De ce uneori e bine să renunți

M-am gândit că plăcerea de a mă vedea cu Ben mă va motiva să mă duc regulat la sala de gimnastică, iar în timpul acesta o să ajungem amândoi într-o formă fizică bună. Singurul inconvenient era că Ben, care era profesor, trebuia să ajungă devreme la serviciu, aşa că meciurile noastre de squash nu puteau începe mai târziu de ora 6 dimineaţa. Timp de peste un an, ne-am ţinut de ritualul nostru săptămânal – asta până când, în cele din urmă, mi-am dat seama că eram atât de epuizată din cauză că mă trezesc aşa devreme, încât tot restul zilei nu mai eram productivă.

Faptul că ştii ce vrei şi îţi stabileşti obiective clare e un lucru foarte puternic. E important să te uiţi regulat la priorităţile tale si să te asiguri că faci ceea ce contează pentru tine – fie că asta înseamnă să te vezi cu prietenii, să devii sănătos sau, dacă lucrezi în vânzări, să dai mai multe telefoane potenţialilor clienţi. Numai că este la fel de important să îţi şi re-evaluezi obiectivele, ca să te asiguri că mai sunt încă potrivite.

La sala de gimnastică la care mă duc eu – aceeaşi la care mergeam să joc squash cu Ben – este pus un banner imens cu un citat al faimosului biciclist Lance Armstrong: “Durerea este temporară. Abandonul este pentru totdeauna”. Însă ceea ce vreau eu să îţi sugerez este că există cel puţin trei motive foarte bune ca să-ţi abandonezi obiectivele.

CÂND OBIECTIVELE TALE AU EFECTE CONTRARE AŞTEPTĂRILOR

Exact aşa cum am prevăzut cu planul meu de a juca squash, mi-a făcut o mare plăcere să mă întâlnesc des cu Ben şi, în decursul unui an, am reuşit să slăbesc 10 livre (4,5 kg). Dar am făcut şi presupunerea eronată că, pe măsură ce va trece timpul, o să mă obişnuiesc să mă trezesc cu o graţie naturală la 5 şi un sfert dimineaţa!. Chiar dacă am avut de câştigat de pe urma programului meu săptămânal de squash, în cele din urmă mi-am dat seama că de fapt costul lui – istovirea mea şi productivitatea scăzută – era prea mare ca să mai continui.

CÂND UN OBIECTIV TE ÎMPIEDICĂ SĂ LE ÎNDEPLINEŞTI PE ALTELE

Cu ceva vreme în urmă – impulsionată de stresul în care trăiam – m-am hotărât să includ în viaţa mea şi câteva lucruri care să aducă acel “echilibru între viaţa de serviciu şi cea personală”. Cu agenda în mână, îmi petreceam serile de duminică stabilind, pentru fiecare săptămână, timp de petrecut cu prietenii (am pus patru ore), timp în care să lucrez la proiectele mele într-o cafenea (patru ore), timp de socializare şi stabilit noi contacte (trei ore) şi alte lucruri de genul acesta.

Am încercat să trăiesc după noul meu program câteva luni, timp în care mi-am monitorizat conştiincios timpul alocat, ca să mă asigur că “am bifat toate căsuţele” şi că duc o viaţă echilibrată. Numai că nivelul meu de stres nu părea să scadă niciodată şi mi-am dat seama că programul pe care mi l-am stabilit mă împiedica, de fapt, să mă bucur de viaţă. Mă simţeam constant restricţionată şi fără libertatea de a fi spontană. În ziua de azi am reguli mult mai relaxate şi, probabil, mai puţin echilibru între serviciu şi treburile personale, dar mă simt mai bine şi mă bucur mai mult de viaţă.

CÂND OBIECTIVELE TALE NU MAI SUNT POTRIVITE

Am primit recent o ofertă de job atrăgătoare: Ai vrea să devii directorul de comunicare al unui oficial foarte cunoscut? Acum 10 ani, aş fi vrut cu siguranţă; pe vremea aceea, stăteam cu orele ca să-mi finisez CV-ul până la perfecţiune şi îi băteam la cap pe toţi din reţeaua mea de contacte ca să mă recomande pentru un job foarte similar cu cel care mi-a fost oferit acum. Mi s-a părut aproape ca o trădare faţă de sinele meu de atunci, când aveam 20 de ani, să spun nu – dar, oricum, am făcut-o. Am lucrat în poziţii asemănătoare suficient de mult cât să îmi satisfac curiozitatea, iar acum, fiind consultant, am de onorat contracte şi angajamente. Ideea e că obiectivele care sunt acum potrivite pentru tine nu sunt neapărat aceleaşi cu cele pe care ţi le-ai stabilit când erai în facultate sau acum cinci ani, sau chiar cu cele de luna trecută.

“Câştigătorii nu abandonează cursa niciodată, iar cei care abandonează nu câştigă niciodată” – asta ne-au spus când eram în Liga Mică de Baseball. Numai că în afaceri, ca şi în viaţă, uneori abandonul e cel mai bun lucru pe care-l poţi face pentru tine.

__________________________________________________________________

(Dorie Clark este consultant în strategie şi a lucrat pentru clienţi precum Google, Universitatea Yale şi instituţia guvernamentală americanăNational Park Service. Ea este autoarea cărţii în curs de apariţie “Ce urmează?: Arta de a-ţi reinventa brandul personal”).