Prof. univ. dr. Sorin-George Toma, despre cum să privim atent spre trecut pentru a modela viitorul. Fereastra clarității

Instabilitate economică, schimbări legislative și fiscale repetate, un proces accelerat de digitalizare și tehnologizare. Sunt provocări imense, ce alimentează o competiție tot mai acerbă și întrețin un mediu de afaceri ambiguu și complex. Este realitatea dură, plină de turbulențe și presiuni, în care oamenii de business trebuie să se dezvolte și prospere.

Economia încă traversează o perioadă de incertitudini, iar trecerea dintr-o criză în alta, dintr-un război în altul face și mai impredictibil viitorul. Și totuși, la fiecare sfârșit de an, pentru orice lider apare o oportunitate valoroasă, un fel de fereastră a clarității, prin care își poate examina strategiile implementate și evalua eficiența deciziilor. Bine fructificată, această oportunitate îi poate permite să obțină o viziune mai clară asupra oamenilor și afacerii. Pentru că, sfârșitul unui an marchează nu doar încheierea unui ciclu calendaristic, ci oferă și un cadru favorabil de a reflecta asupra drumului parcurs și de a-ți contura viitorul. Este momentul pentru o retrospecție profundă și pentru stabilirea unor obiective pentru anul următor.

În lumina acestor informații, liderii pot obține o înțelegere mai profundă a direcției în care s-au îndreptat și a modului în care pot evolua pe viitor. Iar stabilirea unor țeluri realiste, specifice și măsurabile este esențială pentru a ghida eforturile și resursele către direcția corectă. Sfârșitul de an oferă, practic, conjunctura optimă în care să privim atent spre trecut pentru a modela viitorul.

Voi fructifica și eu această oportunitate, alături de primul invitat al acestui Cover Story. Ne propunem ca împreună să disecăm aspectele economice și sociale ale anului ce se apropie de final pentru a extrage lecțiile-cheie, să explorăm posibilități ori să descoperim perspective noi, care ne-ar putea ghida mai eficient în noul an ce bate la ușă.

Retrospectiva. Cele patru minusuri

Sorin-George Toma este însă și un profesor dedicat, care nu se rezumă doar la transmiterea de cunoștințe academice studenților săi. Îi încurajează să-și dezvolte și să-și diversifice activitățile studențești, provocându-i să participe la diverse proiecte și inițiative care să promoveze antreprenoriatul și comportamentul responsabil în societate. Este unul dintre fondatorii cercului studențesc „Afaceri, Etică și Responsabilitate Socială” (AERS) din cadrul Universității.

Care au fost cele mai mari provocări ale anului 2023 pentru mediul de business, în particular, și pentru societate, la modul general? Vor continua să fie prezente și în 2024 sau altele vor fi provocările noului an? Dar cea mai importantă lecție ce ar fi trebuit învățată și care va fi de ajutor în 2024? Cu acest tir de întrebări am început dialogul cu tema Retrospectivă și Perspectivă.

”În opinia mea, există o strânsă conexiune între mediul de afaceri și societate. Unele dintre cele mai mari provocări ale acestui an pentru mediul de afaceri autohton le-au reprezentat exodul forței de muncă indigene, pregătirea adesea deficitară a absolvenților de liceu și de facultate și lipsa de coerență a politicilor economice și fiscale. De asemenea, ar trebui remarcată dependența exagerat de mare a economiei României de capitalul extern, care are un impact semnificativ asupra întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) autohtone, prea puțin sprijinite de către autoritățile guvernamentale” a identificat profesorul Toma patru dintre cele mai importante ”minusuri” ale anului 2023, cu impact major în economia românească.

O ecuație complexă

Provocările menționate reprezintă însă doar o parte din ecuația complexă a economiei românești. Deoarece, în profunzimea subiectului, consideră Sorin Toma, există încă o serie de întrebări esențiale fără răspuns, dileme nedezbătute ori controversate, care împiedică conturarea unei viziuni coerente pentru viitor: ”După 33 de ani au rămas de actualitate întrebări precum: Ce tip de capitalism dorește guvernul să construiască în România? Un capitalism de stat, un capitalism oligarhic, un capitalism al marilor firme sau un capitalism antreprenorial ? Ce obiective strategice își propune să atingă România pe plan economic ?”.

În ceea ce privește societatea, prof. Toma consideră că principala provocare a constituit-o expansiunea inteligenței artificiale în toate domeniile de activitate. Aceasta împreună cu scăderea continuă a sporului natural al populației autohtone, îmbătrânirea populației, modificarea treptată a structurii etnice a poporului român, continuarea războiului din Ucraina, escaladarea conflictului armat din Palestina și pericolul izbucnirii unor noi pandemii vor continua să reprezinte probleme majore cu care se va confrunta societatea noastră în viitor.

”Consider că România ar putea să învețe din experiența și bunele practici ale țărilor dezvoltate din punct de vedere economico-social. În acest sens, investițiile în educație și cercetare-dezvoltare coroborate cu cele din domeniul sănătății sunt esențiale pentru creșterea nivelului de trai al populației și edificarea unei societăți durabile. Un exemplu de bune practici îl reprezintă orașul-stat Singapore, care înregistra în anii 1960 un PIB/loc de circa 420 USD/loc și de peste 82.000 USD/loc anul trecut. Tigrul asiatic a edificat în timp record atât o economie extrem de competitivă pe plan mondial, cât și o societate a bunăstării”, dă un exemplu concret invitatul meu.

Perspectiva. Marile obstacole

Am început acest articol descriind contextul dificil, guvernat de schimbări continue și rapide. L-am rugat însă pe Sorin Toma să ne ofere și o perspectivă asupra viitorului, insistând asupra obstacolelor majore ce ar putea influența atingerea obiectivelor de business în anul următor. Ce i-ar putea ajuta pe antreprenori sau manageri să navigheze mai ușor prin aceste ape tulburi?

”Din păcate, inexistența unei strategii economice naționale care să stabilească obiective clare și realizabile referitoare la direcțiile de dezvoltare durabilă ale țării și impredictibilitatea politicilor deja menționate au influențat și vor influența în mod negativ desfășurarea afacerilor în România și, implicit, realizarea obiectivelor de afaceri. Alte obstacole majore sunt insuficienta absorbție a fondurilor europene și creșterea amenințătoare a datoriei externe, care au condus la înrăutățirea climatului de afaceri din țara noastră. În condițiile existenței unui mediu din ce în ce mai turbulent, consider că antreprenorii și/sau managerii ar putea să facă apel nu doar la fler și la experiența dobândită în domeniul afacerilor, ci și la instrumente, tehnici și metode specifice administrării afacerilor precum planul de afaceri, analiza PEST sau matricea de analiză strategică SWOT”, a explicat prof. Toma.

Bilanțul. Mini-ghid de bune practici

Dincolo de crize, conflicte și mediul economico-financiar incert, companiile se află însă într-o perioadă intensă de evaluare a performanțelor și de stabilire a direcției viitoare.

În lumina acestui context, cum ar trebui să utilizeze antreprenorii și managerii informațiile din bilanț pentru a lua decizii mai înțelepte pentru anul următor? Ce aspecte ar trebui să examineze cu mai mare atenție pentru a fundamenta alegerile viitoare? Cu aceste întrebări am deschis un nou capitol de discuții, rugându-l, de asemenea, pe invitatul meu să ofere și câteva sugestii practice pentru a aborda eficient procesul de stabilire a obiectivelor.

Bilanțul se referă la situația patrimonială a firmei și oferă informații valoroase despre activele și pasivele sale, a explicat, pentru început, Sorin Toma. Indicatorii bilanțieri, a continuat el, trebuie completați cu indicatorii din contul de profit și pierdere și cu alți indicatori specifici planului de afaceri, precum costurile totale, fixe și variabile: ”De altfel, elaborarea unui plan de afaceri viabil necesită corelarea acestor indicatori astfel încât obiectivele firmei să poată fi atinse de către managementul său”.

Deciziile în afaceri, a dus ideea mai departe invitatul meu, reprezintă finalitatea oricărui proces managerial și depind de doi factori cheie: decidentul (de exemplu, antreprenorul, managerul) și mediul în cadrul căruia își desfășoară activitatea firma. În acest sens, arborele de decizie este o metodă des utilizată pentru fundamentarea științifică a deciziilor în afaceri în condiții de risc și incertitudine: ”Să nu uităm că deciziile reflectă conexiunea strânsă existentă între resursele firmei și obiectivele sale!”.

În practica afacerilor se întâlnesc însă diverse situații, subliniază prof. Toma: ”De exemplu: resursele sunt insuficiente pentru realizarea unor obiective prea ambițioase, nerealiste; resursele nu sunt utilizate în mod eficace pentru atingerea obiectivelor; obiectivele stabilite nu conduc la utilizarea totală a resurselor firmei etc. De aceea, stabilirea obiectivelor firmei pe termen scurt, mediu și/sau lung impune antreprenorilor și/sau managerilor să respecte criteriile eficacității și eficienței în afaceri, evitând ceea ce niponii denumesc muda (risipa). Pentru corecta formulare a unui obiectiv, ei ar trebui să pornească de la binecunoscutul acronim SMART (specific, măsurabil, de atins, relevant, încadrat în timp)”.

Etică și responsabilitate

Analizând afacerile și organizațiile care în ultimii ani au reușit să navigheze cu succes, am observat doi piloni importanți care le-au susținut strategiile: încrederea și credibilitatea, aspecte fundamentale atât în interiorul companiei, cât și în relația cu clienții și în comunitățile în care activează.

Etica în afaceri și responsabilitatea socială corporativă (CSR) sunt două domenii de interes pentru profesorul Toma. Așa că am fost curioasă să aflu în ce măsură integrarea acestor valori în procesul de stabilire a obiectivelor și rezoluțiilor influențează performanța, dar, mai ales, cum transformarea unei viziuni într-o poveste de succes poate fi influențată de această integrare a eticii și responsabilității sociale în strategia de afaceri.

Conform profesorului Toma, fiecare afacere are propriul său cod de conduită, care reflectă standardele și normele morale aplicate în procesele desfășurate de firmă și în deciziile adoptate de către managementul său. Este esențial ca, mai ales prin cultura lor organizațională, companiile să încurajeze și să promoveze comportamentele etice și practicile corecte în afaceri. În paralel, responsabilitatea socială corporativă se concentrează pe obligațiile economice, sociale și de mediu pe care o companie ar trebui să le îndeplinească. Este, practic, un angajament cu multiple fațete, cu impact nu doar în comunitate, ci și asupra mediului înconjurător.

”Altfel spus, pornind de la triada oameni-planetă-profit specifică dezvoltării durabile, antreprenorii și/sau managerii ar trebui să armonizeze obiectivele economico-financiare ale firmei cu justiția socială și cu protecția mediului înconjurător. Firmele de succes din zilele noastre, fie că sunt IMM sau corporații, sunt cele care satisfac nu doar nevoile acționarilor lor, ci și ale altor părți interesate precum societatea/comunitatea, consumatorii sau angajații. Cred că ar trebui să facem mereu apel la înțelepciunea părintelui managementului modern, Peter Ferdinand Drucker, care considera că, pe de o parte, corporația trebuie să dea posibilitate întregii societăţi să-şi îndeplinească promisiunile şi să-şi împlinească credinţele şi convingerile sale fundamentale, iar, pe de altă parte, societatea trebuie să-i permită corporației să funcționeze ca o instituție de sine stătătoare”, a încheiat Sorin-George Toma.

---