Între tastatură și provocare la normalitate: Angajatul român la masa de prânz
FAO estimează că o treime din producţia de alimente este “pierdută sau risipită”, din cauza neglijenţei sau a lipsei mijloacelor de depozitare şiintrebari comercializare adecvate, adică 1,3 miliarde de tone pe an.
Aceste date, plus o sumă de evenimente din întreaga lume, s-au evidențiat cu ocazia Zilei Mondiale a Alimentației. FAO a declarat, în 1979, 16 octombrie ca zi mondială de luptă împotriva foametei și sărăciei. Astfel, de aceea la această dată se organizează pe mapamond evenimente de solidaritate împotriva foametei, precum și pentru a atenția asupra unei alimentații sănătoase.
Cu prilejul acestei zile, peste tot în lume la nivelul factorilor de decizie, au fost oprganizate conferinţe, seminarii şi mese rotunde, pentru a intensifica eforturile de protejare a mediului înconjurător, îmbunătăţirea educaţiei, precum şi iniţierea de politici guvernamentale adecvate, care să contribuie în mod eficient la asigurarea securităţii produselor alimentare.
Populaţia României are o alimentaţie preponderent nesănătoasă, conform evaluării stării de nutriţie şi a alimentaţiei populaţiei, realizată în anul 2011 de Institutul Naţional de Sănătate Publică din cadrul Ministerului Sănătăţii. De asemenea, alegerile alimentare din viața zilnică a familiei de azi, nu sunt din cele mai fericite. Nici cele ale angajaților care, se pare, abia de curând au înțeles că pauza de prânz este atât o metodă prin care cei activi pe piața muncii au grijă de sănătatea și energia lor, cât și un liant social, ambele aspecte contribuind la o mai bună calitate a vieții pentru angajații din România.
Un gest simplu
Știți cu toții fotografia celebră realizată de Charles Ebberts în 1932, la etajul 69 al clădirii RCA din New York, şi intitulată "Prânz în vârful unui zgârie-nori" în care 11 muncitori iau prânzul pe o grindă la mare înălţime. Prânzul poate fi luat oriunde, dar se pare că, în ceea ce privește angajatul roman, prânzul a devenit un fel de “sport extrem”. Deși nu ar trebui să existe atâtea probleme pentru…un gest atât de simplu precum a lua prânzul, iată că există.
Evenimentul organizat de către Edenred Romania – companie emitentă de tichete și carduri de masă, de Ziua Mondială a Alimentației, în cadrul campaniei “Hai la 1 la Masă!”, ajunsă la a treia ediție a reunit manageri de top, reprezentanți ai autorităților publice și specialiști în sănătate, pentru a declanșa o schimbare în bine în obiceiurile alimentare ale angajaților români. Participanții au adus in discuție metodele testate în companiile și echipele lor, prin care creează angajaților posibilitatea de a adopta un stil de viață sănătos, începând cu acest gest simplu transformat în obicei zilnic: pauza de prânz. Desigur, angajații din România nu se pot compara, spre exemplu, cu angajații sediului central al Apple (Cupertino, California) care au cafeneaua lor – Caffe Macs, gratuită, cu prânzul având ca ofertă mâncare cu specific mexican, italian, japonez, spaniol, francez, dar și fast-food, aceasta după ce la dejun se propun, de obicei, clătite cu ciocolată, desert, sucuri fresh și mai multe feluri de înghețată. Dar există eforturi în sensul educării angajaților și locurilor lor de muncă în sensul unei alimentații “de prânz” care să facă pe toată lumea fericită!
Deocamdată, nutriția incorectă, generată de obiceiuri alimentare nesănătoase, este una din principalele cauze de îmbolnăvire. Când mâncăm în grabă, fără să ne oprim din ceea ce facem, efectele imediate sunt deja supărătoare, dar efectele pe termen lung sunt cu adevărat grave. 56% dintre angajatii romani aloca mai putin de 30 de minute mesei de pranz (studiu Edenred / GfK 2015).
Mai puțin de 30 de minute
Efectele pe termen scurt:? Atenție si concentrare scăzute în a doua jumătate a zilei, iritabilitate, energie diminuată. Pe termen lung: risc crescut de boli cardio-vasculare, boli de nutriție (cum ar fi obezitatea sau diabetul). Când lipsa pauzei de prânz devine un obicei, există și efecte mai subtile, dar la fel de grave, care se pot regăsi în izolare socială sau depresie. Mulți dintre angajații români – 56% alocă mai puțin de 30 de minute mesei de prânz (studiu Edenred/GfK 2015). Iar 50% dintre angajați vin cu pachet de acasă, în timp ce 60% își cumpără de mâncare dintr-un magazin de proximitate. Date nu prea “fericite”.
În România, pauza de prânz înseamnă prea rar relaxare. Mulţi apelează la fast-food-uri pentru masa de prânz sau îşi comandă ceva de mâncare şi puţini sunt cei care îşi permit să aloce mai mult de jumătate de oră acestei mese.
“Pauza de prânz nu e doar o necesitate fizică, ci și un ritual social care îi aduce pe oameni împreună. Este un gest simplu, care trebuie integrat în normal, în cotidian, în cutumele sociale, în cultura corporațiilor și instituțiilor. Pauza de prânz trebuie încurajată în special pentru populația salariată, acei aproximativ 5 milioane de români care sunt angrenați pe piața muncii”, a declarat Dana Sintejudean, CEO al Edenred Romania.
“Să ne gândim un pic și cum definim termenul de masă! Dă senzația de așezat, ba chiar să bei ceva la prânz. Cum fac francezii. E tradiție. O masă împlinită, tihnită. Nu e nimic spectaculos, e normal. Noi românii suntem tentați să mâncăm merdenele și covrigi la prânz. Trebuie să avem niște obiceiuri care să ne facă plăcere. Putem să alergăm, putem să mâncăm, dar să o facem cu ritmicitate”, a subliniat Dr. Alin Popescu în cadrul evenimentului.
Adevărul este că, în general, oamenii nu prea înțeleg care sunt beneficiile unei pauze pentru masa de la jumătatea zilei, ori nu se pot bucura de ea, așa-numitul “prânz pe tastatură” fiind preferatul multora dintre angajați. Există însă soluţii şi pentru cei mai ocupaţi angajaţi, totul fiind o provocare la normalitate. Reintegrarea prânzului în obiceiul angajatului roman fiind “obligație de serviciu”!
CITEȘTE ȘI: Situația climatului de consum în Europa. În România, așteptările privind economia și veniturile au variat
CITEȘTE ȘI: Verdict dat de directorii executivi din marile companii: care este cea mai importantă abilitate a unui lider
CITEȘTE ȘI: Ce învață top managerii într-o călătorie inițiatică?