sunt media diferite cu cerinte diferite, dar care folosesc anumite mecanisme narative comune. Cea mai importanta intrebare pentru mine este daca noua generatie de scriitori poate avea un impact important asupra vietii artistice si sociale de aici din Romania si cred ca raspunsul este unul pozitiv. Cred ca dramaturgii pot sa ajute teatrul sa supravietuiasca pentru
a-si continua rolul esential in societatea romaneasca.

Care este diferenta intre Romania si Statele Unite in ceea ce priveste pregatirea profesionala a scriitorilor?

Romania are o mare traditie in teatru, cu un accent special pe regizor. Statele Unite are o mare traditie in teatru, dar pe partea de scriitura dramatica. Asa incat tarile noastre isi cultiva artistii din lumea teatrului in moduri total diferite. Actorii americani, chiar si in perioada cand sunt in academie, sunt obisnuiti cu prezenta autorilor pieselor atunci cand repeta. Regizorii americani, chiar atunci cand predau, prefera deseori sa lucreze la piese noi in colaborare cu scriitorii in viata. Si avem programe de scriitura dramatica in aproape toate programele de training in teatru, asa incat tinerii dramaturgi, actorii si regizorii pot incepe sa dezvolte acele relatii artistice din vremea studentiei.