Pe timp de criză, comunică şi reacţionează… din papucii celuilalt!

Evitarea adâncirii unei crize financiare deja instalate într-o organizaţie nu poate fi realizată decât prin prevenţie.

Mai întâi, orice manager are nevoie să conducă şi să organizeze un grup de muncă pe care îl cunoaşte, cu nevoile, cu problemele, cu calităţile şi cu defectele lui, ceea ce presupune existenţa unei interacţiuni permanente manager-fiecare angajat. Acest fapt îl va face pe manager capabil să gestioneze eficient personalitatea grupului şi să comunice cu aceştia conform aşteptărilor lor.

În al doilea rând, orice manager are nevoie de colaborarea angajaţilor în vederea depăşirii crizei financiare organizaţionale. Comunicarea contextului situaţional prin solicitarea cooperării angajaţilor are un important rol psihologic asupra acestora, deoarece fiecare angajat va înţelege utilitatea muncii sale în cadrul organizaţiei, îşi va menţine sentimentul identităţii şi apartenenţei corporatiste, îşi va stimula loialitatea şi entuziasmul în activitatea de muncă pentru redresarea financiară a organizaţiei.

În al treilea rând, managerul ar trebui să controleze atenţia angajaţilor săi atunci când expune contextul situaţional de criza financiară al organizaţiei. Un astfel de demers îl va ajuta să ofere angajaţilor săi doar acele informaţii utile, în cuvinte simple, netehnicizate şi cu exemple concrete, fiind în permanenţă receptiv la feed-back-ul transmis şi flexibil în adaptarea discursului său la modul de înţelegere şi la gradul de interes al auditoriului.

Un al patrulea aspect presupune ca orice manager să vegheze permanent la stereotipurile grupului căruia îi comunică situaţia contextuală, pentru a putea sparge barierele perceptive şi pentru a putea transmite exact ceea ce doreşte ca angajaţii să înţeleagă. Doar în acest fel managerul va putea să-şi construiască un comportament atipic stereotipului comportamental cunoscut de angajat şi să comunice informaţia pe care şi-o doreşte atât prin limbajul verbal, cât şi prin cel nonverbal.

În acest context preventiv, orice manager ar empatiza cu angajaţii săi, ar încerca să privească şi să înţeleagă criza financiară organizaţională din perspectiva pierderii sau diminuării unui venit lunar, din perspectiva gândului unei posibile reduceri de personal şi chiar a unei posibile disponibilizări colective. Dacă ar exista o reţetă ce ar putea fi prescrisă pentru eficientizarea comunicării manager-angajat într-o situaţie de criză, atunci primul remediu pe care l-aş recomanda ar fi aplicarea proverbului românesc „pune-te în papucii celuilalt”.

Psih. Sp. Natalia Gologan

Business Manager MBS Consult

Consultant şi Trainer în Comunicare, Psihologie Organizaţională şi Resurse Umane