Asadar, prezentul Focus se vrea a fi un... martisor. De la noi, revista CARIERE, pentru sarbatoritele acestei luni, femeile si mamele. Nu vom mai defini concepte, nu vom mai ridica semne de intrebare, nu vom mai dezbate in termeni de pro si contra. Va propunem un Focus-poveste - cu, despre si pentru femei - avand ca protagoniste cateva dintre cele care au reusit sa-si tranforme in cariere de succes atat jobul, cat si "ocupatia" de mama.
Dar, mai bine, sa lasam mamicile sa vorbeasca...
Mihaela Radulescu nu mai are nevoie de nici o introducere. De ani buni, este o prezenta obisnuita in peisajul show biz-ului romanesc. Daca nu dati peste vreun interviu de-al ei in presa scrisa, cu siguranta o vedeti la televizor sau o ascultati pe frecventa Radio Guerilla. Ultima ipostaza cu care ne-a surprins - si care o prinde de minune - este cea de mama. A avut o sarcina dificila, dar rezultatul a meritat fiecare efort: baietelul ei, Ayan, este "primul gand, primul dor, prima grija", iar proaspata mamica este mai stralucitoare si mai plina de viata ca niciodata. In cazul ei, este clar: cariera de succes se asorteaza perfect cu ipostaza de mama.
Cum v-a schimbat aparitia lui Ayan viata personala?
In mod sigur s-au schimbat multe in viata mea, ca si in viata tuturor mamelor responsabile. In primul rand, ordinea importantei lucrurilor si a fiintelor care alcatuiesc universul meu existential s-a modificat substantial. Ayan e primul gand, primul dor, prima grija. Tot el e sursa mea de echilibru, veriga cea mai puternica a iubirii cu sotul meu, de la el incep sa-mi fac programul fiecarei zile si sa-mi gandesc proiectele pe termen lung. Faptul ca esti mama e una dintre starile de gratie absoluta din viata unei femei.
Ce modificari au intervenit pe plan profesional de cand sunteti mamica?
As minti sa spun ca stau mai putine ore la munca, dar sigur nu mai am unele preocupari anterioare: nu mai ies cu prietenele, nu mai merg prin magazine, nu mai am abonament la sala de sport, ci alerg. Nu merg, cum nu mergeam nici inainte, la evenimente mondene, decat daca sunt invitata sa iau sau sa dau un premiu. Nu merg la petreceri, nu fac nimic in plus fata de strictul necesar profesional, pe care-l dramuiesc milimetric ca sa am macar cateva ore bune in fiecare zi alaturi de fiul meu.
Vi se intampla sa-i promiteti lui Ayan sau dv. insiva ca veti ajunge acasa la o anumita ora, dar sa fiti retinuta la munca?
Inca nu-i fac promisiuni fiului meu, dar admit ca mi s-a intamplat de cateva ori sa nu pot ajunge acasa inainte sa adoarma. Renunt la proiectele neesentiale, daca simt ca programul mi se aglomereaza excesiv. Am renuntat la cateva sedinte foto pentru coperti de reviste, deoarece vreau sa respect o promisiune facuta mie insami: sa am mereu o zi intreaga, cel putin, numai cu fiul meu, cu mobilul si laptopul inchise.
Sunteti jurnalist, persoana publica, va implicati in actiuni de caritate, scrieti carti si, in plus, sunteti mama. Cum reusiti sa nu va neglijati nici copilul, nici cariera? Nu sunt convinsa ca le impac pe toate ca la carte. E un soi de compromis modern, pe care ni-l asumam noi, femeile preocupate de cariera si de familie. Nu sunt dispusa sa renunt la nici una dintre ipostaze si cred ca energia pe care mi-o alimentez cu consecventa ma ajuta sa merg in paralel pe ambele cai. Cred ca definitia cea mai reala a femeii moderne este: femeia care vrea poate sa coexiste in cele doua jumatati de exprimare, sociala si personala.
In cazul dv., a existat vreodata concurenta intre cariera si familie?
Cred cu sinceritate ca nu pun cariera inaintea familiei. Se poate intampla sa am de ales intre un eveniment de familie si unul profesional, dar ma gandesc foarte bine care sa fie alegerea mea. Am noroc si cu un sot care ma vrea asa, muncitoare si preocupata de cariera. Poate si pentru ca i-am dovedit din plin ca pot fi si o mama dedicata.
Credeti ca un copil poate fi un impediment in cariera de succes a unei femei sau o franeaza in vreun fel?
Mi-e greu sa raspund spontan. Depinde de meserie, de copil si nu, in ultimul rand, de ce-ti doresti cu adevarat sa realizezi. In mod normal, n-ar fi o problema sa mergi pe drumul pe care l-ai construit pana sa devii mama, ba chiar se poate intampla sa capeti o energie si mai mare si sa ai si mai mult succes, fara a impiedica evolutia pozitiva a copilului tau.
Planuiti sa mai faceti un copil?
Sigur ca da, mai ales ca si eu si sotul meu avem frati si vrem sa creasca si Ayan alaturi de... o surioara, daca s-ar putea. E greu sa fii mama, dar daca poti sa o faci pentru un copil, cu siguranta poti sa o faci si pentru al doilea. Pentru al treilea, nu mai bag mana in foc, acolo cred ca deja se complica lucrurile si cariera poate fi stralucita, dar numai ca mama!
Pe Anca Podoleanu o putem invidia, in sensul bun al cuvantului, de doua ori: o data pentru ca detine o functie inalta in cadrul unei mari companii - este Director de Resurse Umane la Quadrant Amroq Beverages, si a doua oara pentru ca este mama... de doua ori. Fetita ei, Ilinca, are doi ani si sapte luni, iar Toma, cel mai nou membru al familiei - un an si cinci luni. Si directorul de resurse umane de la QAB nu planuieste sa-si incheie aici cariera de mama: "Vreau sa mai am un copil, dar sa mai treaca un pic de timp, sa ma refac. Abia de cateva luni, copiii au inceput sa aiba un program intreg de somn noaptea". Cand i-am solicitat sa ne impartaseasca din experienta ei de mama si manager, Anca Podoleanu s-a aratat foarte incantata. Bucuria cu care vorbeste despre copiii ei i se intipareste si pe chip, atunci cand e in preajma lor. Poza de mai sus si cuvintele ei vorbesc de la sine.
"Dupa ce am terminat Facultatea de Cibernetica, am lucrat ca programator vreo trei ani. Apoi, m-am hotarat ca vreau o schimbare. In acea perioada, multe dintre colegele mele deja aveau copii sau erau pe cale sa devina mamici. Eu am ales sa urmez un MBA in Canada, asa ca am lipsit din tara vreo doi ani, timp in care mi-am <
Dupa nasterea copiilor, am primit multe cadouri din partea firmei: tarc, carucior, pre-mergator si am avut un foarte mare sprijin si in timpul sarcinilor. Mai ales in aceasta perioada, programul de munca mi-a fost mult afectat. In cazul Ilincai, am revenit la munca dupa sase saptamani, iar dupa nasterea lui Toma, m-am intors dupa patru saptamani. A urmat o perioada dificila de readaptare, de cateva luni. In prezent, nu pot spune ca am programul de munca foarte mult afectat, ci doar mai eficient. Nu mai permit ineficienta, pentru ca ma gandesc ca sunt clipe pe care mai bine le-as petrece alaturi de copii.
Nu simt ca fac compromisuri la birou ca sa fiu alaturi de copii, sau invers - ca renunt la a sta cu ei ca sa ajung la munca. Cred ca trebuie sa fiu mai eficienta. Atata tot. Nu cred ca trebuie sa alegi intre viata profesionala si cea personala, ci doar sa ti le planifici bine. Nici o femeie nu ar trebui pusa in postura de a alege intre viata personala si cea profesionala. Ai dreptul la amandoua. O femeie care vrea cariera o va face, mai devreme sau mai tarziu. Daca alege prima data cariera, va face copiii dupa. Si va putea sa se ocupe cu aceeasi atentie si de job, si de familie, daca invata sa-si foloseasca timpul cat mai eficient. In cazul meu, a durat vreo sase-opt luni ca sa-mi creez un astfel de program, dar consider ca am reusit, pentru ca toti sunt OK".
Adina Popa si-a inceput cariera in urma cu aproape zece ani, lucrand pentru Colgate Palmolive si lantul de supermarketuri Gima. De patru ani, este Marketing&Development Director in cadrul companiei SodexhoPASS Romania. A cladit "de la zero" departamentul pe care il conduce, inconjurandu-se de "o echipa activa si profesionista", astfel incat jobul este pentru ea o continua "sursa de satisfactii". Dar "bijuteria" din viata ei este alta: se numeste Mark, are ochii mari, caprui si sase luni abia implinite. Mark a aparut in viata de manager ocupat a Adinei Popa...
..."la sfarsitul lui august 2005, dupa ce am considerat ca departamentul pe care l-am cladit era destul de puternic pentru a functiona o perioada fara mine. Fiind o persoana foarte dinamica, singurul compromis pe care l-am facut a fost acela de a diminua intensitatea ritmului fizic de lucru. Am fost activa pana am nascut, am condus masina si am zburat cu avionul chiar si in luna a saptea de sarcina. M-am abtinut, in schimb, sa schiez sau sa fac scuba diving. In ceea ce priveste nivelul responsabilitatilor profesionale, el a ramas acelasi pana in momentul nasterii. Sunt genul de persoana care nu apreciaza intr-o asemenea situatie un comportament diferit al celor din jur. Am luat sarcina ca pe o etapa normala in viata unei femei.
Compania in cadrul careia lucrez mi-a acordat tot sprijinul necesar, atat financiar - prin acordarea acelui salariu suplimentar stipulat in Codul Muncii - cat si moral. Personal, cred ca legislatia in domeniu nu motiveaza si nu sprijina financiar femeile active care urmeaza sa aiba un copil, intr-un mod eficient si proportional cu contributiile aduse de fiecare de-a lungul timpului.
Am stat acasa doar acele 126 de zile obligatorii aferente concediului pre si post-natal. Acum, incerc ca week-endurile sa nu mai fie lucrative, ci dedicate baiatului si sotului meu. Gratie tehnologiei, in zilele mai incarcate, nu mai stau pana seara tarziu la birou, ci imi iau laptopul si continuu sa lucrez acasa. Chiar daca in acele ore nu-i dedic toata atentia lui Mark, cel putin sunt prezenta fizic alaturi de el".
Daca ati fi fost pusa in situatia de a alege intre copil si job?
"Nici nu pot sa-mi imaginez un astfel de scenariu. Genul acesta de companii nu respecta nici legea, nici angajatele. Din fericire, lucrez la o companie care este un exemplu in ceea ce priveste respectarea drepturilor angajatilor. Probabil genul acesta de cazuri s-ar putea intalni in unele companii de stat, unde mentalitatea este invechita si nu exista o politica de resurse umane.
Personal, cred ca un copil este o sursa diferita de satisfactii, pe care nu o constientizezi pana in momentul in care devii mama. Copilul te poate face si mai puternica profesional, punandu-ti permanent la incercare creativitatea, capacitatea de a avea un time management bun si de a cauta solutii pentru problemele care apar in tripla calitate, de mama, de femeie de cariera si de sotie. Foarte multe femei, din dorinta de a se realiza profesional, amana cat se poate de mult aparitia in viata lor a unui copil, eventual pana dupa varsta de 30 de ani, asa cum am facut si eu. Ceea ce se poate modifica dupa ce ai un copil este viata sociala de dupa orele de program. Devii mai selectiva in alegerea evenimentelor de business sau mondene la care participi, pentru ca iti doresti sa stai cat mai mult cu familia".
Se spune ca o femeie este cu adevarat implinita abia dupa ce trece prin miracolul nasterii. Corina Vasile mai are putine luni de asteptat - va naste la o luna dupa ce va implini 34 de ani. Se considera o persoana norocoasa, pentru ca are un job care nu-i permite sa se plictiseasca - PR&Communication Director la Raiffeisen Bank - si a intalnit barbatul potrivit, alaturi de care a simtit nevoia sa-si intemeieze o familie. Tocmai de aceea, aparitia unui copil este un eveniment asteptat cu multa bucurie, cu atat mai mult cu cat, in cazul Corinei Vasile, perioada pre-natala este una foarte placuta.
"La birou, toata lumea e binevoitoare cu viitoarele mamici. N-as putea spune ca am sarcini mai usoare. Este insa interesant ca, daca te straduiesti, spre binele copilului, sa faci aceleasi lucruri cu mai putin stres, chiar se poate. La fel si pentru cei din jur: daca un minim efort ii ajuta sa se poarte mai frumos si sa fie mai veseli cand au o colega insarcinata, ar putea s-o faca si in mod obisnuit.
Eu sunt foarte multumita de viata mea profesionala. Aproape intotdeauna am facut ceea ce mi-a placut: am fost aproape zece ani ziarist in domeniul economic si de afaceri, dupa care am intrat in domeniul relatiilor publice la Raiffeisen Bank. Si nu ma plictisesc deloc, de patru ani incoace".
#squarebanner#Copilul sau cariera?
"Niciodata n-am fost de acord cu ideea de a alege intre cele doua. De altfel, cred ca este o idee gresita nu numai pentru femei, ci si pentru barbati. Barbatii care s-au indepartat de copiii lor, pe motiv ca s-au dedicat carierei, sunt nefericiti, indiferent de ambalaj, fie el si sub forma unei masini sport ultimul racnet. La ce-ti folosesc afacerile 24 de ore pe zi, sapte zile din sapte, si cifrele cu multe zerouri, daca habar n-ai cum sa vorbesti cu un copil de cinci ani? La fel, femeile care renunta complet la activitatile ce le pasioneaza, sub pretextul ca n-au timp si se sacrifica pentru copii, vor fi nefericite la un moment dat.
Din principiu, refuz sa cred ca un copil poate fi o frana pentru o activitate care iti place. Ar putea fi un pretext sa scapi de ceva care iti displacea oricum. Nu e cinstit nici fata de tine, nici fata de copil, dar se practica. Oricum, o cariera care nu iti permite sa ai o viata personala normala, nu merita efortul. E exact genul de cariera care te impinge la compromisuri grave, te transforma intr-un fel de monomaniac si te arunca de sus, exact cand credeai ca esti pe val".
Irina Beltermann este Managing Director al firmei Eurojobs. Are 29 de ani si este mama de mai bine de sapte luni. Pana acum, nimic neobisnuit pentru profilul femeii pe care l-am abordat in acest Focus. Partea interesanta consta in faptul ca fiul ei, Patrick Alexander, si sotul ei locuiesc in Viena. Iar ea este Managing Director al reprezentantei Eurojobs din Romania, deci vizitele in tara se impun saptamanal sau cel putin o data la doua saptamani. E drept ca week-endurile sunt rezervate exclusiv familiei.
La un an dupa ce a inceput colaborarea cu Eurojobs, Irina Beltermann a primit oferta de a ocupa o pozitie de conducere in cadrul firmei. A acceptat, desi era obisnuita sa lucreze ca self employee si sa-si organizeze timpul de una singura. La doua luni dupa ce a acceptat postul - contractul de munca nu fusese inca semnat - Irina Beltermann a aflat ca este insarcinata. Interesanta a fost reactia CEO-ului Eurojobs cand a fost informat despre sarcina neasteptata:
"Eu chiar am propus sa amanam semnarea contractului si sa lucram in continuare pe baza de consultanta. Reactia CEO-ului a fost sa-mi printeze un articol dintr-o revista despre managera unei firme austriece, care a castigat premiul de Cea mai buna managera a anului, chiar daca in acel an nascuse. Asa ca am semnat contractul si m-am apucat de treaba.
In perioada in care am venit insarcinata la munca, eram privita cu admiratie si de colegi si de clienti, mai ales ca am lucrat pana in ultima clipa. Intr-o faza destul de avansata, am sustinut chiar prezentari in cadrul unor actiuni initiate de camera de comert din Viena pentru firmele investitoare in Romania. Nu mi-am ales sarcini mai usoare si nu m-am ferit de stres, pentru ca aceste lucruri fac parte din temperamentul meu si mi-ar fi fost probabil mult mai greu fara ele.
E adevarat ca la un moment dat m-am gandit la solutia de a renunta la locul de munca sau de a face o pauza. In Austria, sistemul de protejare a tinerelor mame functioneaza destul de bine. Un suport foarte mare il am si din partea sotului, care nici nu m-ar lasa sa ma gandesc la aceasta solutie. Ma cunoaste foarte bine si stie ca as regreta foarte repede o asemenea decizie. Am cunoscut insa femei care au fost franate in cariera de aparitia unui copil. Sunt foarte multi factori care trebuie luati in considerare: pozitia ocupata, bransa, succesul avut pana in acel moment, colaboratorii, temperamentul fiecarei femei si familia, care ocupa un loc central".
La firma IGC Eurotopo, angajatele-mame se simt ca la ele acasa. Nu trebuie sa-si faca griji pentru binele copiilor cat timp ele sunt la serviciu. Intrebarile de genul: Oare fiul meu mai tuseste?, Si-a facut somnul de dupa-amiaza?, A mancat ce trebuie si la ora indicata? nu-si au rostul. Si asta pentru ca si ei, copiii, se afla... tot la serviciu, intr-o incapere special amenajata cu jucarii si patuturi. O bona are permanent grija de ei si, mai mult, mamele pot sa urmareasca pe propriul calculator tot ce se intampla cu micutii lor. Ideea "gradinitei la birou" ii apartine General Managerului Eurotopo, femeie si mama, Daniela Marcov.
Cum ati ajuns la aceasta solutie? Ati avut vreun model care v-a inspirat?
N-am avut ocazia sa vad sau sa aud despre o astfel de initiativa, nici in Romania, nici in strainatate, si lucrez cu firme franceze si engleze de peste 13 ani. Asta nu inseamna ca nu exista. Ideea mea dateaza din 2002, cand am fost eu insarcinata si mi-am pus problema gasirii unei solutii pentru a-mi relua rapid activitatea, dar in acelasi timp copilul sa beneficieze de toata atentia mea. Din pacate, compania nu avea atunci spatiul necesar pentru o astfel de camera, asa ca pentru baietelul meu a trebuit sa ma organizez altfel. Dar ideea a ramas si am pus-o in aplicare indata ce am avut conditii.
Nu este o "gradinita" in adevaratul sens al cuvantului, ci o incapere de aproximativ 25 de metri patrati, dotata cu patut, masa de infasat, scaun pentru servit masa si foarte multe jucarii. In prezent, numai doua mamici vin cu copiii la birou, dar spre sfarsitul anului sunt asteptati cel putin inca doi bebelusi. Copiii sunt supravegheati permanent de o persoana angajata special pentru a-i ingriji: ii schimba, le da de mancare, se joaca cu ei, le citeste povesti, ii culca. Activitatile din incapere sunt monitorizate in timp real, printr-un sistem video conectat la Internet, astfel incat fiecare mama are posibilitatea sa urmareasca din birou, pe calculatorul personal, tot ce se intampla cu propriul copil. Bineinteles ca, atunci cand doreste, se poate duce sa stea cateva minute cu el.
Cum au primit angajatii si, mai ales, angajatele aceasta idee?
In compania noastra, femeile reprezinta 42% din efectiv si 60% din cadrele de management. In medie, avem cate trei-patru persoane pe an care se casatoresc. Pentru mine, ca director general, acest lucru este un semn pozitiv: inseamna ca oamenii sunt multumiti si simt ca firma le poate asigura stabilitatea materiala si sociala necesara unei familii. Faptul ca stiu ca, atunci cand vor avea un copil, exista aceasta solutie civilizata nu poate decat sa le dea incredere si sa-i motiveze.
Ce-ati fi facut daca ati fi fost pusa in situatia de a alege intre job si sarcina?
In primul rand, cazul meu este tipic femeilor de cariera din secolul XXI: aveam 40 de ani cand am nascut. Desi mi-am dorit sa fiu o mama tanara cu copil mare, sunt o persoana activa pentru care evolutia carierei este importanta. Nu ma vad in postura de casnica. Consider ca nu poti fi o femeie fericita, cu o viata implinita, decat daca le ai pe amandoua: si copil, si cariera. Cu o singura conditie: viata profesionala sa-ti aduca satisfactii. In al doilea rand, in pozitia mea, era destul de greu ca cineva sa-mi impuna sa aleg intre copil si job. Totusi, daca la 40 de ani mi se impunea o astfel de conditie, cu siguranta as fi ales copilul si ulterior mi-as fi continuat cariera, dar in nici un caz in compania care m-a obligat sa aleg si care s-ar fi ales probabil cu un proces.
Sunteti director de firma, aveti multe responsabilitati. Sunteti si mama. Cum reusiti sa va impartiti intre job si familie?
Nu este usor sa asiguri un echilibru. La mine, concediul de maternitate a durat patru zile calendaristice, adica perioada de spitalizare. Am venit la birou pana in ultima zi pre-natala si, cu ajutorul tehnologiei moderne, mi-am continuat activitatea de acasa. Dupa trei saptamani, faceam naveta de trei-patru ori pe zi intre casa si serviciu. A fost optiunea mea. Nu m-a obligat nimeni sa am un astfel de program. N-as fi putut sa stau in casa si sa schimb scutece, sa alaptez si sa spal rufe. In plus, imi place ceea ce fac! De aceea, astazi este si mai complicat, pentru ca Valentin, fiul meu, a implinit trei ani. Este in faza in care totul se invata si are nevoie de multa atentie, rabdare, timp si, mai ales, de multa dragoste.
Credeti ca nasterea unui copil poate fi un impediment in cariera unei femei?
Indiferent de aspiratiile profesionale, un copil nu trebuie sa fie in nici un caz privit ca un impediment, ca o corvoada. A creste un copil, a-l educa si a-l pregati pentru viata necesita pricepere, multa munca, foarte multa responsabilitate, dar si satisfactii enorme. Este o alt fel de fisa a postului, care o completeaza pe cea profesionala. Si o femeie care a reusit in viata profesionala are toate atuurile sa reuseasca si in cariera de mama.
