De unde vin oamenii care te ghidează spre succes

Aceasta este o frumoasă metaforă despre leadership. Leadershipul vremurilor noastre. În mod tradiţional, liderii sunt oameni care au o viziune care poate schimba lumea. Au charismă, pot articula viziunea şi pot inspira alţi oameni să îi urmeze pentru implementarea viziunii.

Încă avem nevoie de lideri vizionari care pot inspira la acţiune

Totodată, avem nevoie şi de lideri care să poată facilita schimbarea şi transformarea sistemului actual. Lideri care creează un mediu în care schimbarea are loc. Lideri care creează cadrul pentru acţiune şi în care rolul lor este “să ţină oamenii pe drum”, precum povesteşte Erickson. Aceşti oameni nu conduc prin ideile lor şi prin imaginile despre viitorul dorit, ci se asigura că în cadrul organizaţiei sau echipei lor, reţelele de comunicare sunt funcţionale, există canale de feedback, există libertatea experimentării şi a chestionării lucrurilor, fără teamă de eşec.

Experimentarea este la fel de importantă ca şi reuşita – eşecul face parte din experimentare. Liderii creează încredere: în procesul schimbării şi al învăţării, şi implicit, în ei, ca lideri. Schimbarea nu este un proces linear, care se întâmplă etapă după etapă, într- o succesiune logică, aşa cum vedem în teoria managementului schimbării. Sistemele vii, aşa cum sunt şi organizaţiile, au proprietatea de a se menţine în echilibru, deşi informaţiile care circulă prin sistem sau structura lor, sunt mereu în schimbare.

Dar, din când în când, un astfel de sistem, cunoaşte un punct de dezechilibru, de instabilitate, unde are loc, fie o ruptură, fie un salt – din care emerge în mod spontan o nouă organizare, o nouă formă. Această emergenţă spontană a ordinii organizaţiei într-un punct critic al instabilităţii – denumit simplu “emergenţă” – este una dintre emblemele vieţii şi este recunoscută ştiinţific ca fiind “dinamica dezvoltării, învăţării, evoluţiei”. Pe scurt, dezvoltarea, învăţarea, evoluţia au loc în salturi. Sau, din altă perspectivă, creativitatea – generarea de noi forme – este unul dintre elementele-cheie ale organizaţiilor (tuturor sistemelor vii).

Liderii care facilitează schimbarea sunt cei care pot crea spaţiu pentru emergenţa şi pentru canalizarea creativităţii şi potenţialului de învăţare comun.

Această nouă generaţie de lideri, de facilitatori ai schimbării, sunt cei care contribuie deja la reinventarea sistemului de conducere actual, contribuie deja la modul în care lucrăm împreună în colaborare şi parteneriat.

Mai rămâne o întrebare.

În ultimii ani am cunoscut şi antrenat mulţi lideri, din diverse orgaizatii şi în diverse funcţiuni. Am văzut că unii ating rezultate remarcabile şi alţii realizează foarte puţin, la nivel personal şi organizaţional.

Care este diferenţa?

Nu cred că diferenţa este dată de inteligenţă şi nici măcar de angajament. Cu siguranţă motivul nu este poziţia sau puterea în organizaţie. “Determinantul principal al rezultatului final al unei intervenţii este starea interioară a celui care intervine” – spunea simplu Bill O’Brien, CEO Hanover Insurance. Adică, ceea ce contează cel mai mult nu este ceea ce liderii fac sau cum o fac, ci conteza spaţiul interior (starea şi mentalitatea) din care acţionează – calitatea conştientizării pe care o aduc într-o situaţie.

Liderul vremurilor noastre, vizionarul sau facilitatorul, este liderul cu un nivel înalt al conştientizării şi al deschiderii.

Otto Scharmer demonstrează că o deschidere reală apare datorită trecerii a trei “praguri” sau trei deschideri pe care ave nevoie să le trecem: deschiderea minţii, deschiderea inimii, deschiderea voinţei. Prima implică să ne deschidem spre a vedea şi auzi ceea ce este în faţă noastră, dar nu am fost capabili să vedem până acum. Acesta este pragul “suspensiei” – suspendarea presupunerilor şi a prejudecăţilor pe care ni le-am însuşit şi care ne-au modelat percepţiile. Al doilea prag implică a vedea cu inima – deschiderea de a vedea legăturile noastre cu tot ceea ce este în jurul nostru, de a vedea durerea, problemele, suferinţă, în aceeaşi măsură cu bucuria, fericirea, încrederea. Aici trecem dincolo de poveştile noastre convenabile în care dăm vină pe ce nu merge sau pe oamenii din exterior şi vedem că suntem şi noi o parte a problemei. Al treilea prag se referă la a ne conecta “la viitorul care vine să capete viaţă prin noi şi la ceea ce trebuie să facem noi pentru asta”.

Știu că atunci când liderii aleg să facă un salt la nivelul următor de leadership, aleg să îşi deschidă mintea, uneori şi inima şi voinţă – aleg disponibilitatea de a fi vulnerabili, calitate pe care foarte puţini manageri şi-o cultivă în mod obişnuit.

Întreaga progresie a celor trei deschideri am văzut- o pe parcursul a câtorva luni în care am acompaniat un lider dintr-o industrie foarte greu încercată în ultima perioadă. Un lider mai degrabă vizionar, decât facilitator, care a adus schimbarea în organizaţie prin prezenţa sa şi prin conversaţie. În procesul de coaching, câteva luni am simţit că nu este nici un progres, ba chiar ne pierdem timpul împreună. Totul era în echilbru şi mergea bine în activitatea liderului respectiv. Însă a fost un punct de dezechilibru, care a schimbat întreagă dinamică a dezvoltării. A fost un punct de confruntare în care am simţit că fie se închide procesul, fie face saltul la un alt nivel. Clientul a ales să facă saltul. Şi am văzut puterea acelui om, care a început să se manifeste plenar. A început să vorbească despre emoţiile sale într-o organizaţie tehnică în care acest tip de conversaţie era tabu, a început să invite managerii la reflecţie şi la asumarea responsabilităţii pentru creşterea lor, a început să vorbească despre cum altfel ar putea arata şi comporta organizaţia lor dacă ar fi deschişi cu toţii la inovaţie şi creativitateA început să vadă că rolul lui este altul în organizaţie, nu este un rol în care trebuie să gândească în locul tuturor, ci mai degrabă să susţină şi să provoace gândirea fiecăruia dintre ei, să creeze cadrul potrivit că managerii şi specialiştii să aducă toate ideile şi experienţa lor. Într-un fel, acest lider s-a reinventat pe sine – de la “creierul organizaţiei” la un om împlinit, conectat cu viziunea sa despre lume şi viaţă, care îi inspiră pe cei din jurul sau să dea ce au mai bun din ei.

Nu pot să nu mă uit la acest lider şi la mulţi alţii că el, pe care îi cunosc şi ştiu că sunt deschişi, fără să mă emoţionez profund. Mesajul pe care vreau să îl comunic prin acest articol dar şi prin practică mea de zi cu zi, este cunoaşterea efectivă a ceea ce este posibil atunci când ne deschidem mintea, inima, voinţă.

Cum ni se transformă viaţa atunci când suntem deschişi? Ce devine posibil?

Am văzut mulţi oameni transformându-se în ceea ce erau cu adevărat şi înfruntând următoarea problemă dificilă cu uşurinţă şi bucurie. Iar pe parcursul călătoriei, aceşti oameni s-au apropiat mai mult de ei înşişi şi de viaţă. Acum lucrez la a contribui şi la apropierea lor unii de alţii prin crearea unei comunităţi de lideri inspiraţi.

Rodica Obancea este Executive & Team Coach, cu o competenţă profesională de coaching certificată la nivel internaţional de către International Coach Federation (PCC). Contribuitor la dezvoltarea sustenabilă a leadershipului în România prin coaching, Rodica facilitează pentru lideri posibilitatea de a vedea cu alţi ochi modul în care creează cultură organizaţională, astfel încât să fie mediul în care problemele sunt rezolvate în loc să fie create probleme noi.
Află mai multe despre Rodica Obancea aici (www.successcoaching.ro )