EXCLUSIV. Cuplul care și-a făcut un business din limba română

După un an plin de extemporale și workshopuri prin care și-au făcut clienții să resimtă emoția din școala primară, cei doi au vorbit despre afacerea lor, într-un interviu acordat în exclusivitate Revistei Cariere.

Cine este Anonimov și cum a luat naștere

Anonimov este un personaj fictiv care are pricepere şi pasiune într-ale limbii române. Totul a pornit de la calitatea lui Radu de ”grammar nazi”, după cum îl numeau și prietenii. Mai exact, de la dorința sa, uneori cicălitoare, de a corecta pe oricine scăpa un ”decât” fără negație sau considera că Transilvania este ”ai” ungurilor:

“Fac corectură pentru că îmi place să fac corectură. Desigur, nu mă uit doar după virgule şi căciuliţe uitate aiurea, ci şi la sensul şi curgerea cuvintelor. La limită, pot spune că fac astfel de redactare de când am învăţat să scriu şi să citesc fraze formate din cuvinte, nu doar cuvinte formate din litere. Nu ai cum să te plictiseşti făcând aşa ceva, pentru că fiecare text, dacă are personalitate, are o personalitate unică şi, apoi, limba însăşi este în continuă schimbare”

”Încercăm să-i facem pe oameni să înțeleagă că Anonimov nu este mai deștept pentru că a găsit o greșeală, ci a găsit o greșeală pentru că asta este treaba lui. Şi o face din umbră, de unde şi numele nostru: Anonimov – pentru că munca pe care o facem noi este, de cele mai multe ori, anonimă”, povestește corectorul-șef de la Anonimov.

Și totuși, la ce ne folosește un corector care să ne apostrofeze tot timpul? Stând de vorbă cu Mirela și Radu, am aflat că bărbosul corector știe să facă mult mai mult decât vă imaginați:

”Anonimov oferă servicii de corectură și traducere cu corectură. Noutatea pe care o aducem este corectura imediată, adică rezolvarea unei comenzi într-un timp foarte scurt (aproximativ 5 minute/2000 caractere cu spații), precum şi traducerea cu corectură (din engleză, germană, franceză, italiană, spaniolă, portugheză, japoneză, esperanto, maghiară, olandeză, ucraineană, greaca şi latina clasice, ebraica şi aramaica vechi, hieroglifica egipteană şi cuneiforma akkadiană) – pe scurt, un text care ajunge la noi pleacă bun de pus în pagină şi trimis la tipar”

Extemporalul e greu la orice vârstă

Și pentru că în joacă învățăm și lucrăm cel mai frumos, Anonimov s-a infiltrat pe oriunde a avut ocazia și i-a învățat pe bucureșteni o limbă română cum… nu se vorbește în București. Mai exact, cea corectă. Și care este cea mai bună metodă să-ți atragi clienții dacă nu aceea a nostalgiei din copilărie? Astfel că, simpaticul bărbos a testat și corectat gramatica fiecărui om care a avut curajul să se așeze în prima bancă a școlii Anonimov.

”Peste 1.500 de bucureșteni au dat extemporale cu noi. Copiii care învață știu gramatică destul de bine, sunt la curent cu schimbările. Adulții, în schimb, consideră că e corect doar cum au învățat ei la școală. Notele pe care le-am dat s-au învârtit în jurul valorilor de 7-8, au existat mai puțin de zece note de 10 și câteva sub 5. Au fost două fete de clasa a unsprezecea care au luat 10 la extemporal, apoi s-au dus cu el la școală și au primit 10 și în catalog pentru că nu au făcut liceul de rușine”, povestesc tinerii Anonimov.

Și totuși, cui se adresează Anonimov?

”Ne adresăm oricui publică un text: agenții de PR, departamente de PR sau comunicare internă, bloggeri, site-uri de informare, edituri etc. Desigur, dintre aceștia, clienții Anonimov sunt cei pentru care este important și cum, nu doar ce”, spune Mirela Vasile, PR-ul din spatele lui Anonimov.

Dar pentru că au fost și ei cândva în locul proaspeților absolvenți care caută cu disperare un loc de muncă, împărțind CV-uri dezordonate în stânga și-n dreapta, Radu și Mirela derulează și activități pro bono sub sigla Anonimov.

”Oferim și servicii gratuite: corectarea CV-urilor și a scrisorilor de intenție, pentru că știm că un CV bine făcut poate face diferența și pentru că îi încurajăm pe cei care își doresc o autoprezentare îngrijită din punct de vedere gramatical”

Sunt foarte atenți la virgule, greșeli de scriere și la dezacordurile gramaticale. Cu toate astea, nu aceste mici greșeli sunt și cele mai grave în opinia lor:

”Dacă ar fi să menționăm cea mai gravă greșeală din perspectiva noastră, am vorbi despre o greșeală care ţine de proprietatea cuvintelor, sau mai bine spus lipsa ei, și pe care o putem găsi în orice parte a țării. Credem că există o strânsă legătură între această lipsă a proprietății cuvintelor și ușurința cu care cuvinte împrumutate au întrat greșit în uz. Dacă am stăpâni sensul cuvintelor, „content” ar însemna în română doar „mulțumit, satisfăcut”, nu și „conținut”, „asignat” ar fi folosit corect doar ca nume dat în trecut bancnotei din timpul Revoluţiei Franceze, iar „impactare” ar rămâne doar în domeniul medical”