Monica Berescu: „Sunt mama unei fete și îmi doresc o schimbare reală pentru generația ei. Femeile trebuie să fie prezente la masa deciziei”

Monica-Elena Berescu este deputat în Parlamentul României, la al doilea mandat. Când a preluat pentru prima dată această funcție, avea 33 de ani și o experiență de peste 10 ani în domeniul tehnologiei. Ocupase deja  poziții de conducere în companii globale de tehnologie și se afirmase în antreprenoriatul tech. De aici s-a născut și ambiția ei de a sprijini ecosistemul startup-urilor tech din România, concretizată prin ințiative legislative menite să stimuleze creșterea numărului de unicorni locali, să încurajeze dezvoltarea Venture Capital autohton și să susțină business angels.

Era însă și mama a doi copii, dintre care unul încă bebeluș – micuțul avea doar 6 luni atunci când Monica a devenit deputat, iar viața de mamă și cariera politică i s-au intersectat.

A fost o perioadă dificilă, adesea chiar complicată, își amintește, deoarece îi era extrem de greu să combine politica cu rolul de mamă. Mai ales într-o cultură în care femeile sunt deseori trimise „la cratiță”. Schimbatul unui bebeluș sau alăptatul în Palatul Parlamentului erau mai degrabă percepute ca „scenarii de science fiction” decât ca o normalitate a vremurilor noastre.

Astăzi, recunoaște, fără sprijinul necondiționat al familiei și fără ajutorul celor apropiați, nu ar fi reușit să-și finalizeze toate proiectele. Și mai recunoaște ceva: „Cultura politică din România nu susține suficient femeile ca părți importante ale sistemului legislativ sau executiv, ceea ce face ca drumul lor în politică să fie mult mai anevoios”. O declarație pe care Monica o susține și prin cifre.

Q&A: Să vedem valoarea dincolo de diferențe

Așadar, cum se vede în cifre stereotipul ”femeia la cratiță”. Care e, de fapt, realitatea din spatele ”progresului”?

Dacă privim cifrele, reprezentarea femeilor în politică rămâne deficitară. Toate rundele de alegeri din 2024 confirmă această realitate. De exemplu, mai puțin de 7% dintre primării au fost câștigate de femei, chiar dacă acestea au reprezentat 24% din numărul total de candidați. În Parlamentul European, situația este ușor mai bună, însă delegația României este în continuare mult sub media UE. În legislatura anterioară, doar 15% dintre reprezentanți erau femei, iar acum acest număr a crescut de la 5 la 6 persoane. La nivelul UE, femeile ocupă, în medie, aproape 40% din mandate.

În noul Parlament al României, femeile au reprezentat 35% din numărul total de candidați, dar doar 20% dintre mandate le-au revenit. Deși este un progres față de mandatul anterior, acest rezultat este dezamăgitor, având în vedere că femeile reprezintă 51% dintre alegătorii din România.

Din păcate, această situație este amplificată de prejudecățile care domină societatea românească și mediul politic. Femeile nu sunt încurajate suficient să facă pasul spre politică, iar atunci când o fac, sunt supuse unor critici disproporționate și unor mesaje dure, mult mai aspre decât cele adresate unui politician bărbat. Accederea la funcții politice pentru o femeie depinde de un întreg ecosistem, atât profesional, cât și familial. Programul imprevizibil al vieții politice, ședințele prelungite și deplasările frecvente reprezintă provocări suplimentare, mai ales pentru femeile care au și responsabilități familiale.

Un alt obstacol este faptul că, deși femeile sunt incluse pe listele de candidați, ele sunt adesea plasate pe poziții neeligibile, ceea ce le limitează accesul real la funcții de decizie și le demotivează.

Implementarea cotelor de gen ar putea contribui la o reprezentare echitabilă?

Am fost și rămân o susținătoare a cotelor de gen. În mandatul trecut, am militat pentru modificarea legislației în acest sens și voi continua să fac acest lucru și în viitor. Sunt mama unei fete și îmi doresc o schimbare reală pentru generația ei. Femeile trebuie să fie prezente la masa deciziei, atât în roluri executive, cât și legislative. Avem nevoie de echilibru, pentru că realitatea este aceasta: nu putem crea politici publice coerente pentru femei fără implicarea directă a femeilor în procesul decizional. Întotdeauna este nevoie de ambele perspective pentru a crea politici bine fundamentate, iar acest lucru va fi posibil doar când femeile vor fi reprezentate la același nivel cu bărbații.

Politicile de diversitate sunt un pilon solid pentru organizații sau riscă să devină o piedică în calea performanței? Cum ar trebui să evolueze aceste politici pentru a evita polarizarea socială și corporativă?

Acesta este un subiect care m-a preocupat de ceva vreme, mai ales în contextul controverselor recente. Anunțul lui Mark Zuckerberg privind schimbările din politicile Meta legate de diversitate, echitate și incluziune m-a făcut să reflectez la modul în care acestea sunt percepute și aplicate în România. Realitatea noastră este diferită de cea din Statele Unite, mai ales când vine vorba de femei în funcții de conducere, în special în domeniul tech și în mediul corporativ.

Am fost plăcut surprinsă să văd că în România s-au făcut pași importanți în ultimii ani. Participarea femeilor în funcții de conducere a crescut semnificativ, de la 34% în 2002 la 48% în 2021. Acest progres este vizibil și în rândul companiilor listate pe Bursa de Valori București, unde, conform unui raport realizat de Deloitte împreună cu Professional Women’s Network România, 62% dintre companii aveau cel puțin o femeie într-o poziție de conducere în 2020 – o creștere considerabilă față de 2015. De asemenea, ponderea femeilor în consiliile de administrație a ajuns la 20%, iar în comitetele executive la 65%. Sunt cifre care îmi dau speranță, dar care nu spun întreaga poveste.

Și cum ar fi întreaga poveste, așa cum o vezi tu, ca femeie, ca politician?

Realitatea este că provocările sunt încă prezente. Femeile din România continuă să fie percepute ca fiind plătite mai puțin și promovate mai rar decât bărbații, chiar dacă datele arată că diferența de remunerare între genuri este una dintre cele mai mici din UE. Mă gândesc de multe ori la câte bariere tacite trebuie să depășească o femeie pentru a ajunge într-o poziție de leadership și cât de greu este să schimbi mentalități care par adânc înrădăcinate.

Ce crezi că trebuie schimbat?

Diversitatea, pentru mine, nu este doar un concept abstract. Este un catalizator al inovației și al progresului, dar implementarea sa trebuie să fie autentică. Am convingerea că, atât în politică, cât și în mediul de business, diversitatea poate aduce schimbări reale și beneficii tangibile, dacă este abordată cu sinceritate și echilibru. Nu ar trebui să fie o simplă bifare a unui criteriu, pentru că în acest caz se riscă polarizarea sau, mai grav, reducerea diversității la o formalitate lipsită de substanță.

Cred cu tărie că politicile de diversitate trebuie să se concentreze pe crearea unui teren egal pentru toți. Meritocrația și recunoașterea talentelor din toate categoriile sunt esențiale, iar abordarea trebuie să fie una incluzivă, fără a favoriza artificial un grup în detrimentul altuia. Din perspectiva mea, diversitatea nu este despre conformare cu tendințele sau marketing, este despre a oferi fiecăruia șansa de a contribui la schimbare. Iar acest lucru începe cu noi, cei care alegem să vedem valoarea dincolo de diferențe.

Citește și: Fracturile puterii. Egalitatea de gen, încă un secol în sala de așteptare