Patru principii de urmat pentru a genera o cultură a curiozităţii

HopeLab operează într-un mod un pic diferit de cel al majorităţii organizaţiilor. În birourile sale se găsesc instrumente distractive concepute să declanşeze conversaţia şi să invite la reflecţie. Şedinţele sunt poziţionate drept oportunităţi de rezolvare a problemelor. Oamenii întotdeauna îşi asumă responsabilitatea pentru propriile acţiuni şi greşeli. Iar angajaţilor li se oferă sprijin financiar şi moral pentru a se ocupa de orice activităţi prin care învaţă ceva nou, începând de la un curs de gătit şi până la o croazieră în care învaţă arta fotografică.

„Privim cultura noastră ca şi cum ar fi un produs, exact în felul în care (jocurile noastre video) Re-Mission şi Zamzee sunt nişte produse”, spune Pat Christen, preşedinte şi CEO al HopeLab, adăugând: „şi credem că o cultură ce stimulează curiozitatea este cheia ce deschide uşa către inovaţie”.

Metodele folosite de HopeLabs sunt uşor de replicat. Ia în considerare principiile trasate mai jos.

Încurajează investigarea

Produsele HopeLabs îşi au rădăcinile în investigaţii şi studii ştiinţifice, în replicare şi experimentare. Oamenilor li se spune să exploreze noi căi de gândire şi acţiune, să-şi pună presupunerile sub semnul întrebării şi să-şi lanseze ei înşişi provocarea de a-şi depăşi limitările. În acest scop, compania a creat un număr de instrumente, inclusiv un set de carduri numit „Întrebări pentru Liderii Curioşi”, cu întrebări grupate în 12 categorii, precum „frumuseţe”, „candoare”, „emoţii” şi „responsabilitate 100%”. Cardurile pot fi găsite peste tot în companie, prin birouri, în sălile de conferinţe şi pe birourile angajaţilor; oamenii le folosesc individual, pentru propria lor dezvoltare sau în şedinţe. Una dintre întrebările din categoria „emoţii” este: „îmi recunosc şi trăiesc până la capăt emoţiile, apoi le eliberez?”. O altă întrebare, din categoria „frumuseţe”, sună aşa: „îndur, permit sau perpetuez mediocritatea, lipsa de eleganţă sau urâţenia?”.

Poate fi greu să găseşti timp pentru reflecţie şi conversaţie, dar aceste instrumente chiar sunt de ajutor. „Munca te face să te simţi mai răsplătit atunci când include curiozitatea şi descoperirea de lucruri noi”, spune Christen.

Prezintă temele de pe ordinea de zi a şedinţelor sub formă de întrebări

Este mult mai probabil ca angajaţii să se implice în discuţiile ce au loc în şedinţe dacă ei ştiu că pot influenţa rezultatele. Aşa că temele discutate în şedinţe sunt întotdeauna notate sub formă de întrebări. De exemplu, managerii întreabă: „cum ar trebui să punem aceste proiecte în ordinea priorităţii lor?” sau „ce modele de implicare ar trebui să aplicăm? – de ce?”.

„Toţi oamenii aflaţi în şedinţă sunt invitaţi să participe la conversaţie, ca să ne ajute să înţelegem mai bine o chestiune, să rezolvăm o problemă sau să ne imaginăm un nou domeniu în care sunt deschise multe oportunităţi”, explică Christen. „Ne aşteptăm ca oamenii să ia cuvântul – să pună întrebări, să le împărtăşească celorlalţi ideile lor şi să îşi aducă propria contribuţie la discuţiile din şedinţă”. Drept urmare, HopeLab este recunoscut pentru faptul că aici au loc discuţii productive şi energizante. De fapt, vizitatorii din alte organizaţii le cer adesea sfaturi celor de la HopeLab după ce trec prin experienţa participării la una dintre şedinţele lor.

Evită căutarea de vinovaţi

Re-Mission este jocul video gratuit al HopeLab care îi motivează pe copiii bonavi de cancer să se ţină de programul de tratament care le-a fost prescris. Atunci când un prototip timpuriu al celei de-a doua versiuni a Re-Mission a deviat de la feedback-ul oferit de micii pacienţi, situaţia apărută ar fi putut să fie o oportunitate pentru a căuta vinovaţi. Organizaţia cheltuise deja câteva sute de mii de dolari în crearea jocului. Dar, în loc să arate cu degetul, Christen a reunit echipa, şi-a asumat integral responsabilitatea şi i-a invitat pe oameni să vină cu idei care să salveze proiectul.

„În relaţiile dintre oameni poate să existe o dinamică de tipul triunghiului agresor – victimă – erou salvator”, explică ea. „Dar atunci când recunoşti că te afli în acel joc, jucând unul dintre aceste roluri, poţi alege să ieşi în afara triunghiului” şi, în schimb, să te concentrezi pe nevoia de a merge înainte. Soluţia pentru Re-Mission 2 s-a dovedit a fi trecerea de la un joc mare pe computer la o combinaţie de mai multe mini-jocuri online şi o aplicaţie pentru telefoane mobile şi tablete – o reparaţie costisitoare dar, de departe, mult mai puţin costisitoare pentru misiune decât ar fi fost în cazul în care ar fi avut un eşec total.

Presupune că toate lucrurile învăţate sunt un lucru bun

La HopeLab, angajaţii îşi aleg singuri propria traiectorie în dezvoltarea profesională. La început, mulţi s-au simţit obligaţi să-şi argumenteze cererile de alocare de resurse pentru dezvoltare profesională, arătând că sunt legate de muncă în mod explicit. Dar Christen le-a spus: „nu am nevoie să îmi oferiţi motive; continuaţi, pur şi simplu, să învăţaţi lucruri noi”. Acum oamenii se simt liberi să ceară sprijin financiar pentru orice fel de curs vor să urmeze şi s-a dovedit că a meritat să fie trataţi cu o atitudine deschisă.

O femeie care a solicitat fonduri ca să plătească o parte din croaziera prin care a învăţat arta fotografică este acum, în mod oficial, fotograful intern al companiei. „Ea şi-a descoperit un nou domeniu de interes şi un talent veritabil pentru fotografie, iar prin faptul că i-am sprijinit accesul la acea oportunitate de a învăţa ceva nou, noi am economisit zeci de mii de dolari, pe care înainte îi cheltuiam pentru a plăti fotografi externi”, spune Richard Tate, şeful ei şi vicepreşedintele pentru comunicare şi marketing al HopeLab, adăugând: „dacă practici curiozitatea, indiferent de ceea ce înveţi, cred că din această stare de spirit va rezulta, în cele din urmă, ceva de care va beneficia şi organizaţia”. Efectul acestei atitudini asupra altor angajaţi a constat în faptul că ei, pur şi simplu, au venit la serviciu mai dedicaţi şi cu o gamă mai largă de idei inteligente.

Christen consideră că încurajarea acestei culturi a curiozităţii radicale este meritul oamenilor din consiliului director pe care-l conduce – printre care se numără Pam Omidyar, fondatorul HopeLab. „Ei recunosc faptul că modul în care apărem la serviciu ca să ne facem treaba este o manifestare a valorilor şi a impactului pe care sperăm să le inspirăm în lume”, spune Christen.

Katie Smith Milway este partener şi şefa diviziei pentru informare şi cunoaştere la The Bridgespan Group – organizaţie non-profit ce furnizează consiliere şi resurse altor organizaţii care au o misiune socială şi persoanelor care desfăşoară acţiuni filantropice. Alex Goldmark este reporter independent, specializat în domeniul proiectelor antreprenoriale desfăşurate cu un scop social.