Ţinutul nimănui
Pentru că apreciem performanţa, dedicăm numărul 198 tuturor celor care îşi înfruntă limitele. Celor care nu doar că acceptă faptul că frica e parte a experienţei, ci, în cazul lor frica le creează şi le defineşte experienţa. Extremul n-ar fi extrem fără frică, iar ea nu merită trăită în absenţa pasiunii pentru ce faci.
Acest lucru este valabil şi pentru leadershipul extrem: el se află la confluenţa dintre dragostea pentru ce faci şi frică, două dintre cele mai puternice forţe care dimensionează existenţa umană. Cei care zi de zi, în mod activ şi cu intenţie, împletesc experienţa fricii şi a pasiunii în încercările lor de a schimba lucrurile în bine sunt lideri extremi. Sunt toţi acei care fac un salt în necunoscut şi se hrănesc din starea de bucurie care se instalează după ce înaintează puţin câte puţin în teritoriul advers.
Vă propun ca, pe lângă subiectele tari legate de paraşutism, alpinism şi training extrem, să renunţaţi la prejudecăţi şi să acceptaţi şi un subiect aparent fără legătură cu stilul obişnuit al revistei Cariere: viaţa în stradă. Ştiu că suntem obişnuiţi să trecem pe lângă oamenii străzii, fără să clipim şi fără să întoarcem capul, ca şi când n-ar fi acolo. Dar ne autoiluzionăm când facem asta. Oamenii aceia trăiesc printre noi şi folosesc aceleaşi mijloace de transport în comun ca şi copiii noştri. Sunt 6.000 numai în Capitală. Cine să se încumete să se ocupe de ei? Costin Militaru, medic generalist, şi Bogdan Bordeianu, medic psihiatru, membri ai echipelor mobile Samusocial, ignoră riscurile şi tabuurile sociale. Ei au curajul să lase deoparte halatul alb şi mediul aseptic al cabinetului şi să-i trateze pe cei pedepsiţi de soartă. E o alegere, cu atât mai valoroasă cu cât nu vine din nicio constrângere şi ai cărei beneficiari sunt cei aflaţi pe treapta cea mai de jos a umanităţii. Ca să aflaţi ce înţelegem noi prin leadership extrem, vă invit să citiţi, în ediţia de iulie, povestea medicilor de la Samusocial, o relatare la rece, despre o meserie dură, practicată cu asumare, într-un mediu aflat la periferia societăţii- un teritoriu de frontieră, pe care noi, toţi ceilalţi, îl considerăm „ţinutul nimănui”.