Leadership-ul nu se invata la curs

Ce-i face pe oameni sa ne urmeze?

E o intrebare la care raspunsurile nu ne plac intotdeauna. Ma refer aici la o serie de constrangeri externe care ii fac pe oameni sa-si urmeze sefii: ierarhia, proiectul, postul si, in ultima instanta, banii.

Chiar daca "frica pazeste bostanaria", nimanui nu-i place sa lucreze sub constrangeri, indiferent de ce parte a lor se afla. Asadar, cum se face ca acestea sunt totusi atat de determinante in vietile noastre?

Ce au mai special cei pe care ii vedem evoluand in diverse situatii si despre care gandim ca au leadership-ul in sange? Daca ar fi sa ma orientez dupa cele patru tipuri de temperamente pe care le distingea Galenius – flegmatic, coleric, sangvin si melancolic – si daca fac o corelatie intre ele si leadership, imi dau seama ca acum nu pot identifica nici un leader flegmatic sau melancolic. Napoleon sau Alexandru Macedon melancolici? Sau doi campioni ai leadership-ului corporatist, Jack Welch si Aiko Morita, flegmatici? O alaturare destul de dificila.

Daca admiti ca lumea se regaseste mai mult sau mai putin intr-una dintre aceste categorii, ajungi la concluzia ca, in functie de personalitatea pe care o ai – fara a lua termenii in acceptiunea lor academica -, ai sau nu o premisa pentru a fi lider. Nu spun deci ca vii pe lume cu aceasta abilitate, insa depinde de trasaturile temperamentale daca ea "iti sta in fire" sau nu.

Cunoastem cu totii persoane care spun ca n-ar putea niciodata sa conduca oameni. Sau ca nu le-ar placea. Ganditi-va acum: daca aceste persoane ar avea convingerea ca e un lucru care se poate invata, atunci nici nu si-ar mai pune problema ca ar putea fi nepotriviti. Pe de alta parte, exista o serie de oameni care nici nu se gandesc daca stiu sau nu sa conduca, dar au o viziune clara asupra locului unde vor sa ajunga si se indreapta cu multa determinare catre el.

Se pot lua lectii de sarm?

Sa ne gandim putin si la "charisma": oare legatura cu "harul" este doar de ordin lingvistic? La origine, charisma inseamna "dar divin". Iti este dat, deci. Nu e vorba nici de "savoir-faire", nici de "savoir-etre", e ceva ce le transcende pe amandoua.

Sa vedem cateva trasaturi care definesc un lider: "Liderii sunt inventatori, persoane care isi asuma riscuri si sunt antreprenori", scrie undeva Thomas E. Cronin. "Sunt persoane care stiu sa te ajute sa identifici optiuni si oportunitati sau sa clarifici probleme si alegeri, care stiu sa-ti ridice moralul si sa formeze coalitii, care stiu sa ii inspire pe ceilalti si sa ofere o viziune asupra posibilitatilor". Increderea lor in sine, optimismul si idealismul lor sunt molipsitoare si le permit sa ii atraga si sa ii mobilizeze si pe altii sa faca lucruri pe care n-au visat niciodata ca le pot face. Leadership-ul este, de fapt, abilitatea de a le inspira celor din jur incredere in ei insisi.

Poti sa dobandesti, intr-adevar, tehnici de rezolvare a problemelor. Cu putina ambitie, reusesti sa inveti sa-ti asumi riscuri si sa fii plin de initiativa. Oare poti, insa, invata sa fii inventator si sa ai o viziune despre viitor? Sau sa fii optimist si idealist?

Un profesor iti poate deschide ochii asupra elementelor mai putin palpabile in interactiunea dintre oameni, te poate invata sa descifrezi si sa stapanesti limbajul corpului, iar cu ajutorul unui trainer bun poti sa-ti ascuti inteligenta emotionala. Poti sa inveti sa fii structurat si elocvent. Dar poti sa te antrenezi sa ai energie? Poti lua lectii de sarm sau de talent? Sunt trasaturi pe care fie le ai, fie nu le ai.

Pentru a fi dezvoltat, potentialul de leadership trebuie sa existe

E adevarat: chiar daca ai aceste caracteristici, nu inseamna automat ca esti lider. Ai nevoie de experiente, provocari si expunere la situatii variate pentru a-ti dezvolta trasaturile cu care te-ai nascut. Cine sustine ca leadership-ul se invata in sala de curs este cel putin nesincer; sefi de trib, regi sau razboinici conduceau lumea cu mult timp inainte sa apara cursurile de leadership.

Intr-adevar, multa lume se poate educa sa devina lider. Intrebarea este: cat efort depui ca sa ajungi la eficacitatea cuiva care are leadership-ul in sange si cu cat efort mentii ceea ce ai invatat? La cursuri iti insusesti o serie de abilitati pentru a-ti schimba felul de a interactiona cu ceilalti, astfel incat ceea ce faci sau spui sa aiba mai mult impact. Dar deseori cand esti stresat sau obosit iese la iveala felul tau natural de a fi, tot asa cum dupa un pahar de vin se face din nou auzit accentul intr-o limba straina sau dialectul zonei in care te-ai nascut.

Ceea ce fac aceste cursuri este sa-ti puna la dispozitie o serie de instrumente care vin sa completeze trasaturile cu care te-ai nascut si caracterul pe care ti l-ai format in timp. De acord, potentialul de leadership poate fi dezvoltat, dar mai intai el trebuie sa existe.