Dă-i drumul şi bârfeşte

Ar fi greu să găseşti un birou în care să nu aibă loc un fel sau altul de flecăreală pe seama celor care nu sunt de faţă. Ar trebui să fim politicoşi şi să ne plasăm deasupra unor asemenea discuţii? Sau ar avea totuşi o logică să ne implicăm în acest schimb de informaţii?

CE SPUN EXPERŢII
Bârfa este o parte importantă a vieţii noastre, nu doar ceva ce face parte din „cultura de la birou”, spune Kathleen Reardon, profesor de management la Marshall School of Business – University of Southern California şi autoarea cărţii Comebacks at Work: Using Conversation to Master Confrontation. Datorită faptului că suntem fiinţe sociale, vrem să ne conectăm cu ceilalţi oameni, iar a vorbi despre ceilalţi este unul dintre modurile în care o facem. Acest mod de conectare este deosebit de greu de evitat în mediul de la birou. „Bârfa are loc tot timpul, aşa că o să o auzim oricum”, spune Linda Hill, profesor de Business Administration la Harvard Business School şi coautoare a cărţii Being the Boss: The 3 Imperatives for Becoming a Great Leader.

Şi este foarte probabil ca uneori să şi perpetuezi bârfele. „Studiile realizate pe această temă arată că toată lumea participă la tot felul de bârfe: pozitive, neutre şi negative”, spune Joe LaBianca, profesor de management la LINKS Center for Research on Social Networks in Business – University of Kentucky. Sau ar trebui să te străduieşti mai mult ca să te poţi abţine de la a bârfi? Iată câteva principii care te pot ajuta să decizi când anume să te situezi deasupra scandalului şi când să te implici în bârfe.

CONŞTIENTIZEAZĂ BENEFICIILE PE CARE LE POŢI OBŢINE ASCULTÂND BÂRFELE
Dacă ai o regulă de bază care îţi spune să te fereşti de discuţiile despre ceilalţi oameni, s-ar putea să ratezi ceva important. „O să excluzi astfel tot felul de informaţii care ar putea să fie utile pentru tine în mod personal sau pentru cariera şi munca ta”, spune LaBianca. Hill arată că a asculta pălăvrăgeala de la birou este un mod grozav de a afla ce se mai întâmplă în compania ta – ce grup a câştigat recent un contract mare, de ce a lipsit CFO-ul de la birou o săptămână întreagă sau care sunt iniţiativele care au cele mai mari şanse să fie aprobate de CEO. Schimburile informale de informaţii pot fi la fel de utile ca şi cele formale; în plus, te pot ajuta să te conectezi cu colegii tăi. „Schimbul informal de informaţii construieşte o legătură între oameni, fiindcă ei cred că ai suficientă încredere ei ca să le dai nişte informaţii «delicate»”, spune Hill, adăugând: „informaţia înseamnă putere”.

BÂRFA UTILĂ ŞI CEA NEGATIVĂ
Dar nu toate bârfele sunt create ca să fie egale, iar unele dintre pălăvrăgelile purtate la birou chiar au implicaţii negative. „Odată ce te trezeşti că asculţi comentarii despre viaţa de familie a cuiva sau viaţa sa personală, ai depăşit linia de demarcaţie”, spune Reardon. Bârfa mai poate fi problematică şi în situaţia în care oamenii vorbesc atât de des despre ceilalţi, încât toţi se tem că vor ajunge la un moment dat să fie subiect de bârfă. În orice caz, bârfa negativă este mult mai rară decât am crede. „Majoritatea discuţiilor pe care le numim bârfe sunt, de obicei, pozitive sau neutre”, spune LaBianca, iar informaţiile obţinute în felul acesta pot fi foarte utile dacă asculţi când are loc discuţia şi le transmiţi mai departe.

CE SPUI DESPRE CEILALŢI SE VA REFLECTA ASUPRA TA
Înainte de a „da apă la moară” bârfei aducându-ţi propria contribuţie, asigură-te că iei în considerare modul în care vei fi perceput ca urmare a ceea ce vei spune. S-ar putea ca oamenii care te ascultă să se întrebe în sinea lor dacă pot avea suficientă încredere în tine ca să îţi ofere propriile informaţii. Bârfa negativă, în special, poate afecta modul în care eşti văzut de ceilalţi şi, în cele din urmă, ceea ce vor crede despre tine. „Îţi doreşti să te gândeşti bine ce fel de informaţii dai mai departe. Persoana care le primeşte le va folosi pentru a-ţi evalua caracterul”, spune Hill.

GĂSEŞTE-ŢI NIŞTE COLEGI DE BÂRFĂ ÎN CARE SĂ POŢI AVEA ÎNCREDERE
Pe lângă faptul că îţi poate păta reputaţia, bârfa implică un alt risc: şi anume că persoana despre care vorbeşti va afla că ai vorbit-o pe la spate. Vorbeşte numai cu acei colegi în care ai încredere că nu vor dezvălui ce ai făcut şi ai spus. Dacă nu eşti sigur de încrederea pe care o poţi avea în cineva sau încerci să construieşti o relaţie cu o persoană pe care încă nu o cunoşti bine, ia-o încet. Fă paşi mici, oferindu-i la început nişte informaţii inofensive. Apoi evaluează măsura în care acest coleg este demn de încredere, înainte de a trece la nişte subiecte de discuţie mai importante.

NU BÂRFI DESCHIS ŞI DE FAŢĂ CU TOATĂ LUMEA
Din cauză că, foarte probabil, ceilalţi te vor judeca, ai grijă unde şi cum le împărtăşeşti din informaţiile pe care le deţii. LaBianca te sfătuieşte să nu o faci în faţa şefului tău, care ar putea să “privească de sus” la un asemenea comportament. “Bârfa îţi creşte influenţa în rândul colegilor tăi, dar, în acelaşi timp, îţi poate atrage nişte evaluări negative ale performanţelor tale din partea managerilor, dacă te vor vedea ca pe o persoană care reprezintă o ameninţare”, spune el. Fă-o “în spatele uşilor închise” şi, în mod categoric, nu folosi e-mailul. “Ar trebui să presupui că toate e-mailurile ar putea să fie făcute publice”, spune Hill. Dacă alte persoane bârfesc într-un loc care ţi se pare nepotrivit, nu trebuie să te alături lor. LaBianca arată că poţi asculta fără să contribui neapărat la discuţie. Dacă dai din cap şi dai răspunsuri simple precum “nu ştiam asta”, acest fapt îţi permite să auzi informaţiile fără a participa în mod activ.

INTERCEPTEAZĂ ŞI NEUTRALIZEAZĂ BÂRFA NEGATIVĂ
Dacă iei parte la discuţii despre alţii şi auzi ceva care ar putea răni sentimentele sau reputaţia cuiva, ar trebui să intervii. „Ai nevoie de curaj ca să spui «comentariul acesta pe care l-ai făcut despre ea e jignitor» sau «nu văd de ce oricare dintre noi ar avea nevoie să ştie lucrul acesta», dar acesta este un gest necesar”, spune Reardon. Poţi chiar să faci un pas mai departe şi să neutralizezi ceea ce s-a spus, adăugând propriile informaţii, spune LaBianca. De exemplu, dacă cineva vorbeşte urât despre performanţa unei colege, poţi menţiona o situaţie în care munca ei te-a impresionat.

PRINCIPII DE ŢINUT MINTE
Fă asta:
+ Foloseşte-ţi relaţiile informale ca să aduni informaţii despre ceea ce se întâmplă în compania în care lucrezi.
+ Alege-ţi mediul de comunicare cu înţelepciune – bârfa prin e-mail poate fi deosebit de riscantă.
+ Gândeşte-te la modul în care cuvintele pe care le rosteşti se vor reflecta înapoi, asupra ta.
Nu face asta:
+ Nu exclude bârfa ca fiind ceva inutil şi mărunt – poate fi o cale bună de a te conecta cu ceilalţi.
+ Nu bârfi în faţa superiorilor tăi, care s-ar putea să dezaprobe un asemenea comportament.
+ Nu închide ochii la comentariile negative făcute la adresa unui coleg, mai ales dacă sunt nefondate.

STUDIUL DE CAZ NR. 1: FOLOSEŞTE BÂRFA „PENTRU A TESTA APELE”
Carl, director de operaţiuni la una dintre marile companii de produse farmaceutice, vede bârfa de birou ca pe un instrument important de comunicare. El recunoaşte că le-a făcut pe amândouă: a ascultat bârfe şi a alimentat cu propriile „ştiri” canalele de bârfit.
„Oamenii care erau bârfitorii cei mai activi erau «paznicii» informaţiilor care circulă prin companie” spune el. „Este util să profiţi de informaţiile de care dispun aceşti oameni şi să introduci în flux propriile informaţii, adăugând chiar nişte întorsături din condei pozitive în interesul companiei”. Atunci când compania lui negocia mutarea din sediul pe care-l avea atunci în altul, aflat la o distanţă de 8 km, Carl le-a menţionat câtorva dintre bârfitori despre posibilitatea relocării şi probabilitatea ca personalul să primească un bonus dacă totul merge bine. El voia să evalueze reacţia oamenilor la ideea de a fi mutaţi în alt sediu. Când a auzit feedback-ul pozitiv, „a eliberat” gradat mai multe informaţii despre mutare şi beneficiile pe care le-ar putea aduce. „S-a dovedit a fi un succes – când am ajuns la momentul în care mutarea a fost anunţată tuturor, majoritatea oamenilor se obişnuise cu gândul că ne vom muta şi în felul acesta am preîntâmpinat necesitatea de a desfăşura un proces lung de consultare preliminară cu angajaţii”, spune el.
Carl crede cu fermitate că acest gen de comunicare este esenţial. „A-l ignora sau a-l trata ca şi cum ar fi o prostie şi a nu auzi ceea ce-şi spun oamenii când sunt numai între ei este, din punctul meu de vedere, o neglijenţă”, spune el.

STUDIUL DE CAZ NR. 2: FII ONEST ŞI CORECT
Sherry, profesoară la o universitate ce face parte din grupul Ivy League – din care fac parte cele mai prestigioase universităţi occidentale, ştie cum este să te simţi „rupt în două” pe dinăuntru atunci când eşti nevoit să vorbeşti despre bârfele pe care le-ai auzit şi „te afli la mijloc” între doi colegi. Cu câţiva ani în urmă, a sunat-o o colegă, Lauren, care voia să-i pună o întrebare confidenţială despre un alt coleg de-al lor, Randall.

Randall şi Lauren lucraseră împreună la un proiect care mersese prost. Randall nu-şi aducea contribuţia cuvenită şi nu aveau cum să se mai încadreze în deadline. Lauren voia să ştie dacă Sherry trecuse prin nişte greutăţi similare cu Randall în anii în care lucrase împreună cu el. „Când am auzit povestea ei, nu mi s-a părut că ieşea din câmpul posibilităţilor, aşa că m-am simţit foarte împărţită între loialitatea pe care simţeam că sunt datoare să o arăt fiecăruia dintre ei”, spune Sherry. Pe de o parte, îl respecta pe Randall şi nu voia să îi strice reputaţia. Mai era îngrijorată şi de faptul că lucrurile pe care le-ar fi spus ar fi putut să «dea apă la moară» zvonurilor. Pe de altă parte, voia să o ajute pe Lauren să înţeleagă ce se întâmplă, ca să-şi poată rezolva problema. „Atunci când oamenii îţi spun o bârfă, se presupune că trebuie să existe un fel sau altul de reciprocitate”, spune Sherry.
După ce s-a gândit bine, i-a spus lui Lauren că i-a auzit pe alţi oameni povestind lucruri care erau în concordanţă cu ceea ce descria Lauren, dar că ea personal nu a avut acele dificultăţi când a lucrat cu Randall. Lui Sherry i s-a părut că acesta a fost un compromis bun. „Da, am bârfit, spune ea, „dar am ştiut că am fost onestă şi corectă”. Ascultând-o pe Lauren, Sherry a obţinut nişte informaţii care i-au permis o nouă înţelegere, mai profundă. „Drept consecinţă a acestei conversaţii, data viitoare nu o să-l mai recomand pe Randall”, spune ea.

(Amy Gallo este editor colaborator la Harvard Business Review)