Daniela Șerban: Martorii de bord. Curajul de a pune punctul pe „i” din „egalitate”

În România, cea mai mare luptă se duce pentru două trofee: timp și putere. Dacă timpul este folosit de femei pentru a se împărți între viața profesională și cea casnică, iar puterea vine de multe ori din posturi de conducere ocupate în mod tradițional majoritar de bărbați, cine vine acasă cu cele mai multe trofee?

Întrebarea mi-a fost adresată de Daniela Șerban, o femeie puternic ancorată în piața de capital și industria de consultanță financiară, deci, o lume preponderent a bărbaților. De aceea, recunosc, fără nici cea mai mică intenție de a face o analiză gramaticală pe text, primul impuls a fost, mai în glumă, mai în serios, să răspund: depinde unde așezi virgula. Pentru că, în creionarea unui astfel de răspuns, contează, mai mult decât orice, pe ce parte a baricadei alegi să te situezi.

Daniela Șerban este de profesie economist şi are peste 16 ani experienţă în piaţa de capital. Este inițiator și Președinte al Asociației pentru Relația cu Investitorii la Bursă din România – ARIR, singura asociație profesională din țară dedicată celor mai bune practici în guvernanța corporativă și relația cu investitorii. De curând, a fondat Asociația VERTIK pentru Viitor – cel mai nou Think Tank din România, independent, dedicat politicilor publice pentru dezvoltare sustenabilă și revenirea economiei post-pandemie, un incubator de idei pentru creștere economică bazat pe valori.

VERTIK este, totodată, și o comunitate activă, care și-a propus să răspundă concret provocărilor momentului și ale viitorului, drept dovadă, aprecierea și interesul de care s-au bucurat deja cele două proiecte importante:”Femeie Lider”, început în septembrie 2020 și ”VERTIK Junior”, în martie 2021.

Tot în 2021, VERTIK a organizat și o audiere publică cu denumirea ”Viitorul Șanselor Egale”, în cadrul căreia, în majoritate covârșitoare, femeile martore au depus în scris și și-au susținut public poziția că nu mai acceptă jumătăți de măsură.

Cu o prezență de peste un deceniu și jumătate printre manageri de top, cu proiecte pornite de la zero și comunități create relevante, Daniela a acceptat să punem sub lupă femeia modernă și să vorbim despre capcane și obstacole, despre dileme, idealuri și normalități, despre bagaje și truse de prim-ajutor emoțional de nelipsit în sinuoasa călătorie a leadershipului, fără a ocoli subiecte sensibile ori vulnerabilități profesionale precum căsnicia sau maternitatea.

Din punctul de comandă

Am comparat, în ultimul timp, deseori, mediul de business cu o navă care încă are de înfruntat zone cu turbulențe, așteptate sau neașteptate, mai mult sau mai puțin complicate. Așa că, pentru început, i-am propus Danielei să își imagineze că fiecare femeie din apropierea ei – cu care este în relații profesionale sau în afara lor – ar fi unul dintre martorii de bord ai acestei nave. Și să-mi spună onest, fără prejudecăți, cât de des ridică martorii stegulețul roșu și de ce natură sunt problemele semnalate atunci când discută despre egalitatea de gen/șanse, mediul și locul de muncă.

”Observ, odată cu trecerea anilor, o profesionalizare a mediului de afaceri, o dezvoltare orientată pe creștere. În prezent, lucrez îndeaproape cu lideri din diverse sectoare în calitate de consultant pentru relația cu investitorii și cunosc zi de zi afaceri de succes din România. Suntem pe drumul cel bun, nava sigur se îndreaptă în direcția corectă, cu colaborări tot mai strânse și mai profesioniste. Așa că aș dori să pun punctul pe «i» din «egalitate»: ne dorim să fim egale bărbaților? Nu. Ne dorim să luăm locul bărbaților? Nu. Ne dorim să avem acces la oportunități și informații în măsură egală cu bărbații? Da. Ne dorim să fim considerate în măsură egală cu un candidat de gen masculin, cu aceeași pregătire profesională? Da. Vorbim, deci, despre multe nuanțe sensibile la acest subiect”, a expus Daniela o primă concluzie a exercițiului.

Dilema femeilor moderne

Nevoia de clarificare a acestor nuanțe este cu atât mai importantă cu cât, subliniază invitata mea, percepțiile eronate în legătură cu sexul unei persoane pot duce la un tratament diferit și se pot transforma rapid în discriminare și inegalitate de gen.

Pe de o parte, explică ea, avem familia și prietenii care ne întreabă pe noi, femeile, când vom aduce copii pe lume și dacă nu e cazul să ne grăbim, până nu e prea târziu. Avem și datele statistice care pun presiune pe noi și care ne arată că natalitatea este în cădere liberă la nivel național și că există multe probleme de fertilitate.

Pe de altă parte, continuă Daniela, este întrebarea intervievatorului (la locul de muncă) dacă planificăm să facem copii. El așteaptă de la noi un „NU!” hotărât, care să-i inspire încredere că nu vom dispărea prea curând pentru 2 ani în concediu de maternitate: ”Apoi, după ce rămânem însărcinate, încet, încet suntem excluse din proiecte, din echipe și din mersul firesc profesional pentru care am lucrat atât. După ce revenim din maternitate, e posibil să nu mai găsim loc liber acolo de unde am plecat și e nevoie să ne reinventăm, să facem poate chiar un pas în spate, pentru a compensa «pierderea timpului», care, de fapt, nu ar trebui să fie considerată nicio pierdere”.

Și, odată ratat startul, cu unul sau doi copii acasă și responsabilități care tot cresc, inclusiv financiare, de multe ori intrăm pe „o linie de plutire”, nu neapărat de evoluție profesională, pune din nou apăsat punctul pe ”i”, inițiatoarea programului ”Femeie Lider”.

Alternativa este, recunoaște ea, să muncim mai mult pentru a recupera, însă cu sacrificii: ”Până la urmă, noi alegem ce viață ne dorim. Dilema noastră, a femeilor moderne, în 2023, nu este «Ce să facem în plus?» ci «La ce să renunțăm?», pentru că, este evident pentru toată lumea, nu le putem face pe toate”.

Leadership pe tocuri

În ultimul deceniu, la nivel global, s-au parcurs pași importanți în zona egalității de gen. Totuși, ultima cercetare, respectiv Raportul Global Gap Gender 2022 al Forumului Economic Mondial (WEF) arată că, deși diferența de gen se reduce, ne-ar mai trebui 132 de ani pentru a ajunge la paritate.

Grație proiectului ”Femeie Lider”, Daniela Șerban este și un bun tovarăș de drum pentru multe femei în călătoria lor spre antreprenoriat ori nivelul ierarhic superior. Care este realitatea din companiile românești? De câți ani are nevoie România pentru a atinge paritatea de gen?

Deși îi este greu să accepte, Daniela admite că în România există studii, iar ea nu le poate ignora, conform cărora peste 80% dintre intervievați consideră că rolul femeii este, în primul rând, cel de acasă și că e o raritate să vezi femei la vârful companiilor sau în politică. Nu neagă, ba mai mult, știe din propria experiență, cât de greu le este femeilor să urce ”pe tocurile lor”, una câta una, treptele ierarhiei. Și nici odată ajunse acolo, în vârf, nu le este ușurată misiunea. Pentru că, inclusiv din funcțiile de top management, ”femeile sunt comparate tot cu bărbații”, adică: nu au voie să iasă foarte mult în evidență prin ținută sau atitudine, iar folosirea atuurilor feminine este considerată drept un semn de „slăbiciune”. ”Pe scurt, e o capcană!”, avertizează Daniela. Și, ca să vedem mai limpede realitatea, ne sugerează să ne uităm atent spre companiile de top.

”În cadrul celor mai mari companii din România, listate la Bursa de Valori București, prezența femeilor este de aproximativ 20%, conform celui mai recent studiu Deloitte România. Directivele UE susțin creșterea acestei ponderi spre 40%, adică dublu. Cum facem asta?”, întreabă ea, îndemnându-ne totuși ca, înainte de a arăta cu degetul spre ce nu fac alții, să vedem ce putem face fiecare dintre noi, pentru a atinge acest obiectiv.

Pentru ea, lucrurile sunt foarte clare în ceea ce privește susținerea femeilor care vor să se dezvolte profesional sau în antreprenoriat: cu o mână oferă ajutor prin ARIR, unde sunt prezente doamne din managementul companiilor listate, iar cu cealaltă prin VERTIK pentru Viitor, mai precis în cadrul proiectului „Women in Tech”, coordonat de Marion Hegarty, Ambasadoarea inițiativei în România.

Proiectele acestea aduc împreună parteneri de cel mai înalt nivel, precum Banca Europeană de Investiții, explică Daniela, și implică numeroase părți interesate pentru a creiona o propunere de politică publică. O propunere care, dacă ar fi adoptată de Guvern, ar stabili sisteme de măsurare a participării femeilor în antreprenoriat și în economie la nivel național, pentru ca ulterior să creeze cadrul de stimulare a acestora: ”Încă nu am identificat acel campion, acel lider din Guvern care să preia inițiativa, însă nu ne dăm bătuți până nu vom reuși. Sunt o adeptă a gândirii și planificării pe termen lung, dar mi-aș dori să nu așteptăm să avem nepoți și strănepoți pentru a atinge acest ideal, un ideal al normalității, până la urmă”.

Brățara care deschide ușile

Așa cum spuneam mai sus, Daniela este un bun tovarăș de drum. Cum vede ea, ca însoțitor de bord, provocatoarea călătorie a femeilor spre antreprenoriat ori zona de top management? Care ar trebui să fie ”articolele” de bază, nelipsite din bagajul lor de lider?, am întrebat-o.

”Dacă tot vine vorba de bagaj, este bine știut că noi, femeile, nu plecăm la drum nepregătite”, punctează Daniela. Fie că e vorba de a-ți duce copilul la școală, de a merge într-o călătorie, de a intra în politică sau de a lansa un nou business, ”ne place să construim, să planificăm și să ne pregătim”.

Însă, din punct de vedere profesional, este important să avem o pregătire riguroasă, acea „brățară de aur” care să ne deschidă ușile, recomandă. Mai mult, e nevoie să continuăm să evoluăm și după ce încheiem studiile clasice, să creștem, să ne adaptăm și să rămânem relevante în domeniul nostru de activitate.

Din punct de vedere emoțional, provocarea constă în a învăța să ne gestionăm emoțiile și să rămânem concentrate pe obiective, fără a ne pierde prea mult în detalii: ”Aici corelăm inteligența emoțională și simțul pragmatic pentru a ne păstra privirea înainte, spre țintă, cu forță și încredere”.

Din punct de vedere comportamental, este important, atrage atenția, să construim relații armonioase cu oamenii valoroși din jurul nostru, bazate pe încredere și sprijin reciproc. Mai ales că rețelele sociale, asociațiile, grupurile și cluburile de femei prind forță și au rolul de EMPOWERMENT feminin, fără de care nu putem crește: ”Transformările relevante vin ca o recoltă frumos crescută, ca o etapă de cules după mai multe etape de săpat, semănat și udat. E nevoie să tindem spre un echilibru atât în noi, cât și în afara noastră, atât în viața personală, cât și în cea profesională. Sunt convinsă că aceasta este cheia spre succes”.

Învață și transmite mai departe!

Cum a fost, însă, călătoria ei? Ce a motivat-o, cine și ce a susținut-o?

”Am crescut, ca mulți alții din generația mea, într-un model de educație cu limite, pe care le-am simțit pe alocuri restrictive, pe alocuri nesănătoase. Să nu ai voie să vorbești neîntrebată pare ireal pentru copiii din ziua de azi, la fel cum e să nu înveți să ai încredere în tine”, își amintește Daniela.

A avut însă norocul de a crește cu părinți medici și bunici profesori (de matematică și limbă română) și de a vedea în familia ei un mediu în care oamenii (se) ajută necondiționat unii pe alții și transmit unii altora cunoștințe prețioase. Aceste două cuvinte, „ajutor” și „cunoștințe” le simte și acum, adânc, în propriul ADN.

Așa a ajuns să înțeleagă, abia când a devenit adult, nevoia de implicare în viața politică, în sfera publică și de a împărtăși altora din experiența ei, de a susține educația financiară și antreprenorială: ”E o parte esențială din mine: aceea de a învăța și de a transmite mai departe. Astfel, viziunea mea, deși în strânsă legătură cu banii, nu este una limitată la cifre. Mai mult decât o realistă, mă consider o fire optimistă care lucrează pas cu pas (și cu bucurie) pentru a-și construi visul și a-și împlini misiunea”.

Astăzi, când privește în urmă este bucuroasă că noua generație de lideri femei are șansa de a porni pe o cale deja bătută, că tinerele sunt mai curajoase, mai determinate.

Însă, ridică stegulețul roșu, un aspect sensibil, dar care totuși trebuie abordat, este cel al femeilor care amână sau, deși își doresc, evită să devină mame: ”Indiferent de greutățile prin care trecem pe acest drum, cel al maternității, mi se pare o parte fundamentală din ceea ce suntem noi, femeile”.

În cursa noastră după succes, recunoaștere și bani – pune din nou, cu curaj și asumare, pune punctul pe ”i” Daniela – de multe ori amânăm acest moment ca pe o alarmă de pe telefon, pentru „mai târziu”. Însă, nu întotdeauna există un „mai târziu”, avertizează, vremurile se schimbă rapid și brusc ne putem trezi în situația în care nu mai avem sănătate sau energie pentru a procrea și a crește armonios o nouă viață:

”Haideți să dezbatem această temă în mod deschis și să vedem de unde apar blocajele, ce o sperie sau o împiedică pe o femeie să devină mamă și cum o putem sprijini în acest proces. De cele mai multe ori, sprijinul familiei, anturajului sau al partenerului poate face diferența. Este vorba de mersul firesc al naturii, de continuitatea speciei noastre și de nevoia fiecăruia de a dărui și de a se dărui. De a se oglindi și a oglindi. De a se conține și de a conține pe alții”.

Pentru că, spune ferm Daniela, rolul de mamă e singurul rol în care nu avem cum să fim egale cu bărbații. Este ”atuul nostru biologic”, un ”dar de la Dumnezeu” și ”cel mai important rol al nostru pe Pământ”.

Și o spune răspicat, asumat, ca lider, ca femeie, dar, mai ales, ca mamă.

”Sunt mamă de fetițe gemene și, deși am trecut prin momente complicate, printr-un divorț, prin postura de mamă singură, spun cu mâna pe suflet că ele sunt bucuria mea, sensul meu și motivația mea zi de zi. Prin ele văd cum se formează o nouă generație de femei lider”, încheie Daniela, cu convingerea că puterea exemplului rămâne unul dintre principalii factori motivatori atunci când viața îți așază în față un zid, o răscruce, o dilemă.

---

Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 282
Pentru abonare, click aici