Luptatorul din publicitate
Totul a pornit de la filmele cu Jackie Chan. Cu toate acestea, marturiseste ca nu are un idol, ci doar bucatele din fiecare: “Ueshiba Morihei, fondatorul Aikido-ului modern, Bruce Lee, care nu imi e nici el indiferent. Dar nu mi-am pus niciodata problema in felul acesta, sa am un model de artist. Ceea ce-mi place sa cred este ca nu exista arta martiala proasta sau buna, ci doar practicanti prosti sau buni”. Iar el incearca sa practice acest sport cat mai bine. De altfel, la antrenamentele pe care le face la sala de la “Lia Manoliu”, Matasel este unul dintre cei care loveste sacul de box cu putere si miscari sigure.
A ales sportul acesta pentru ca acasa, in localitatea Moinesti, din judetul Bacau, nu a avut alte optiuni. Exista o singura sala de arte martiale in care se practica Qwan Ki Do. in acest fel, a inceput in clasa a saptea si, cu timpul, a ajuns sa-i placa. L-a practicat pana in clasa a 12-a, cu mici intreruperi din cauza accidentelor. Razvan Matasel spune ca Qwan Ki Do nu este un stil de arte martiale foarte dur. Este o forma de arte martiale chino-vietnameza; e ceea ce faceau vietnamezii cu americanii in razboiul din Vietnam. Tine mai mult de partea traditionala, cu miscari ample, elegante, si implica mai putin contact fizic. “Nu avea absolut deloc o componenta violenta. Ne luptam mai mult in sistem semi-full-contact, ca la scrima: te-am atins, ti-am luat punctul”.
Cu toate acestea, publicitarul tine sa sublinieze faptul ca nu este un bataus: “Nu am fost atras de partea violenta a artelor martiale. Nu am incercat sa-mi infranez niste porniri native sau sa mi le dezvolt. Am fost atras de tot ceea ce inseamna filozofie orientala. Sunt fascinat de cultura lor, de codul Bushido al japonezilor”. Nu la fel de fascinata a fost mama lui atunci cand s-a inscris pentru prima oara la o competitie. Din contra, a plans: “Trebuia sa fac o asigurare de viata si mama trebuia sa o semneze ca, in caz de deces, ea sa primeasca banii. ai a bufnit-o plansul”.
Leac pentru astm
A reusit sa-si linisteasca parintii, in momentul in care au inceput sa se arate efectele benefice ale practicarii acestui sport. Astfel, dintr-un copil bolnav de astm bronsic cronic, scutit la educatie fizica, a devenit “cel mai tare la sport” din liceu. “Qwan-Ki-Do m-a ajutat foarte mult sa-mi coordonez respiratia in criza de astm”, spune el. Nici dupa ce a venit in Bucuresti, la fa-cultate, nu a renuntat la sport. “in primul an de facultate, am stat langa o sala de sport unde se facea Karate sportiv. Am facut doi ani. Este vorba de full-contact, acolo chiar te lovesti, fa-ra manusi in mana, e des-tul de dur. Pana intr-o zi, cand l-am va-zut pe Shifu Petre Grin-deanu la televizor, la o emisiune despre Arta apararii, si m-am dus la el la sala”. Asa a ajuns sa practice, de trei ani, Wushu la sala de la “Lia Manoliu” – mai exact San Shou, tehnica ce provine din China, introdusa prin anii '80 in Romania. Spre deosebire de alte arte martiale, Wushu se bazeaza pe devierea adversarului si reprezinta partea eleganta a artelor martiale, astfel incat si un om mai slab sa se poata lupta cu unul mai puternic.
Cam care sunt colegii de sport ai lui Razvan Matasel? in orice caz, nu golanii. “Un golan de pe strada nu reuseste sa tina pasul cu antrenamentele. Majoritatea celor care ajung sus, in sportul acesta, sunt baieti foarte destepti, nu neaparat cu scoala, dar cu caracter si cu o anumita tinuta morala. Este foarte greu sa-ti pierzi noptile pe strazi si sa faci acest sport”.
Antrenamentul dureaza aproape doua ore si abunda in transpiratie. Cand este frumos afara, se alearga pe stadion. in sala, se face incalzirea, condusa de unul dintre co-legi, apoi se trece la box in oglinda, combinatii la comanda, lovituri la sac si pao (pernele in care se loveste cu mainile si cu picioarele). Echipamentul de sala este compus din doua perechi de manusi mici pentru sac, o pereche mai mare pentru lupta, cochilie pentru zona inghinala si tibiere. in competitii, la amatori, se mai folosesc pieptarele si castile.
Dupa cum spune Razvan Matasel, Wushu nu este un sport costisitor. La sala se plateste un abonament modic. “Dar daca vrei sa-l faci la nivel de performanta, poate sa fie mai scump. Iar in Romania nu avem multi luptatori buni, pentru ca nu avem recuperare fizica si psihica dupa competitii, lucru care este mai costisitor.”
La competitii nu participa. Nu de frica, ci din lipsa timpului. “Antrenorul trage de mine sa intru in competitie la 85 de kilograme. Asta ar insemna sa fac cam cinci antrenamente pe saptamana, sa mananc ca lumea, sa nu pierd nopti pe la birou, sa alerg dimineata. Eu incerc sa ma duc minim de doua ori pe saptamana, dar ma duc si daca am geanta in masina si sunt intr-o pauza la birou. in advertising, nu mai esti seful propriei tale vieti, ci te adaptezi la ritmul muncii”.
A participat insa la competitii de juniori, cand era la Moinesti. Acum face sparing cu adversari destul de bunicei, cum ar fi baieti care au ajuns campioni sau bodyguarzi de cazinouri. Exista niste reguli de lupta pe care trebuie sa le respecte: nu au voie sa dea cu coatele, cu genunchii (cel putin in forma moderna), sa loveasca sub centura si trebuie sa-si proiecteze adversarul intr-un anumit interval de timp dupa ce a pus mana pe el. in faza traditionala, lupta se da intr-un ring foarte inalt, fara corzi, ceea ce face ca proiectarea sa fie si mai spectaculoasa.
“Toti cei care fac arte mar-tiale vor sa faca arte martiale complete, si cu pumni, si cu picioare, si cu proiectii, sa fie cat mai frumoase”. Razvan Matasel a inceput sa faca genul acest sport ca sa vada daca face fata intr-o situatie de conflict. A si avut astfel de ocazii. ai asta pentru ca nu este omul care sa lase capul in jos, nici macar in domeniul muncii. “Sunt un tip foarte mandru. Sunt un luptator si mereu mi-am dorit, si cred ca am si reusit, sa fiu cel mai bun in tot ceea ce fac. Cred ca atitudinea aceasta e specifica firmei la care lucrez”.
De altfel, nici nu crede in vorba care spune ca destept este cel care evita conflictul. “Am ajuns la concluzia ca multi evita conflictul de frica, iar cel care spune ca a evitat confruntarea pentru ca se simtea superior, cred ca minte”. Altercatii a mai avut, dar nu s-a folosit de cunostintele sale de arte martiale ca sa caute scandal. “Mi-am pastrat totusi o decenta. Dar, cand faci sportul acesta, intri in acelasi mediu cu toti bodyguarzii. Ai fost coleg la sala sau cunosti un coleg, esti protejat fara sa fii nevoit sa te lupti”.
Razvan Matasel crede si in ideea conform careia barbatul are o latura agresiva, care, daca nu e controlata, risca sa rabufneasca in diferite momente din viata. “Sau, cel putin cei care se mai simt barbati au aceasta latura violenta”. Dupa cum marturiseste chiar el, in lumea asta, in care barbatul trebuie sa devina femeie din ce in ce mai mult, el inca se mai simte barbat. “ai mie imi place moda, dar simt totusi ca mai am o parte masculina. Acest sport iti dezvolta foarte mult spiritul de luptator, si nu numai de luptator cu pumnul. Te ajuta sa gestionezi crizele. Eu ma simt foarte stapan pe mine in situatiile de criza si cred ca artele martiale m-au ajutat foarte mult”. Evident ca din aceasta ocupatie pot rezulta si accidentari. “Am facut sparing cu un baiat care era campion mondial pe judo si jujitsu. Antrenorul a zis sa lucram usor, mai mult tehnic. Ne-am incins, eu i-am dat pumni si picioare, dar nu am reusit sa-l dau jos. El m-a aruncat si apoi nu s-a mai putut opri. Am avut pectoralul desprins in cateva puncte si nu mai puteam sa-mi ridic mainile. Am facut sedinte de terapie, dar si acum ma mai jeneaza”.
De altfel, de mic a avut parte de peripetii. Odata, a primit un picior in zona apendicelui, lucru care i-a dat dureri toata noaptea. “Am crezut ca e de la lovitura de picior, dar apendicele era cel care ma jena. Nu i-am spus mamei de frica sa nu-mi inter-zica sa ma duc la sala. Pana la urma, m-am operat in 10 minute. Nici n-am stat sa ma recuperez”. in opinia lui, este normal sa mai ai si accidente. in orice sport se intampla asemenea lucruri. “Trebuie sa ai un pic de nebunie, un pic de spirit si inima de luptator. Dar cred ca tuturor le este frica a-tunci cand se urca in ring, iar curajul vine din puterea de a-ti infrange frica”. La un moment dat, se pregatea pentru examenul de centura. isi repeta tehnicile respective in casa si a dat cu piciorul in geamul de la usa, care a cazut ca o ghilotina. “A fost foarte aproape de tendon. Atunci, practic, a fost a doua oara cand l-am vazut pe tata plangand. Sangeram destul de tare si m-a dus sa ma coasa, a chemat cel mai bun chirurg din oras, a fost un intreg balci”, povesteste Matasel.
Un nou Van Damme
Anul trecut, a avut ocazia sa se afirme public ca luptator, cand trebuia sa joace intr-un film. “Eram in sala si se filma un film de arte martiale in Buftea. Cautau prin sali baieti care sa aiba fata interesanta, tehnica buna de picioare – pentru ca in film totul se reduce la tehnica de picioare si la mimica fetei – si au ajuns si la noi. Eu i-am spus antrenorului ca lupt de placere, dar cand mi-a spus despre ce suma de bani e vorba, i-am raspuns imediat: <
Prietenii cred despre el ca este un nebun. “Au impresia ca ii voi proteja intotdeauna impotriva tuturor. Primesc telefoane noaptea de la unii care au scandaluri prin diferite locuri si cred ca ma voi duce sa rezolv totul”. in plan personal insa, ii pare rau ca nu a avut nici o prietena care sa fie interesata de hobby-ul acesta. “Pur si simplu, ma duceam de trei ori pe saptamana intr-un loc de care nu-i pasa si era O.K. Ma duceam acolo, faceam ce faceam, veneam vanat acasa, ma mai masa…”.
Razvan Matasel crede ca acesta este sportul care i se potriveste cel mai bine. Vede in durere o forma de educare. “Artele martiale au inceput sa se practice si in cartierele sarace din diferite tari europene si au redus delincventa. Se zice ca sunt intelectualii, desteptii si batausii, golanii. Mie imi place sa interactionez cu ei, vreau sa ii inteleg. Pentru ca m-am invatat cu durerea, cred ca mi-am intarit si caracterul foarte mult. intai trebuie sa-ti educi corpul si, dupa aceea, mintea si spiritul”. De altfel, publicitarul este de parere ca cea mai buna combinatie ar fi cea intre sport si educatia academica, asa cum se si practica in Occident.
Imediat ce pleaca de la munca, Razvan Matasel isi acopera privirea cu o pereche de ochelarii fumurii. “Nu mai suport deloc lumina zilei. Stau toata ziua la birou si m-am dezobisnuit”. Asta, mai ales daca tinem cont de faptul ca pauzele de la birou si le petrece tot in fata calculatorului, uitandu-se la filme cu batai. “Am o colectie impresio-nanta de filmulete pe calculator. in momentele in care la birou apare o criza sau cand nu am inspiratie, mai pun cate un filmulet si ma uit. imi iau energia din asta. E un hobby care ma urmareste”.