Povestea oamenilor care și-au pierdut mersul, dar au deprins zborul

WEFLY! reprezintă singura formație de zbor din lume în care doi din cei trei piloți au dizabilități motorii. Misiunea lor este să arate tuturor că zborul este accesibil oricui. Mai mult, pilotajul poate fi dus la o performanță uimitoare!

An de an, din 2007 încoace, cei trei piloți participă la diverse manifestări aeriene, în diverse colțuri ale lumii, unde încântă de fiecare dată publicul cu manevre incredibile – realizate cu ajutorul unor aeronave ultraușoare de tipul Texan Top Class 450.

Revista CARIERE a stat de vorbă cu Alessandro Paleri, membru al echipei WEFLY!, despre cum au depăşit barierele, ce înseamnă zborul pentru ei şi, mai ales, ce îi motivează să treacă peste momentele grele.

Cine sunt WEFLY! ?

Alessandro Paleri: Primul sunt eu, capul formației. M-am născut în Milano, în data de 6 mai 1972. Din cauza unui accident în piscină, în 1987, am ramas imobilizat în scaun rulant. Asta nu m-a împiedicat să învăț să zbor, să fac scufundări și chiar schi.

Am absolvit Politehnica din Milano, la secția de Inginerie Aerospațială și am început pilotajul imediat după, în 1999. Tot de atunci, îi ajut pe cei de la Federația Aeronautică Italiană cu dezvoltarea sistemelor de pilotaj pentru persoane cu dizabilități.

Cel de-al doilea membru al WEFLY! este Marco Cherubini, aripa stângă și președinte al echipei. S-a născut în Martie 1973 și a rămas imobilizat în scaunul rulant în 1995, în urma unui accident de mașină. Cu toate acestea, alături de mine, practică schiul, amândoi fiind și instructori.
Pasiunea pentru zbor a lui Marco s-a manifestat încă din copilărie, când se juca cu avioane radio – comandate. Inițierea în pilotajul avioanelor la scară reală i-am făcut-o eu, iar licența de zbor a obținut-o în 2006.

Cel de-al treilea, Erich Kustatscher, reprezinta aripa dreaptă a formației. Erich s-a născut în 1950 și zboară de mai bine de 40 de ani, timp în care a adunat peste 20.000 de ore de zbor. Este un pionier al deltaplanismului în Italia și a zburat de-a lungul carierei cu tot ce se putea ridica de la sol.
Tot el, în calitate de instructor, a deschis o scoală de zbor pentru persoane cu dizabilități, pe aerodromul Caposile.

Cum aţi găsit puterea de a reuși într-o astfel de carieră şi, mai ales, de a îi ajuta pe alţii?

Alessandro Paleri: Puterea se află în noi. Cu ajutorul zborului am găsit cum să o scoatem la iveală. Formaţia WEFLY! nu este o simplă formaţie de show, este o misiune. Este, de fapt, felul prin care se demonstrează că nu exista dizabilităţi şi că dacă vrei poţi depăşi orice barieră. Sunt necesare doar putere şi determinare. Noi spunem: îndrăzneşte să zbori! Dar a zbura este doar un vis, aşa că, la fel de bine, putem spune: Îndrăzneşte să visezi şi caută să dai viaţă visului tău.

Cel mai mare obstacol pe care a trebuit să îl depăşiţi în drumul spre succesul din prezent?

Alessandro Paleri: Nu am avut aşa ceva. Încă de la prima noastră reuniune am început să lucrăm din greu, să respectăm regulile şi să menţinem standardele de siguranţă, atât de necesare în aviaţie, cât mai ridicate.

Ce înseamnă zborul pentru voi?

Alessandro Paleri: Ca pentru orice pilot, cerul reprezinta un ideal. Suntem convinși că odată ce ai atins un asemenea țel, problemele zilnice devin nesemnificative. Ajungi să îți spui: „dacă sunt capabil să zbor, de ce n-aș putea trece și peste asta?”. Totodată, personal, consider că zborul te face și un om mai bun.

Cum aţi găsit echilibrul între viaţa personală şi cea profesională?

Alessandro Paleri: Personal, am reuşit să am jobul de inginer de aviaţie mult dorit, am o soţie iubitoare şi un fiu. Aceste trei elemente îmi dau putere şi, pentru că le iubesc, am găsit şi echilibrul dintre ele. Restul colegilor mei se dedică zborului şi mai ales instructajului.

Lucrul de care vă mândriţi cel mai tare…

Alessandro Paleri: Cred că faptul că numele nostru, WEFLY! a ajuns în Spaţiu, la bordul ISS. Pilotul italian Samantha Cristoforetti l-a luat, în timpul unei misiuni, pentru a duce mesajul nostru cât mai sus şi mai departe.

Cum a fost schimbată legislația pentru a permite licențierea persoanelor cu dizabilități?

Alessandro Paleri: Licențierea persoanelor cu dizabilități a început în Italia în 1994. În acea perioadă, doar câțiva medici acceptau, în scris, faptul că, în ciuda problemelor, putem pilota un avion special adaptat. Odată ce fenomenul a luat amploare, lucrurile s-au simplificat. Examinarea este clasică, la fel ca în cazul oricărui alt pretendent la statutul de pilot sportiv.

Cât de greu este să înveți și să zbori pe un avion cu comenzi speciale?

Alessandro Paleri: Nu este dificil deloc! În 3-4 ore te acomodezi cu faptul că maneta de accelerație are atât rolul de a gestiona lucrul motor, accelerația, cât și palonierele – pedalele de direcție. Mai mult, cei care sunt în scaun rulant, conform statisticilor, ies la simplă (n.r. primul zbor fără instructor, pe cont propriu) cu câteva ore de zbor mai devreme decât ceilalți, care nu au nicio dizabilitate. Personal, consider că acest fapt se datorează capacității dezvoltate de a găsi mai repede soluții în anumite situații.

Singurul lucru într-adevăr dificil este urcatul și coborâtul din aeronave.

Ce puteți spune despre avionul cu care zburați?

Alessandro Paleri: Avionul nostru, Texan Top Class 450 este produs de compania Fly Synthesis. Este ridicat la cer de un motor de 100 de cai putere, și zboară cu 240 de kilometri pe oră. Din punct de vedere aerodinamic răspunde promt la comenzi, fiind perfect pentru nevoile noastre.

De fiecare dată când zburaţi faceţi spectacol. Care este manevra voastră preferată?

Alessandro Paleri: Cred că momentul de final, atunci când trecem prin fața publicului cu capul în jos, în zbor pe spate.

Mesajul vostru pentru alţii aflaţi într-o situaţie asemănătoare dar care nu găsesc puterea să îşi urmeze visurile?

Alessandro Paleri: Să găsească o activitate care le place şi să îndrăznească!