Simona Chesăraicu: Nu putem opri valurile, dar putem învăța să facem surf

Reușești cu greu să mai strecori în program încă o întâlnire, încă un eveniment la care ți-ar plăcea să participi ori un proiect nou, special, pe care ți-l doreai de multă vreme.

Oare când ți s-a încărcat atât de mult agenda?!…

Constați des că te absoarbe tot mai mult munca și ”uiți” să te ridici de pe scaun. Ai zile în care te concentrezi greu, iar ideile bune par că fug de tine. Simți că pierzi energie prețioasă în interminabile întâlniri online sau că telefonul aproape ți-a devenit dușman.

Oare când ai pierdut controlul?!…

Sunt probleme și întrebări cu care mă confrunt și eu, și tu, și mulți dintre colegii noștri, o frământare aproape generală, întreținută din plin de incertitudini și avalanșa de schimbări.

Părem captivi într-o oală sub presiune, în care deseori ne simțim obosiți, nervoși, fragili emoțional. Ne deconectăm tot mai greu de la muncă, găsim din ce în ce mai puțin timp pentru noi, descoperim tot mai rar spații și locuri în care să ne simțim cu adevărat bine.

Încă în miezul furtunii, punem starea aceasta pe seama pandemiei, a haosului creat și a provocărilor cu care ne-a răvășit viețile. Adevărul este însă că, nici înainte de pandemie lucrurile nu erau tocmai roz. Nici acasă, nici în companii.

Mulți dintre noi însă, pare că am uitat asta și cu greu ne reținem din a ne întreba: ”Oare, înainte, cum reușeam să le gestionez pe toate?!…”, dând trecutului o aură de ”mai bine”, ușor nerealistă. Și păguboasă. Pentru că, mult prea nostalgici după ce a fost și mult prea îngrijorați de ce urmează, uităm să trăim prezentul. Iar asta ne derutează și ne vulnerabilizează în egală măsură.

Simona Chesăraicu este expertă în arta de a trăi prezentul. Și, din această ipostază, am rugat-o să ne învețe cum și să ne reamintească de ce trebuie să rămânem ancorați în prezent, atenți la lecțiile lui, dispuși să ne bucurăm din plin de ceea ce ne oferă. Să ne golim mintea de ieri și mâine și să ne concentrăm pe azi și acum, fără a risipi resurse importante precum energie, emoție și timp.

Provocarea

De fapt, Simona Chesăraicu este psiholog clinician, psihoterapeut. Dar, după aproape 20 de ani de lucru în mediul corporatist, a decis că e timpul să facă o schimbare majoră. În căutarea echilibrului, a clarității și a liniștii în minte și emoții, a ales practica mindfulness. Așa a învățat că a fi prezent, atent și conștient te ajută să descoperi cheia multor uși blocate. A urmat cursuri și a obținut certificări, devenind trainer autorizat de Center for Mindfulness, UMass Memorial Health și Oxford Mindfulness Centre pentru programele: Mindfulness Based Stress Reduction, Mindfulness Based Cognitive Therapy, Mindfulness in the Workplace, Mindfulness for Life. Și, înarmată cu ele, a dat o altă misiune vieții sale profesionale, aceea de a transmite mai departe aceste experiențe, oferindu-le și altora șansa de a trăi mai prezent, mai armonios.

Astăzi, recunoaște, mindfulness a ajutat-o să gestioneze mult mai bine provocările pandemiei, dar și să aibă suficiente resurse ca să-i poată ajuta și pe alții. Și a lucrat din plin cu oameni din toate categoriile socio-profesionale și cu situații personale sau profesionale diferite.

Acesta este motivul pentru care, înainte a aprofunda subiectul principal al discuției noastre, am rugat-o pe Simona să facă o radiografie a prezentului, a stării mentale și emoționale, și, analizând imaginile, să detecteze ”patologia”, să interpreteze rezultatul, iar, în final, să ne ofere un diagnostic imagistic.

Analiza și interpretarea

”Primul gând care îmi vine în minte este: ce bine că am început să facem investigații legate de sănătatea noastră mentală și emoțională! Acum, avem o radiografie ceva mai clară a problemelor, ca să rămân în metafora pe care ai formulat-o. Și sunt sinceră când spun: mă bucur, pentru că acum  simt că este un moment mult mai generos cu scanările și investigațiile legate de viața noastră interioară și de sănătatea mintală. Preocuparea noastră, ca societate, legată de aceste aspecte este mult mai mare. Asta este primul lucru pe care îl văd”, a expus o primă interpretare Simona.

Din punctul ei de vedere, acum știm mai bine că suntem epuizați, temători, furioși și revoltați, triști sau debusolați, neîmpliniți sau apatici, tocmai pentru că vorbim mai mult și mai mulți despre toate acestea. Știm mai bine și mai mulți că avem suferințe și greutăți despre care trebuie să vorbim și știm că putem să cerem ajutor.

Drept urmare, ceea ce ea vede cel mai clar acum pe ipotetica radiografie socio-profesională este faptul că ne uităm mult mai atenți și mult mai curioși la problemele cu care ne confruntăm și care țin de sănătatea noastră emoțională.

”Acești ultimi doi ani și jumătate ne-au forțat să ne întoarcem atenția către oala sub presiune, e ca și cum șuieratul ei a fost atât de puternic încât nu l-am mai putut ignora. Sigur că toate schimbările pe care le-a adus pandemia și, mai apoi, războiul sunt unele fără precedent pentru generațiile noastre. Sunt evenimente cu care nu ne-am mai confruntat direct înainte și asta în sine a declanșat sau a potențat o serie de probleme. Dar eu cred că multe dintre provocările la care ne uităm acum mai atenți existau și înainte. Pandemia și toate schimbările pe care le-am trăit în ultimii ani nu au adus ca pe niște lucruri complet noi și necunoscute aceste valuri uriașe, aproape tsunami, de oboseală, epuizare, frici, confuzie și debusolare”, a ținut să sublinieze invitata mea, punând apăsat și punctul pe ”i”: ”eu știu sigur că și înainte trăiam toate aceste stări”.

Și înainte erau oameni care munceau până la burnout sau epuizare, a continuat ea, și înainte erau oameni care nu reușeau să își găsească împlinirea în relații sau viața de familie, oameni care nu își găseau sensul și direcția, oameni care nu reușeau să facă față prea ușor diferitelor adversități pe care le întâlneau în calea lor. Doar că, acum, avem mai mult curaj să le vedem și recunoște la reala dimensiune.

Una nu tocmai comodă, deoarece, crede ea, deși omenirea s-a mai confruntat și cu pandemii, și cu războaie, pentru noi, ele păreau cumva departe, drept urmare, ne-au prins destul de neechipați din punct de vedere al rezilienței, mai precis ca abilitate de a fi rezistenți și elastici în același timp: ”E ca și cum am fi ieșit pe mare cu o corabie complet neechipată să facă față unor valuri mult mai puternice față de tot ceea ce știam noi, dar și cu un echipaj neinstruit. Acesta a fost sentimentul meu în acești ultimi ani. Categoric, și înainte navigasem în ape tulburi, dar destul de liniștite prin comparație cu pandemia. E ca și cum aproape din senin a început o furtună foarte puternică, iar faptul că am intrat instant în ochiul ei, fără un echipament solid și fără abilități ori cunoștințe clare de navigare, ne-a făcut și încă ne face să simțim că furtuna este și mai aspră!”.

Rețeta

Drept urmare, sfatul ei este simplu: să ne facem fiecare propria radiografie, să luăm fiecare aspect și element specific și, cu multă compasiune, blândețe și prietenie, cu curiozitate și mintea deschisă, să îl explorăm, investigăm și să îi acordăm atenție, pentru a înțelege ce putem face și ce trebuie făcut ca să ne adaptăm acestor schimbări, să învățăm continuu cum să navigăm prin furtună și cum să ne echipăm corabia.

Pentru că, în toată această cascadă de neliniști și provocări, în toată această dezordine, este foarte  important să ne revizuim și reașezăm viața pe niște piloni sănătoși, este foarte important să reînvățăm să trăim prezentul și să regăsim drumul spre înțelegere, ceea ce ne-ar ajuta să rămânem pe un curs cu sens pentru noi, să găsim echilibrul și, mai ales, să învățăm cum să facem față schimbărilor, oricâte ar veni spre noi.

Întrebarea busolă

Și nu e greu să urmezi această cale câtă vreme începi cu întrebarea: ”Ce este cu adevărat important pentru mine?” (What is really really really important for me?). O întrebare esențială în mindfulness, profundă, care te îndeamnă să te întorci regulat și să te analizezi de-a lungul vieții.

”Când navigăm pe mare, fie că e liniștită sau în furtună, ne uităm mereu pe busolă pentru a ține direcția, pentru a ști unde suntem și încotro ne îndreptăm. Această întrebare, pusă cu deschidere și multă curiozitate, poate fi busola noastră, mai ales în vremurile acestea tulburi și foarte agitate”, ne propune Simona.

Pentru că, mai spune ea, dacă avem răgazul și deschiderea să ne uităm constant către ce este important pentru noi, atât ca indivizi cât și ca societate, atunci este mai simplu să vedem cu claritate cum să ne canalizam energia și către ce anume. Dacă învățăm cum să fim conștienți și prezenți în viața noastră, vom ști mult mai bine de ce avem nevoie și cum să ne accesăm resursele interioare că să putem fi bine, sănătoși, în armonie.

Tribul suport

Iar să fim bine cu noi, atrage atenția invitata mea, nu înseamnă doar să fim entuziaști și încântați sau bucuroși. Nu înseamnă doar să căutăm acele momente în care totul este minunat și doar atunci să fim mulțumiți și bine. A fi bine cu noi, subliniază ea, înseamnă a putea face față și momentelor tulburi, dificile, cu încrederea că le vom depăși: ”înseamnă să știm că atunci când suntem în mijlocul furtunii, trebuie să ne  concentrăm pe ce este important pentru fiecare dintre noi și să ne mobilizăm resursele pentru a continua să navigăm până când se liniștește furtuna sau ajungem într-un port, la adăpost. A fi bine înseamnă a avea un echipaj sigur cu care să navigăm, adică să avem lângă noi acel cerc de suport social pe care să știm că ne putem sprijini, acel trib al nostru, oamenii apropiați”.

Contextul exterior îl putem afecta/influența într-o oarecare măsură dar nu exclusiv, explică Simona, putem avea însă mai multă putere asupra climatului nostru interior. Ce gândim, cum gândim, ce facem cu gândurile și trăirile care apar, cum le gestionăm, cum acționăm, cum răspundem situațiilor prin care trecem, este ceva ce putem influența mult mai mult, ne dă asigurări ea. Pentru că ”acest demers” – acela de a fi conștienți, mindful, prezenți – ”este cel care ne poate arăta busola care să ne țină pe mare oricât de agitată ar fi. Acest demers, de antrenare și exersare a prezenței, conștientizării, este unul care mă ajută să fiu mai bine cu mine, cu ceilalți, cu viața însăși”.

Un alt tip de atenție

Mindfulness, explică Simona, este definit ca fiind abilitatea de a ne concentra atenția asupra momentului prezent, cu deschidere și curiozitate, fiind una dintre abilitățile fundamentale atât în găsirea echilibrului, în gestionarea stresului, cât și în dezvoltarea inteligenței emoționale.

Practicile de tip mindfulness, adaugă ea, ne antrenează abilitatea de a conștientiza ce se întâmplă în momentul prezent – ”știm ce se întâmplă atunci când se întâmplă”, după cum spune profesorul Mark Williams, unul dintre fondatorii programelor mindfulness based.

Așadar, vorbim de o atenție bine antrenată, rafinată chiar, deoarece mindfulness cultivă o anumită calitate a atenției, un instrument extrem de puternic în demersul nostru de a fi rezilienți, rezistenți și echilibrați: ”În psihologie vorbim de atenție ca funcție executivă a creierului, cu rol de comandă și control, împreună cu celelalte funcții cognitive, desigur. În mindfulness, este ca și cum am discuta despre competența unui CEO sau lider dintr-o organizație. Cu cât este mai bine dezvoltată și mai puternică, cu atât mă va ajuta mai mult să fiu bine, să fac față dificultăților și perioadelor complicate”.

De la teorie la practică

Și atunci, concret, cum ne poate ajuta mindfulness să facem ordine în tot acest haos general ce tinde să devină normalitate?

Practica mindfulness, ne lămurește Simona, ne ajută să fim în contact cu ceilalți, într-un mod profund autentic, iar aceasta va întări relațiile dintre noi, le va face mai funcționale și mai eficiente. Abilitatea de a fi prezenți, antrenați constant și prin practici mindfulness, aduce o claritate mai mare în tot ce facem, aduce mai mult calm și liniște, ceea ce ne ajută să ne reglăm emoțional mai eficient, să gestionăm sarcinile cu mai multă abilitate și productivitate, să luăm decizii mai bune.

Și asta deoarece, apreciază experta, această practicare a prezenței dezvoltă abilitatea de a accepta și gestiona orice apare în momentul prezent, bun sau rău, greu sau ușor. Practic, este unul din modurile prin care putem să învățăm cum să navigăm și ne putem echipa barca înainte de a ieși pe mare: ”Este, de fapt, un mod de a fi mai bine echipați, pregătiți și pentru ce e ușor și pentru ce este dificil, chiar și pentru ceva nemaiîntâlnit sau trăit vreodată în experiența noastră personală”.

Atitudini vitale pentru leadership

Toate beneficiile de care vorbeam mai sus sunt motive pentru care companiile, din ce în ce mai multe, apelează la programe sau sesiuni de mindfulness oferite angajaților lor. Focus, concentrare, claritate în analiză și decizie, reglare emoțională, echilibru și stare de bine – toate acestea sunt beneficii ale practicii constante mindfulness, confirmă Simona Chesăraicu. De aceea, militează ea, mindfulness ca instrument ar trebui să fie parte din echipamentul de bază pentru fiecare persoană care caută să fie mai bine, mai echilibrată, mai sănătoasă: ”Ce am constatat eu în ultimii doi, trei ani este că multe companii s-au întors cu mult mai multă atenție către starea de sănătate fizică și emoțională a angajaților și asta este ceva extraordinar. Sunt din ce în ce mai preocupate de cum se simt angajații, de nevoile lor, de ce înseamnă pentru ei un job, cât de echilibrați sunt, nu doar de competența și productivitatea în business. Programele mindfulness based (și aș menționa chiar un program special creat pentru mediul de business – Finding Peace in a Frantic World de Marck Williams & Dan Penman) sunt doar o modalitate prin care compania poate contribui la dezvoltarea rezilienței angajaților, dar una care are rezultate foarte puternice, susținute de o mulțime de studii științifice”.

Antrenament pentru lideri

De aceea, întărește ideea Simona, foarte mulți lideri din lumea de business și performeri de top din domenii ca sport sau sisteme militare, au în rutina personală practici sau exerciții de tip mindfulness. De la Steve Jobs la Novak Djokovic, de la generali din armata americană la lideri precum Daniel Goleman, mulți au/aveau o practică mindfulness regulată. ”Aș zice că exemplul acestor lideri de top este unul puternic”, afirmă ea, pentru că o practică regulată de mindfulness vine cu o minte limpede, clară, cu o inteligență emoțională dezvoltată, cu o agerime și înțelepciune atât de utile pentru lideri, indiferent de nivelul ierarhic pe care activează: ”Aș îndrăzni să pomenesc și despre dezvoltarea spirituală a celor care conduc și influențează alți oameni din posturile de lideri, și care este puternic influențată de o practică mindfulness. Cultivăm în practica mindfulness câteva atitudini vitale pentru leadership – de la curiozitate și răbdare la recunoștință și generozitate, grijă și compasiune. Am tot vorbit mai sus de navigat și despre faptul că prezența și o atenție educată/ antrenată sunt esențiale pentru a ști cum să navigăm. Păstrând metafora, de aceea încurajez liderii să ia în considerare și acest tip de antrenament, pentru că un lider este cel care are responsabilitatea echipajului, este primul care are nevoie de aceste abilități de navigare bine dezvoltate”.

Mindfulness pentru începători

În concluzie, de ce din tot universul wellness, o persoană sau o companie ar alege mindfulness?

Răspunsul Simonei a început cu un citat: ”We can’t stop the waves, but we can learn how to surf” din Jon Kabat Zinn – Mindfulness pentru începători. Un citat care exprimă atât de fidel momentul și starea noastră, încât l-am ales și ca titlu pentru acest articol.

”Sunt atât de multe valuri și atât de multe schimbări care au apărut într-un termen atât de scurt, încât știu sigur că ce avem nevoie este să ne adaptăm și să ținem ritmul, iar acest lucru îl putem face doar dacă învățăm cum să facem surfing. Asta este important, nu cum să mobilizăm resurse pentru a opri valurile/schimbările. Viața – personală sau a unei companii – este o călătorie. Iar abilitățile dezvoltate prin practica mindfulness pot fi instrumente din toolkit-ul de navigare și pot face călătoria mai fluidă, mai ușoară uneori, mai plăcută și mai împlinită”, a încheiat Simona Chesăraicu.

Citește și

Munca viitorului. Sub dictatura schimbării și urgenței

Munca în viitor: în spirit vizionar și litera legii

Q&A: Ce este cu adevărat important pentru mine?

Nu aveam cum să închei acest maraton mindfulness fără a aduce în discuție și subiectul momentului, săptămâna redusă de lucru la 4 zile.

Simona, crezi că este suficient de ”pregătit/fortificat” fizic, psihic și emoțional angajatul român să-și asume un program de 10 ore pe zi ca regulă?

Mie, ideal mi s-ar părea să testăm, pentru o perioadă, mai multe variante și să o alegem apoi pe cea care se dovedește mai eficientă.

Cred că foarte mulți angajați lucrează deja câte 10h/zi. Cum știu și că sunt angajați cărora munca remote/de acasă le-a adus mai multe ore de muncă pe zi decât aveau înainte. Știu că sunt și angajați care, odată cu schimbarea felului în care muncesc – la birou sau acasă – au reușit să își eficientizeze taskurile, să lucreze mai eficient și să aibă poate mai mult de 2 zile libere din 7, să își echilibreze mai bine viața de familie cu sarcinile de la muncă.

Am întâlnit angajați care se descurcă foarte bine cu schimbările aduse de noul mod de lucru, precum și angajați cărora le-a fost dată viața peste cap, care nu se regăsesc și nu și-au reașezat încă rutinele zilnice.

Așa că, nu știu dacă este o soluție ideală care să acomodeze toate nevoile individuale, și mă gândesc doar la perspectiva angajatului. Sunt mulți factori la care cred că e nevoie să ne uităm atunci când decidem care ar fi programul de lucru potrivit. Pentru o mama cu doi copii la școală, de exemplu, un program de 10h de muncă pe zi s-ar putea să fie tare complicat de gestionat, așa cum pentru un tânăr, din perspectiva weekendului prelungit, această variantă să fie una mai potrivită. Industria de care vorbim este, de asemenea, importantă.

Cum și cât ne-ar ajuta psihic și emoțional, cu efect în eficiență, productivitate, creativitate etc, o săptămână redusă de lucru?

O săptămână redusă de muncă, care să ne aducă mai mult timp pentru viața de familie, pentru preocupări, pasiuni sau proiecte personale, ar trebui să ne aducă beneficii pentru sănătatea emoțională, relațională. Și spun ”ar trebui” pentru că sunt mulți angajați care, după ani de muncit în ritmuri infernale, nu mai știu ce să facă cu timpul liber atunci când îl au, nu mai știu cum să funcționeze armonios și interesant, în afara cadrului profesional.

Ritmul de muncă, pentru mulți angajați, acum, este prea rapid, prea accelerat. Dacă l-am încetini puțin, dacă am găsi acea cale de mijloc, cred că am fi mai sănătoși și mai rezistenți, rezilienți. Eu predau programe în care învățăm să stăm, să ne oprim, să observăm și să explorăm fiecare experiență pe care o trăim, să reducem viteza, tocmai pentru a putea face față mai bine factorilor stresori, dificultăților și chiar suferinței cu care ne întâlnim, fie că vrem, fie că nu.

Mă străduiesc să transmit oricărei persoane cu care lucrez că această întrebare: ”Ce este cu adevărat important?”, pusă cu multă compasiune și curiozitate, are o valoare specială. Dacă am face regulat acest exercițiu, atât individual, cât și în comunitate, am ști mai bine ce este potrivit, ce este sănătos și cum să fim mai bine.

---

Acest articol este preluat din ediția print a Revistei CARIERE nr. 280
Pentru abonare, click aici