Rene Lacoste A facut din tenis o tehnica si din crocodil un brand

Tanarul Jean Rene a avut parte de un tata intelegator, care i-a permis sa renunte la studii pentru a se consacra exclusiv tenisului. Insa nu fara a stabili niste conditii: daca in cinci ani nu avea sa devina campion mondial, trebuia sa renunte la sport. Pentru baiat, miza era mare: nu avea o constitutie atletica si nici talent de sportiv, iar pana la 15 ani nu pasise niciodata pe terenul de tenis. Era un tanar retras si timid, potrivit mai degraba pentru o cariera in avocatura, medicina sau educatie. Dar, pentru ca era producator de automobile in Paris, papa Lacoste isi permitea luxul de a cheltui ceva bani cu moftul fiului sau.

Game, set, match!

Investitia s-a dovedit a fi profitabila. In mai putin de patru ani, Rene a fost selectat in echipa franceza de Cupa Davis. Titlurile si victoriile in campionatele de tenis din toata lumea s-au tinut lant pana in 1929. Lacoste s-a mentinut intre primii zece tenismeni ai lumii, fiind no.1 in 1926 si 1927. A castigat de trei ori French Open-ul si de cate doua ori turneul de la Wimbledon si U.S. Open-ul. A facut echipa cu Henri Cochet, Jean Borotra si Jacques Brugnon, impreuna fiind cunoscuti sub denumirea de Cei patru muschetari, formidabila echipa franceza care a reusit sa smulga pentru prima data trofeul Cupa Davis de la americani, in 1927. Si si-au si pastrat titlul cinci ani la rand. 1927 a fost anul de glorie pentru Lacoste: a reusit sa-l invinga de trei ori pe legendarul William Tilden, americanul neinvins de mai bine de 16 meciuri. “Regularitatea implacabila cu care acest baiat raspunde fiecarui atac de-al meu reuseste sa-mi distruga sistemul nervos”, avea sa recunoasca cel supranumit Big Bill. “Ma cuprinde o dorinta salbatica de a-i arunca racheta intre ochi. Este ceva nemilos intr-un astfel de adversar care nu paraseste terenul decat dupa ce-si atinge scopul. De fiecare data cand am un meci cu el, stiu ca ma asteapta o lupta epuizanta, atat fizic, cat si moral”.

Ascensiunea lui Lacoste in tenisul mondial a fost cu atat mai spectaculoasa, cu cat la inceput nimeni nu ii dadea sorti de izbanda. Nu avea naturaletea miscarii pe terenul de tenis, dar a reusit sa devina cel mai bun prin multa munca, incapatanare si inteligenta strategica. In vreme ce camarazii lui, Borotra si Cochet, erau inzestrati cu talent si-si inventau loviturile, mai tanarul Lacoste se baza pe tehnica, elaborata diferit in functie de adversar. Ii observa si le studia fiecare miscare, avand chiar si un carnetel in care-si nota punctele tari si punctele slabe ale celor cu care urma sa joace. Isi angaja cei mai buni profesori si se antrena pana la epuizare. Iar cand un antrenor i-a reprosat acest lucru, a inventat masina de aruncat mingi, in 1930, pentru a se putea antrena in voie, fara a recurge la vreun partener de joc.

Stil de crocodil

In ciuda faptului ca jocul sau nu avea nimic spectaculos, fiind mai degraba plictisitor si monoton, Lacoste a fost primul francez care l-a invins pe celebrul Big Bill. Tehnica jocului sau consta in alternarea loviturilor lungi si scurte pentru a-si epuiza adversarul. Calm, concentrat si mereu lucid, francezul cauta sa trimita mingea la cativa milimetri de linie, determinandu-si partenerii de joc sa alerge kilometri intregi de la un capat la celalalt al terenului. Aceasta tactica a epuizarii era un stil nou de a juca tenis, caruia i-au rezistat doar Cocher, Borotra si Tilden, dar si ei doar in zilele lor bune.

Din nefericire, Lacoste a cazut si el prada propriului stil de joc. Antrenamentele prelungite, de multe ori in conditii de umiditate si de vreme rea, i-au adus, pe langa multe victorii, si probleme de sanatate. In 1929, dupa succesul de la Roland Garros, o bronsita cronica l-a scos in afara terenului de tenis. A incercat sa revina in competitie trei ani mai tarziu, dar nu a rezistat mai mult de trei tururi. A fost nevoit sa renunte definitiv la racheta la numai 25 de ani, cand toata lumea ii prezicea o lunga domnie in tenisul mondial. Nu a stat insa departe de teren: a fost capitan-selectioner al echipei franceze de Cupa Davis si presedinte al Federatiei Franceze de Tenis, pana in 1942. Spre sfarsitul vietii, Rene Lacoste s-a retras in casa lui din localitatea franceza Saint-Jean-de-Luz, impreuna cu sotia – Simone Thion de la Chaume, prima castigatoare franceza a turneului de golf British Open – si cei patru copii. Bolnav de bronsita cronica si de cancer, marele tenisman a murit la 92 de ani, in 1996. Pe langa renumele pe care l-a adus tenisului francez, Rene Lacoste a revolutionat sportul alb prin inventarea masinii de mingi si a rachetei de tenis metalice, in 1963, care a pus capat indelungatei traditii de rachete din lemn folosite pana atunci in tenis.

Cu logo-ul la vedere

In afara terenului de tenis, cea mai mare realizare a lui Rene Lacoste, pentru care este si astazi cunoscut, ramane “crocodilul”. Povestea lui incepe in 1926, in timpul turneului de Cupa Davis, cu un pariu intre Lacoste si capitanul echipei franceze. Acesta ii promisese jucatorului o valiza din piele de crocodil daca va reusi sa castige cupa. Presa americana l-a numit de atunci “Crocodilul”, cu atat mai mult cu cat se potrivea de minune stilului sau de a juca: monoton, retras in fundul terenului, de unde trimitea mingi lungi fara sa-si oboseasca prea mult picioarele, dar obosindu-si adversarul. Francezul nu a parut deranjat de porecla, ba chiar l-a rugat pe prietenul sau, Robert George, sa-i deseneze un crocodil, pe care apoi si l-a brodat in dreptul pieptului, pe haina cu care se imbraca la meciuri.

De aici, nu a mai fost decat un pas pana la lansarea faimoaselor tricouri “cu crocodil”. Dupa retragerea din tenis, Rene Lacoste impreuna cu Andre Gillier, proprietarul celei mai mari companii textile franceze din acea vreme, au infiintat in 1933 “La Societe Chemise Lacoste”. Era pentru prima data cand logo-ul producatorului aparea in exteriorul hainelor. Ideea a fost un succes, iar tricourile lui Lacoste, facute exclusiv dintr-un material numit “French cotton pique”, au pus bazele modei in sport. Bluzele cu maneca lunga, din lana, care incomodau si incalzeau jucatorii de tenis, au fost inlocuite. Modelul a fost preluat si de sportivii din golf si polo, pe masura ce compania Lacoste s-a extins si in alte tari. Sediul central se afla si astazi in Franta, la Troyes, si lanseaza mai multe tipuri de produse, de la haine si incaltaminte, la ceasuri si parfumuri. Lacoste a murit, dar crocodilul lui e bine, sanatos, si s-a transformat intr-o afacere internationala de aproape un miliard de dolari.