Limbajul non-verbal in hartuirea sexuala
Hartuirea sexuala este o actiune dificil de demonstrat, tocmai pentru ca se afla la limita dintre realitate si inchipuire si pentru ca este, de obicei, folosita de catre cei aflati in pozitie de dominare. In plus, faptul ca este uneori greu de sesizat, se intampla si din cauza unui mare procent de comunicare non-verbala implicata in procesul hartuirii. Pentru ca din momentul demararii hartuirii se pune intrebarea: cat din declansarea procesului se datoreaza agresorului si cat victimei agresiunii? Prin comportamentul sau non-verbal, adica gesturi, imbracaminte, privire, ton al vocii, cat contribuie victima la declansarea hartuirii? Pe de alta parte, in ce masura agresorul este chiar un agresor, cat de incriminatoriu este un gest poate inofensiv?
Pana la urma, problema hartuirii sexuale pare sa devina o problema de perceptie si de receptare a unor semnale, mai mult sau mai putin subtile. Pentru ca limbajul non-verbal, care inseamna mimica, gestica, intonatie si intensitate a vocii, pozitie a corpului, distanta zonala, aspect exterior, este foarte important in hartuirea sexuala. De exemplu, la locul de munca, modul cuiva de a se imbraca poate atrage privirea sau interesul celorlalti. Un decolteu mai indraznet, o fusta la moda sau un amanunt investit, in general, cu semnificatie sexuala (de exemplu, o culoare a rujului foarte aprinsa) poate provoca hartuirea sexuala.
Pe de alta parte, toate acestea trebuie judecate intr-un anumit context, in sensul ca, in moda zilelor noastre, a-ti expune talia sau piciorul si-a pierdut din semnificatie, pentru ca nu mai este neaparat un demers sexual, ci doar o conformare la o tendinta vestimentara. Moda a transformat in banal ceea ce mai deunazi era neobisnuit sau incitant. Mai mult, tinuta business, adoptata la scara larga in firmele romanesti, limiteaza, cel putin teoretic, posibile intentii de hartuire. Ceea ce se poate remarca aici este ideea ca, daca cineva doreste sa primeasca avansuri sau sa initieze un limbaj erotic sau, din contra, sa stopeze aceste actiuni, o poate face prin vestimentatie. Insa nu este o regula generala, ci depinde de context, unele fiind mai permisive in ceea ce priveste eticheta vestimentara.
Un alt aspect important este distanta zonala a unei persoane, adica distanta dintre doua persoane care stau una langa alta. Aceasta distanta este variabila, in functie de zona despre care discutam: zona publica, zona sociala, zona personala si zona intima. In discutia de fata este importanta zona intima. Studiile au aratat ca pentru zona corporala intima distanta este intre 15 si 46 de cm (iata o variatie destul de mare de la persoana la persoana). Intrarea unor persoane straine in aceasta zona este sesizata ca deranjanta. In zona intima se poate patrunde numai cu acordul persoanei; intrarea neasteptata sau cu forta in aceasta zona a unei persoane de sex opus poate fi perceputa ca agresivitate sau ca hartuire sexuala. Pe de alta parte, ne-am putea intreba in ce masura aceasta interdictie legata de zona intima sau de cea personala se mai respecta intr-un autobuz foarte aglomerat sau intr-un birou ticsit de lume.
Se spune ca o prima masura pe care trebuie sa o ia cineva in momentul in care se simte hartuit(a) este sa semnaleze acest lucru, sa-l faca public. Aceasta cand situatia este suficient de clara. Altfel, este dificil sa aduci acuzatii pentru ca poate interveni un sentiment de nesiguranta, jena, teama de situatii penibile si de acuzatii false, mai ales intr-un context care faciliteaza o anume apropiere fizica. Probabil ca o solutie ar fi urmarirea si a altor "semne" de posibila hartuire, cum ar fi o anumita privire, un anumit gest de atingere, folosirea unor cuvinte cu incarcatura erotica, umezirea repetata a buzelor. Aceasta este comunicare non-verbala subtila, pe baza careia se poate incrimina cu greu. Desigur, exista situatii in care agresorul nu uzeaza de nici un fel de subtilitati; acestea trebuie semnalate si stopate.
Ar mai fi de adaugat faptul ca exista persoane foarte retinute in ceea ce priveste gesturile de apropiere si persoane deschise, tandre, care practica astfel de gesturi atat cu cunoscuti, cat si cu necunoscuti (imbratisari, atingeri pe brat etc.). Un bun autocontrol si o adecvare la situatie ar fi in masura sa elimine orice fel de neplaceri. In concluzie, hartuirea sexuala este un proces in care comportamentul non-verbal poate fi principala modalitate de manifestare si, din aceasta cauza, poate fi foarte subtila si greu de demonstrat. Pe de alta parte, tot prin comportament non-verbal, hartuirea poate fi stopata sau alimentata. In general, hartuirea sexuala la locul de munca poate fi o modalitate de exercitare a puterii; acceptarea acesteia poate fi un mod de a obtine avantaje sau poate fi expresia unei temeri provenite din nesiguranta sau din educatie. Oricare ar fi explicatiile, in hartuirea sexuala este esentiala descifrarea limbajul trupului si intelegerea corecta a semnalelor non-verbale.