Între poluare și oscilație atlantică multidecenală: Uraganele, marea dezbatere a comunității științifice

Jose, care avansează în siajul Irmei, dar puțin mai la nord, este un uragan de categoria 4, potrivit datelor transmise de Centrul Național American pentru Uragane (NHC).
Puterea uraganelor este măsurată cu ajutorul scării Saffir-Simpson, care pornește de la categoria 1 — cea mai slabă, și ajunge până la categoria 5, dedicată uraganelor deosebit de distrugătoare.
Formarea rară, unul după altul, în Oceanul Atlantic, a patru uragane de mare intensitate, care provoacă decese și pagube importante, intensifică dezbaterile științifice despre forța și frecvența de apariție a acestor fenomene meteorologice extreme, potrivit AFP.

"În prezent avem trei uragane în Atlantic cu vânt de peste 144 de kilometri pe oră, fapt care se întâmplă doar pentru a patra oară de la debutul măsurătorilor meteorologice", a declarat vineri Phil Klotzbach, un cercetător de la departamentul de științe atmosferice din cadrul Universității Statului Colorado.
Katia, care a avut mult timp statutul unui uragan, a fost în cele din urmă retrogradată în categoria furtunilor tropicale, după ce a ajuns deasupra Mexicului. În urmă cu 15 zile, partea sud-estică a statului Texas a fost pur și simplu acoperită sub trombele de apă aduse de uraganul Harvey. Atunci când Irma a lovit Florida, duminică dimineață, a fost pentru prima dată în istorie când două uragane de categoria 4 se năpustesc asupra Statelor Unite în timpul aceluiași sezon al uraganelor, care începe la 1 iunie și se încheie pe 30 noiembrie. Din punct de vedere statistic, septembrie este cea mai activă lună din sezonul uraganelor.

Ciclu activ

Pentru Gabriel Vecchi, profesor de geofizică la Universitatea Princeton din New Jersey, această intensă activitate ciclonică se explică probabil prin faptul că "ne aflăm începând din 1995 într-un ciclu activ în Atlantic", chiar dacă nu toți anii care au trecut de atunci au cunoscut o activitate intensă. Astfel, perioada dintre anii 2013 și 2016 a fost foarte calmă, fapt ce se explică parțial prin prezența lui El Nino, curentul ecuatorial din Pacific. Acest curent periodic, cald, produce un fenomen de "forfecare" a vânturilor, care dezamorsează astfel procesul de formare a uraganelor.
Deceniile 1960, 1970 și 1980 au fost marcate de o activitate relativ scăzută a uraganelor în timpul sezonului, înainte de apariția unei schimbări a climatului, începând cu mijlocul anilor 1990, a explicat profesorul Vecchi.

Dar, a adăugat el, există o anumită dezbatere în rândul oamenilor de știință în legătură cu originile acelei modificări, ce a fost adeseori atribuită unei reduceri a poluării atmosferice deasupra Oceanului Atlantic.
După Al Doilea Război Mondial, omenirea a cunoscut o importantă dezvoltare industrială în Statele Unite și în Europa, ce a provocat o puternică poluare cu tot mai mulți aerosoli de sulf, ce blocau razele solare.
Acest proces a răcit oceanul și a generat condiții mai puțin propice pentru formarea de uragane, care sunt alimentate de căldură și de umiditate. Odată cu punerea în practică a unor măsuri de control ce vizează poluarea, precum "Clean Air Act", o lege adoptată în Statele Unite, poluarea a scăzut începând din anii 1970, fapt ce a permis Soarelui să încălzească mai mult apele Oceanului Atlantic.
Încălzirea climatică rezultată din creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră asociate activităților umane, produsă în ultimele decenii, a contribuit la rândul ei la propagarea fenomenului, a subliniat profesorul Vecchi.

El a reamintit că alți cercetători consideră că există o anumită alternanță naturală a ciclurilor active și calme aferente sezoanelor uraganelor, în funcție de variația temperaturilor din Oceanul Atlantic, ce rezultă dintr-un curent denumit "oscilație atlantică multidecenală", care se întinde pe parcursul mai multor zeci de ani.
"În prezent, marea dezbatere din comunitatea științifică se referă la faptul de a ști dacă această încălzire este datorată acelui curent marin sau reducerii poluării atmosferice", a rezumat profesorul Vecchi, potrivit Agerpres. Cred că există indicii care sugerează că ambii factori au contribuit la procesul de răcire, întrucât ei nu pot fi separați", a adăugat el.